Plângere contravenţională. Sentința nr. 3804/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3804/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 42598/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3804/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de petentul G. N., cu domiciliul în C., .. 17-19, județul D., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contraventională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11.03._, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.03.2014.
INSTANTA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.12.2013 sub nr._, petentul G. N. in contradictoriu cu intimata IPJ D. a solicitat anularea procesului verbal contravențional . nr._ din data de 12.12.2013, anularea amenzii contraventionale prevazuta in acesta si restituirea cantitatii de fier vechi confiscat respectiv 4700 kg.
In motivare, petentul a arătat că in fapt la data de 12.12.2013 ora 10,00 se deplasa cu autoutilitara cu nr de inmatriculare_ avand o cantitate de 6980 kg ce urma a fi valorificat prin centrele de colectare de fier vechi.
Acest fier vechi apartinea . la care administrator era sotia petentului aceasta societate ocupanadu-se cu colectarea de fier vechi.
Prin procesul verbal de contraventie contestat petentul a fost sanctionat intrucat a fost depistat transportand fier vechi fara a dovedi provenienta acestuia cu toate ca a prezentat toate avizele in original cu data de 12.12.2013 inregistrate in contabilitate.
De asemenea petentul a invocat lipsa calitatii procesual pasive a petentului intrucat fierul vechi nu ii apartinea acestuia ci societatii . al carui admnistrator este sotia petentului.
Prin dovezile administrate de catre petent acesta doreste sa rastoane prezumtia de veridicitate si temeinicie de care se bucura acesta pana la proba contrara.
Conform jurisprundentei CEDO dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de CEDO. Forta probanta a rapoartelor si proceselor verbale este lasata la aprecierea fiecarui sistem de drept putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de porba insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblul sau atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul.
In drept cererea este intemeiata pe dispozitiile OG 2/2001, OUG 195/2002 si L 12/1990.
In dovedire a depus inscrisuri, respectiv procesul verbal de contraventie in original, copii carti de identitate petent si sotia acestuia, aviz de insotire a marfii si adeverinte de primire si predare a marfii (f. 8-34).
A solicitat proba cu inscrisuri si proba cu martorul C. C. D..
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 20 lei.
Prin rezolutia din data de 16.12.2013 instanta constatand ca cererea de chemare in judecata indeplineste conditiile prevazute de art. 194-196 Cod procedura civila a dispus in temeiul art. 201 Cod proc a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata IPJ D., cu mentiunea pentru acesta ca are obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
La data de 7.01.2014 intimata IPJ D. a depus intampinare solicitand respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, intimate solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Se mai arata ca in situatia in care martorul face parte din categoria persoanelor enumerate in art. 315 Cod proc civila intimata se opune la audierea acestuia.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile care au stat la baza intocmirii procesului verbal.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
In dovedire au fost depuse inscrisuri respectiv nota de cantar, declaratiile luate la fata locului, proces verbal intocmit de agentul constatator si avizul de insotire a marfii in copie.
La data de 3.02.2014 in temeiul art. 201 alin.3 Cod proc civila instanta a dispus fixarea primului termen de judecata la data de 16.09.2013 pentru cand a citat partile.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, pentru ambele parti, instanta respingand proba testimoniala propusa de petent ca nefiind utila in raport de tezele probatorii propuse de acesta.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 12.12.2013 întocmit de către intimata IPJ D., petentul G. N. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 lit. e din Legea nr. 12/1990, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 1500 lei, dispunandu-se totodata confiscarea unei cantitati de 4700 kg de fier vechi.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut că la data de 12.12.2013, ora petentul G. N. a fost depistat in timp ce transporta cu autoutilitara cu nr de inmatriculare_ cantitatea de 4700 kg de fier vechi fara a putea justifica provenienta acestora in conditiile legii.
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. e constituie contraventie „efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.”
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constata si din oficiu.
Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
Atfel, persoana sancționată contraventional are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin decizia nr.1/18.02.2002 a ICCJ pronuntata . interesul legii s-a stabilit ca în cazul plangerilor îndreptate impotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, în fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește provenienta licita a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
In motivarea acestei decizii ICCJ a retinut ca prin art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se prevede ca "efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror provenienta nu este dovedită, în condițiile legii" constituie activitate comercială ilicită ce atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz, instituindu-se și obligativitatea ca documentele de provenienta sa însoțească mărfurile, "indiferent de locul în care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării".
Din dispozițiile menționate, coroborate cu cele ale art. 2 din aceeași lege, rezulta ca sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât sa fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune, este condiționată de lipsa documentelor de provenienta a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constata pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării.
Aceasta condiție nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior, în fata instanței căreia i s-a plans impotriva actului de constatare și sancționare, ca documentele de justificare a provenientei mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și ca nu a avut posibilitatea sa le prezinte în momentul efectuării controlului.
O atare interpretare este impusa și de noile reglementări privind regimul juridic al contravențiilor, înscrise în Ordonanta Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, care a abrogat dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, ce au fost invocate în susținerea recursului în interesul legii.
Prin probele administrate in cauza respectiv inscrisurile depuse in dovedirea plangerii contraventionale respectiv avizul de insotire a marfii nr. 37 din data de 12.12.2013 si adeverintele de primire si plata depuse la f.11-34, in copii certificate in conformitate cu originalul intocmite anterior transportului, a facut dovada ca la data sanctionarii detinea documente de provenienta a fierului vechi pentru o cantitate mai mare de fier decat cea transportata, ce apartinea societatii ., societate al carui administrator este sotia petentului.
In speta nu are relevanta faptul ca fierul vechi ar fi apartinut altei persoane decat petentul intrucat acesta a fost sanctionat pentru faptul ca transporta fierul vechi fara a avea acte de provenienta si nu pentru faptul ca era al sau sau al altei persoane.
Insa avand in vedere inscrisurile depuse in dovedirea plangerii instanta constata ca petentul a infirmat aspectele reținute în sarcina sa de către agentul constatator, reușind astfel să răstoarne prezumția de veridicitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție până la proba contrară.
Pe de altă parte, soluția de admitere a plângerii se impune și prin prisma jurisprudenței CEDO care, în cauza A. contra României, a statuat asupra naturii ,,penale”-ca noțiune autonomă – a contravenției, împrejurare ce transferă sarcina probei de la petent către organul constatator, deoarece petentul beneficiază de toate garanțiile procedurale prev. de paragrafele 2 si 3 ale art.6 din CEDO, inclusiv de prezumția de nevinovăție.
Or, în cauză agentul constatator nu a produs nicio probă de natură a susține legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție contestat.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța urmează a admite plângerea petentului G. N. formulată în contradictoriu cu intimata IPJ D. si va anula procesul verbal contestat si va exonera petentul de la plata amenzii in cuantum de 1500 lei.
In consecinta, va dispune inlaturarea sanctiunii complementare aplicate prin procesul verbal anulat si va dispune restituirea cantitatii de fier vechi de 4700 kg rezultata in urma cantaririi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul G. N., cu domiciliul în C., .. 17-19, județul D., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.12.2013.
Exonerează petentul de plata amenzii în valoare de 1500 lei.
Inlatura sanctiunea complementara si dispune restituirea cantitatii de 4700 kg fier vechi confiscate petentului.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2014
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
RED.C.G.B.
TEHNORED. C.G.B. 4 Ex. / 14 Aprilie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9668/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4160/2014.... → |
|---|
