Pretenţii. Sentința nr. 6811/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6811/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 24516/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6811/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. V. și pe pârâtul M. Ș., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat C. și pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a înaintat dosarul nr. 8183/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., după care,
Avocat C. pentru reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Pârâtul arată, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata debitului în cuantum de 3300 lei și a dobânzii legale; arată că așa cum rezultă din probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă că fapta pârâtului există, că este de natură civilă și nu prezintă pericol social; arată că pârâtul a recunoscut faptul că prețul total al animalelor a fost de 3800 lei, pe care nu i-a avut asupra sa în momentul în care le-a cumpărat, dar a spus că se va întoarce și va achita prețul stabilit, însă nu s-a ținut de cuvânt; de asemenea pârâtul nu a făcut dovada că animalele au fost bolnave; din probatoriul administrat în cauză, respectiv martorii audiați, rezultă că pârâtul i-a reclamantului doar suma de 500 lei, urmând să-i mai achite încă 3300 lei ; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii; arată că a achitat suma de 3300 lei și mai are de achitat doar suma de 500 lei; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.07.2013 sub nr._, reclamantul G. V. a chemat în judecată pe pârâtul M. Ș., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3300, plus dobânda legală incepând cu data de 15.02.2012 și până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 15.05.2012 a venit la ferma sa pe care o deține in loc. Podari, . Ș. pentru a cumpăra două bovine. În urma discuțiilor s-a convenit ca pentru cele două bovine să ii achite prețul de 3800 lei, preț cu care acesta din urmă a fost de acord. După ce s-au înțeles asupra prețului l-a ajutat de pârât să urce cele două bovine in autoutilitara sa, după care i-a spus pârâtul că nu are suma de bani asupra sa, dar ii va aduce banii in câteva zile. Pentru că urcase cu greu bovinele un aututilitară a fost de acord reclamantul ca plata să fie efectuată ulterior.
A mai precizat reclamantul că a așteptat 5-6 zile și întrucât pârâtul nu achitase suma a mers la domiciliul său și i-a solicitat să ii achite suma de 3800 lei, insă pârâtul a refuzat. Astfel, ca urmare a refuzului reclamantul a formulat plângere penală ce a format obiectul dosarului nr. 8183/P/2012, iar prin referatul poliției s-a reținut că pârâtul nu a achitat contravaloarea a două bovine. S-a mai reținut că in cursul urmăririi penale pârâtul a achitat suma de 500 lei, iar in prezent mai are de achitat suma de 3300 lei.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 1073-1077 C civil.
A anexat cererii în fotocopie „chitanță”, carte de identitate a reclamantului.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 236 lei.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii P. G. și Ș. D..
Pârâtul legal citat a depus întâmpinare la data de 12.11.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat in primul rând că normele de drept material pe care și-a intemeiat reclamantul cererea de chemare in judecată sunt inoperante in condițiile in care a intrat in vigoare Noul Cod Civil.
Pe fond a precizat că nu contestă faptul că in luna mai 2012 a convenit să cumpere de la reclamant două vaci cu prețul de 3800 lei pe care le-a și ridicat de la domiciliul acestuia, insă deși i-a solicitat să ii pună la dispoziție documentele sanitare pentru cele două animale acesta nu s-a conformat, spunându-i că i le va remite mai târziu insă acest lucru nu s-a mai întâmplat.
A mai arătat că ulterior la tăierea bovinelor una dintre acestea avea TBC și a fost aruncată in totalitate la câini, iar a doua, in lipsa documentelor sanitare, nu a putut fi sacrificată in abator, ceea ce a dus la comercializarea pe piața neagră.
A mai precizat că ulterior a achitat suma de 500 lei, apoi 1000 lei, și 1300 lei, plătind in total 3300 lei, iar in ceea ce privește restul de 500 lei, reclamantul a fost de acord să fie absolvit de la plată, ca o diminuare a pagubei pe care a suferit-o din vina sa.
Întâmpinarea nu a fost motivată in drept.
A solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii P. V. și I. I..
Prin serviciul registratură reclamantul a depus la dosar la data de 04.12.2013 răspuns la intâmpinare, prin care reluând susținerile din cererea de chemare in judecată a solicitat admiterea acesteia și inlăturarea susuținerilor pârâtului din întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 28.01.2013, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorul Ș. D., iar pentru pârât proba testimonilaă cu martorul I. I., declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
L-a solicitarea instanței P. de pe lângă Judecătoria C. a înaintat dosarul de urmărire penală nr. 8183/P/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul G. V., în calitate de vânzător, și pârâtul M. Ș., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare la data de 15.05.2012. Reclamantul s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra a două bovine către pârât, cu obligația acestuia din urmă de a achita, cu titlu de preț, suma de 3800 lei.
In ceea ce privește legea aplicabilă raportului juridic dedus judecații, instanța reține că potrivit art. 2664 din Codul civil din 2009 "prezentul cod întră in vigoare la data care va fi stabilită in legea pentru punerea în aplicare a acestuia", iar potrivit art. VIII Legea nr. 79/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, acesta intră in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 6 alin. 5 din Codul civil din 2009 (in continuare Codul civil) "dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor incheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .".
Având in vedere că data incheierii contractului de vânzare-cumpărare este 15.05.2012, instanța reține că legea aplicabilă este Codul civil din 2009.
În drept, potrivit art. 1270 C.civ., ,,contractul valabil incheiat are putere de lege intre părțile contractante”.
De asemenea, potrivit art. 1650 C.iv., ,, Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească”., iar potrivit art. 1719 C.civ., ,, Cumpărătorul are următoarele obligații principale:
a) să preia bunul vândut;
b) să plătească prețul vânzării”.
Obligația pârâtului M. Ș., conform contractului încheiat, este de a achita contravaloarea a două bovine in valoare de 3800 lei, din care a achitat parțial numai 500 lei.
Instanța reține că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu este contestată de pârât, acesta recunoscând prin întâmpinare și răspunsurile la interogatoriu că a achiziționat de la reclamant cele două bovine.
In cauza sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii contractuale, respectiv pârâtul nu si-a executat obligatia de plata a bunurilor ce deriva din contractul civil incheiat cu reclamantul, aceasta ii este imputabila operand o prezumtie de vina a debitorului cat timp nu face dovada unei cauze exoneratoare de raspundere, legea prezuma existenta prejudiciului și legatura de cauzalitate exista.
Reclamantul și-a îndeplinit obligația asumată și a livrat către pârât cele două bovine astfel cum au stabilit la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, pârâtul neîndeplinindu-și obligația corelativă de a achita, in totalitate, contravaloarea acestora.
Instanța reține din răspunsurile la interogatoriu că pârâtul s-a obligat să achite către reclamant contravaloarea a două bovine, respectiv suma de 3800 lei, insă acesta a arătat, la fel ca și prin întâmpinare că a achitat suma de 3300 lei, rămânând un rest de plată de 500 lei.
Instanța reține, insă că pârâtul nu a făcut dovada achitării sumei de 3300 lei. Astfel din declarația martorului I. I. instanța reține că acesta a declarat faptul că are cunoștință de contractul intervenit intre părți, insă nu a fost prezent la data la care pârâtul a efectuat plățile către reclamant, insă o singură dată el s-a dus cu suma de 500 lei pe care i-a remis-o soției reclamantului, in contul datoriei.
Din declarația martorului Ș. D., instanța reține că acesta a fost prezent la momentul la care bovinele au fost urcate in autoutilitara pârâtului și are cunoștință de faptul că plata prețului nu s-a făcut la acel moment, întrucât pârâtul nu a avut asupra sa bani. A mai precizat că l-a auzit pe reclamant discutând cu soția acestuia din urmă despre faptul că ar fi primit de la pârât suma de 500 lei.
Instanța reține că pârâtul a declarat in fața organelor de urmărire penală la data de 02.07.2012, in cadrul dosarului nr. 8183/P/2012, ca urmare a formulării unei plângeri penale impotriva sa de către reclamant, că nu a achitat nimic din suma de 3800 lei, insă de obligă ca până la data de 20.07.2012 să achite intreaga sumă. In data de 22.01.2013 pârâtul a declarat faptul că in luna august 2012 a achitat reclamantului suma de 500 lei.
Susținerea pârâtului in sensul că a achitat suma de 3300 lei, in trei tranșe, nu este susținută de materialul probatoriu administrat in cauză, in sensul că nu a făcut dovada achitării acestor sume.
Nici susținerea potrivit căreia suma de 500 lei, ar fi convenit cu reclamantul să nu o mai achite, reprezentând o diminuare a pagubei suferite de acesta ca urmare a faptului că nu a putut sacrifica animalele in abator, in lipsa documentelor sanitare pentru acestea, documente pe care reclamantul nu i le-a înmânat, nu pot fi reținute de instanță. Se reține faptul că pârâtul a achiziționat bovinele asumându-și riscul de nu le putea vinde la abator, in condițiile in care deși nu i-au fost remise documentele sanitare, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Având in vedere până la acest termen de judecata pârâtul nu a achitat in integralitate contravaloarea bovinelor, instanta constata intemeiata actiunea reclamantului, urmand sa o admite si sa oblige pârâtul la plata, catre reclamant a sumei de 3300 lei, reprezentand contravaloarea bovinelor achiziționate.
Potrivit art 1531 C.civ creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei iar in caz contrar are dreptul la dezdaunari. Raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor contractuale consta in plata daunelor-interese pentru repararea prejudiciului cauzat asa cum reiese din art 1535 si urm C.civ. pentru a se acorda daune-interese este necesar indeplinirea conditiilor pentru a se angaja raspunderea contractuala respectiv existenta unei fapte ilicite constand in nerespectarea unei obligatii contractuale, un prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia celui care a savarsit fapta la care se adauga punerea in intarziere si inexistenta conventiilor de neraspundere. In ceea ce priveste conditia vinovatiei debitorului legea instituie o prezumtie a existentei vinei ori de cate ori nu face dovada existentei unei cauze straine potrivit art 1548 C.civ, respectiv a unui caz de forta majora sau a unui caz fortuit.
In cauza sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii contractuale, respectiv pârâtul nu si-a executat obligatia de achita prețul pentru cele două bovine achizionate, ce deriva din antecontractul de vânzare-cumpărare incheiat cu reclamantul, acestuia ii este imputabila, operand o prezumtie de vina a debitorului potrivit art 1548 C.civ cat timp nu face dovada unei cauze exoneratoare de raspundere, legea prezuma existenta prejudiciului, legatura de cauzalitate exista si paratul este in intarziere de la data formulării cererii de chemare in judectă.
In acest fel, prejudiciul in cazul obligatiilor ce au ca obiect sume de bani este fixat la dobanda legala si se prezuma. Aceste daune-interese se cuvin fara ca cel indreptatit - creditorul sa fie tinut a justifica paguba si sunt datorate de regula de la data punerii in intarziere a debitorului.
Despagubirile ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit in cazul neexecutarii obligatiilor de a da o suma de bani nu cuprind decat daune-interese moratorii intrucat intotdeauna exista posibilitatea executarii lor in natura. In ceea ce priveste stabilirea cuantumului acestor daune ele pot fi evaluate conventional prin penalitati de intarziere, legal prin raportare la dobanda legala sau pe cale judecatoreasca.
F. de imprejurarea ca obligatia consta . bani, este lichida si exigibila, iar partile nu au stipulat o dobanda conventionala evaluarea prejudiciului se stabileste potrivit dobanzii legale astfel cum este stabilita prin OG 13/2011.
Prin urmare instanta va admite in parte capatul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata dobanzii, care se acorda de la data introducerii cererii de chemare in judecata,12.07.2013, si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului principal.
Instanța nu poate acorda dobânda legală incepând cu data de 15.05.2012, in condițiile in care părțile nu au stabilit cu exectitate data scadenție, reținând culpa părților in omisiunea redactării unui înscris sub semnătură privată care să curindă cu exactitate clauzele contractului.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi platească acesteia cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Potrivit art. 451 alin. 1 și 2 din N Cod proc civ " (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".
Prin aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ. instanța nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se menține în integralitate, (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsura onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversa, ținând seama de natura si complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudența CEDO s-a statuat ca partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 V. C.pr.civ., decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Ținând seama de elementele prevăzute de alin. 2 al art. 451 C.pr.civ. si anume: activitatea concreta prestata de avocatul reclamantului si limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar si valoarea pricinii, instanța retine ca acesta nu a desfasurat un volum mare de munca pentru executarea mandatului primit de natura sa justifice onorariul perceput în cuantum de 1500 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfasurata.
În acest sens instanța considera ca desfasurarea activitatii menționata în contractul de asistenta juridica implica studierea înscrisurilor existente la dosar si o documentare juridica adecvata pentru apararea intereselor reclamantului si apreciază ca suma de 500 lei este suficienta pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel ca numai în aceste limite cheltuielile de judecata constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina pârâtului.
Concluzionând instanța apreciază ca pârâtul trebuie sa suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de către reclamant, urmând sa suporte diferența dintre onorariul convenit cu aparatorul sau si suma pe care trebuie sa o plătească partea care a căzut în pretenții, respectiv pârâtul.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 736 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat – 500 lei, taxa judiciară de timbru – 236 lei, reținând culpa pârâtului în declanșarea prezentului proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea de chemare in judecată, formulată de reclamantul G. V., cu domiciliul în ., ., jud. D. și cu domiciliul procedural ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet avocat C. C. din C., .. 17, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul M. Ș., cu domiciliul în C., ., jud. D., având ca obiect pretenții civile.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3300 lei, reprezentând contravaloare bovine și a dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare in judecată, respectiv 12.07.2013 și in continuare până la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 736 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv taxă judiciară de timbru – 236 lei și onorariu avocat – 500 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul D., cererea de apel urmând a fi depusă al Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CCE/4ex/30.05.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8883/2014.... → |
|---|
