Plângere contravenţională. Sentința nr. 9020/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9020/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 41193/215/2013
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9020
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul M. C. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul N. S. M., lipsind petentul și reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martorul N. S. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 389 și urm. Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.12.2013 sub nr._ petentul M. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 20.04.2013 și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivarea cererii petentul a arătat că în data de 03.12.2013 mergând la Consiliul Local al Municipiului C. pentru a i se elibera o adeverință necesară pentru Casa de Pensii D., a fost anunțat că are de achitat o amendă conform procesului verbal . nr._ încheiat la data de 20.04.2013, proces verbal care i s-a eliberat în copie xerox de către Primărie.
A mai arătat că în data de 20.04.2013 în timp ce se afla în imobilul său s-a prezentat la poartă un agent constatator din cadrul I. D., care după ce l-a legitimat l-a întrebat dacă a avut vreo discuție cu vecinul O. M. și că i-a precizat acesteia că nu a avut nicio discuție cu acesta, după care agentul a plecat, fără să îi spună ca va fi amendat sau că i se va încheia un proces verbal pentru tulburarea liniștii publice.
Mai arată că doamna agent era singură în autoturismul aflat în misiune de serviciu, pe care îl conducea și crede că tot aceasta a încheiat și procesul verbal în birou.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 61/1991.
În dovedire petentul a depus următoarele înscrisuri: proces verbal . nr._ încheiat la data de 20.04.2013, adeverință nr. 6441 din data de 03.12.2013.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 25.02.2014 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
De asemenea, intimatul a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, raportat la data comunicării procesului verbal.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Mai arată că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Prin încheierea de ședință din data de 28.04.2014 instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu testimonială cu martorii M. G. și N. S. M. solicitate de petent, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea cauzei.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii M. G. și N. S. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (fila 29 și 46).
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 20.04.2013 petentului M. C. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție ., nr._ prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 3 pct. 1 raportat la art. 4 lit. b din legea 61/1991, reținându-se că petentul aflându-se la domiciliul său a avut un comportament violent față de vecinul său, amenințându-l cu acte de violență.
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Mai mult, instanța arată că fapta reținută în sarcina petentului este dovedită prin declarația martorului N. S. M. care a precizat că petentul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a tulburat ordinea și liniștea publică, adresând cuvinte și expresii jignitoare mai multor persoane.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 2, pct. 1 din legea 61/1991 și sancționarea sa în temeiul art. 4, alin 1, lit b din legea 61/1991.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța arată că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, dar având în vedere și atitudinea petentului, aceea de a nega săvârșirea faptelor, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal, respectiv sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei, cuantumul minim prevăzut de lege este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii.
Pentru considerentele menționate, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001 va respinge plângerea formulată de petentul M. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 20.04.2013 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. C., domiciliat în . V., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., jud. D. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Pentru grefier, aflat în concediu medical, semnează grefierul-șef
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./15.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7775/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
