Plângere contravenţională. Sentința nr. 3583/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3583/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 31750/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3583/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. I. D. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/27 08 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. I. A. pentru petent, lipsă fiind intimatul care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, răspunsul I. D..
Având în vedere că intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispoz. art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., constată cercetarea procesului încheiată și, nemaifiind cereri de formulat si alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Cod proc.civ, instanța declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul petentului.
Av. I. A., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție contestat, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța de achitare a onorariului de avocat. Arata că agentul constatator a măsurat cu un mijloc tehnic o viteză relativă de deplasare, astfel încât pentru a dovedi viteza concretă, intimatul trebuie să dovedească faptul că acel aparat radar este omologat și certificat metrologic, fapt pe care nu l-a facut și nu a ținut sema de marja de eroare in minus. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.pr. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 25 09 2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul M. I. D. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/ 06 09 2013 emis de I. D.. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că ar fi circulat pe . cu viteza de 101 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar.
Ca motiv de netemeinicie, petentul a arătat că măsurarea vitezei cu care a condus face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, respectiv, potrivit art. 3.1.1 lit. b și c din N.M.L. 021-05, până la viteza de 97-98 km/h. Astfel, raportat la această viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise.
A invocat petentul nelegalitatea procesului-verbal de contravenție având în vedere că agentul constatator a măsurat cu un mijloc tehnic o viteză relativă de deplasare, astfel încât pentru a dovedi viteza concretă, intimatul trebuie să dovedească faptul că acel aparat radar este omologat și certificat metrologic, precum și că măsurarea a fost efectuată în mod corect, dovedind că cinemometrului radar i-a fost efectuată autotestarea, că agentul constatator care a efectuat măsurarea este operator radar și operator de date cu caracter personal, precum și că agentul constatator se afla în executarea unui ordin de serviciu.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 5 alin. 5 și art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, precum și dispoz. art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
A depus la dosar originalul procesului-verbal contestat, copie CI.
Verificând cererea, în procedura de regularizare prevăzută de art 200 C., instanța i-a comunicat petentului să timbreze cererea.
Intimatul, legal citat în procedura de regularizare și fiindu-i comunicată copia cererii și precizării depusă de petent, a depus la data de 19 11 2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil, iar măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii și că, deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a anexat la întâmpinare buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și planșa foto cuprinzând 9 fotografii care au stat la baza emiterii procesului-verbal și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cf. art. 411 alin 2 C.pr.civ.
În drept, a invocat prev. art 254 C.pr.civ. și ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06 09 2011 emis de I. D., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere deoarece s-a reținut în sarcina sa că a condus auto Opel cu nr._ pe . de 101 km/h, depistat cu aparatul radar Autovoision . 112 montat pe auto MAI_, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 din HG 1391/2006 și este sancționată potrivit disp art 102 alin 3 lit c din OUG 195/2002
Procesul verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica destinată obiecțiunilor contravenientului, petentul a arătat:" nu sunt de acord cu cele menționate ".
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește motivele de nulitate ținând de calificarea operatorului, de existența ordinului de serviciu, instanța apreciază că acestea nu sunt întemeiate deoarece Norma de metrologie legală NML 021-05 invocată de petent a fost modificată și completată de Ordinul 187/2009 al directorului general al Biroului român de Metrologie Legală, iar disp. pct. 4 din această normă, pe care își întemeiază petentul susținerile, au fost abrogate.
În privința identificării cinemometrului, în procesul verbal se specifică marca acestuia și nr. autoturismului pe care este montat permițându-se astfel verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de pct 5.2.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, așa cum a fost modificată, motiv pentru care apreciem ca neîntemeiat și acest motiv de nulitate chiar daca exista o eroare in cuprinsul procesului verbal in sensul că, loc de ROM 114 agentul a trecut ROM 112, aceasta este doar o simplă eroare materială.
În ceea ce privește nerespectarea marjei de eroare, instanța reține următoarele: Potrivit disp. art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 se sancționează: "depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."
Totodată, potrivit disp. art 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, așa cum a fost modificată prin ordinul 187/2009, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare - cum este cazul cinemometrului cu care s-a măsurat viteza autoturismului condus de petent -, în regim de deplasare, eroarea pentru măsurarea vitezei autovehiculului aflat în trafic este de +/-4%.
Așadar, săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice.
Intimatul-petent nu a prezentat nicio dovadă care să conducă la concluzia că aparatul radar care a măsurat viteza automobilului pe care-l conducea ar fi funcționat în mod defectuos –și, deși există posibilitatea ca radarul radar care a măsurat viteza autovehiculului pe care-l conducea intimatul-petent sa fi fost afectat de o eroare maximă de +/-4%, nu există nici un temei juridic pentru ca instanța să considere – în mod automat -, că marja de eroare nu putea fi decât în favoarea conducătorului auto.
De altfel, verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, marja de eroare tolerată nefiind aplicată la utilizarea propriu-zisă a cinemometrelor. Astfel, atunci când utilizează aparatele radar la măsurarea vitezei autoturismelor aflate în trafic, agenții constatatori înscriu în actele de contravenție valoarea efectivă indicată de cinemometre, fără a adăuga sau a scădea o anumită cotă procentuală.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța apreciază că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Din probele administrate în cauză, respectiv înregistrările fotografice radar, efectuate cu ocazia constatării faptei contravenționale, rezultă că autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteza de 101 km/h (fila 22 dosar).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că cinemometrul (aparatul radar) a fost omologat și verificat metrologic (fila 45 dosar).
În aceste condiții, în raport de H.G 1391/2006 care reglementează modalitatea de întocmire a proceselor – verbale de contravenție în situația în care se folosesc aparate tehnice de verificare, instanța apreciază că probele cu înscrisuri administrate fac pe deplin dovada a tuturor datelor și împrejurărilor comiterii contravenției.
Deși contestă starea de fapt reținută în actul de contravenție și dovedită cu planșele foto depuse la dosar, petentul nu și-a dovedit susținerile din plângerea contravențională.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu dispozițiile art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța poate să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Astfel, avand in vedere solicitarea petentului, instanța va da relevanță dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiilor art. 21 alin. 3 din același act normativ care prevăd că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și prevederilor art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Făcând aplicarea criteriilor sus menționate, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, faptul că petentul a circulat pe un bulevard din C., noaptea, cu o viteza foarte mare punându-și in pericol viața și pe cea a participanților la trafic, faptul că petentul nu a propus probe care sa-i circumscrie favorabil, instanța apreciază că sancțiunea avertisment nu este suficientă pentru sancționarea petentului și avertizarea acestuia ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. I. D., în contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/ 06 09 2013 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. I. D., domiciliat în C., .. 9, ..2, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/ 06 09 2013 în contradictoriu cu intimatul I. D. – Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 13 03 2014.
Președinte Grefier
V. F. C. R.
Red. VF/Tehnored V.F /CR.
4 expl./ 24 Martie 2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1567/2014. Judecătoria... | Fond funciar. Hotărâre din 28-03-2014, Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
