Plângere contravenţională. Sentința nr. 3178/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3178/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 39197/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 3178/2014
Ședința publică din data de 06 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. G. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile si martorul asistent I. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depus la dosarul cauzei procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului asistent I. M. C., din care rezultă că martorul a fost căutat in repetare rânduri la adresa din mandat fără a fi găsit la domiciliu, după care,
Instanța având in vedere conținutul mandatului de aducere emis pe numele martorului asistent I. M. C. si față de imposibilitatea de a fi audiat, in temeiul art. 313 alin. 3 NCPC, pășește la judecata plângerii contravenționale.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către intimat și nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, in temeiul art. 394 NCPC, instanța, declară dezbaterile închise si retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.11.2013 sub nr._, petentul S. G. a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ și exonerarea de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 800 lei.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 05.11.2013 in jurul orelor 16:52 in timp ce se deplasa cu mașina dinspre Muzeul de Artă spre Colegiul Național E. C., pe . cu sens unic din mun. C., și înainte să ajungă in fața Colegiului Național E. C., a staționat mașina întrucât ii suna telefonul si a trebuit să răspundă. Agentul de politie i-a adus la cunoștință că a fost oprit deoarece ar fi trecut de zona cu sens unic a străzii M. Viteazul si ca ar fi efectuat manevra de mers cu spatele pana a trecut de indicatorul "Interzis", solicitându-i actele la control.
Petentul a mai precizat că, după examinarea actelor, agentul constatator i-a întocmit procesul verbal de contravenție, fără să i se aducă la cunoștință ca are dreptul de a face obiecțiuni, cu toate că a precizat verbal ca a respectat semnificația indicatorului accesul interzis, solicitându-i agentului sa ii dovedească eventual printr-o înregistrare video presupusa fapta contravenționala astfel încât dintr-o înregistrare video ar fi reieșit nemijlocit faptul ca nu se face vinovat de pătrunderea pe o ., agentul constatator spunându-i ca nu a înregistrat video, fapta descrisă în procesul-verbal reprezentând simpla sa constatare.
S-a mai arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin 1, 2, 3 OG 2/2001, deoarece nu cuprinde numele și semnătura unui martor asistent, cu toate că in mașina petentului se mai afla și numitul M. A. C., care putea avea calitatea de martor asistent, neexistând alte persoane prezente la locul săvârșirii presupusei contravenții.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat in original, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, și a propus spre audiere pe martorii M. A. C. si I. M. C. (martor asistent consemnat in cuprinsul procesului verbal de contravenție).
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 08.01.2014, s-a dispus efectuarea unei adrese către I. D., pentru a se comunica cazierul auto al petentului, relațiile solicitate fiind înaintate prin adresa nr._/27.01.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014, instanța, a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri si proba testimonială cu martorul I. M. C., respingând proba testimoniala cu cel de-al doilea martor M. A. C., propus de petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Tot prin încheierea din 06.02.2014, instanța, a dispus citarea martorului asistent I. M. C., cu mandat de aducere și avertisment amendă in cuantum de 500 lei in caz de neprezentare potrivit disp. art. 187 alin. 1, pct. 2, lit. a NCPC, martor ce nu a putut fi audiat in cauză având in vedere conținutul mandatului de aducere emis pe numele acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 05.11.2013, petentul S. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 800 lei și aplicarea punctelor de penalizare, deoarece a condus autoturismul marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. C., către Muzeul de Artă, fără a respecta semnificația indicatorului "Accesul Interzis", fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa actul de identitate.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a refuzat să semneze de primire făcându-se mențiunea – "A luat la cunoștință cele menționate. Refuză să semneze".
Plângerea a fost formulată în termen legal.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Va înlătura ca nefondate criticile de nelegalitate ridicate de petent în cuprinsul plângerii contravenționale, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001R, doar refuzul dovedit al agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului se sancționează cu nulitatea procesului-verbal, dispoziții legale inaplicabile însă în cauză, în condițiile în care petentul nu a probat, deși avea această sarcină potrivit art. 249 NCPC, că la data întocmirii procesului-verbal, a avut de formulat obiecțiuni, altele decât criticile ridicate în cuprinsul prezentei plângeri, iar agentul constatator ar fi refuzat să le consemneze.
Tot ca nefondate vor fi înlăturate și susținerile petentului referitoare la lipsa martorului asistent, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001R, martorul menționat în procesul-verbal poate doar să confirme împrejurările în care a fost întocmit procesul-verbal, respectiv dacă lipsa semnăturii contravenientului pe acesta se datorează lipsei, refuzului sau neputinței sale, iar, potrivit art. 19 alin. 3 din același act normativ, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acesta modalitate, dispoziții legale, de asemenea, inaplicabile în cauză, în condițiile în care petentul nu a negat refuzul său de a semna procesul-verbal iar în cuprinsul actului sancționator agentul constatator a consemnat în calitate de martor asistent pe numitul I. M. C., citat în cauză.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovatia petentului în săvârșirea contravențiilor constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
De altfel, petentul, chiar și prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit faptele contravenționale pentru care a fost sancționat, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Criticile formulate în cuprinsul plângerii nu sunt decât unele circumstanțiale, fiind în realitate doar simple pretexte invocate de parte, în condițiile în care înseși apărările petentului dovedesc contrariul. În acest sens, instanța reține că, deși partea susține inițial că a oprit benevol autoturismul pentru a răspunde la telefonul mobil, în fraza imediat următoare își contrazice propria variantă de derulare a faptelor, arătând că în realitate agentul constatator l-a oprit în trafic, solicitându-i documentele pentru control și aducându-i la cunoștință că se face vinovat de nerespectarea regulilor de circulație rutieră, așa cum s-a reținut în procesul-verbal.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbina caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectand criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum acestea rezultă din fișa de cazier auto a petentului, f. 15 și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate și nu se mai impune reevaluarea acestora tocmai față de conduita procesuală nesinceră a petentului și de gravitatea sporită a faptelor, urmează să respingă plângerea formulată și să mentina ca temeinic si legal procesul-verbal . nr._/05.11.2013 întocmit de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. G., cu domiciliul in C., ., județul D., in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul in C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./08.04.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
