Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2808/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2808/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 26347/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2808/2014
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C. cu sediul în C., ., nr. 22, județul D. în contradictoriu cu intimatul B. T. domiciliat în ., .. 218, județul D., având ca obiect reexaminarea sancțiunii contravenționale.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 27.02.2014, prin Serviciul Registratură, intimatul B. T. a depus concluzii scrise, după care,
La a II a strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și rămâne în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanței la data de 25.07.2013, sub nr._ petenta POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C. a chemat în judecata pe intimatul B. T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.
În motivare, petenta a arătat că intimatul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._/25.09.2007 cu suma de 25 lei si nu poate fi executată silit, întrucât deși intimatul a fost somat, acesta nu a achitat amenda, iar conform adresei emise de Primăria Municipiului Băilești acesta nu are bunuri sau venituri impozabile.
In drept, au fost invocate prevederile art. 9 alin. 3 din OG 2/2001.
Analizând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1301 alin. 2 C. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."
Conform art. 248 C. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
Art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 dispune că "În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată."
Prin urmare art. 9 alin. 3 nu stabilește decât competența teritorială cu privire la cauzele având ca obiect "înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității", fără a stabili însă și competența materială cu privire la asemenea cauze.
Conform art. 95 pct. 1 C. "Tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe"
Este adevărat că până la . Codului de Procedură Civilă adoptat prin Legea nr. 134/210, ulterior republicat, cu modificările sale ulterioare, la 15 februarie 2013, în unanimitate doctrinară și jurisprudențială cererile de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității erau soluționate de judecătorii, mai cu seamă că aceste foruri judiciare aveau plenitudine de competență în virtutea dispozițiilor alin. 1 pct. 1 art. 1 din C. 1865, care le confereau competența în soluționarea tuturor proceselor și cererilor, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Dispozițiile amintite nu au fost păstrate prin dispozițiile art. 94 din C. 2010 intrat în vigoare la 15 februarie 2013, în sensul că judecătoriilor li se atribuie o competență materială redusă, limitativă, art. 95 enunțat mai sus, instituind practic o plenitudine de competență pentru tribunal.
Potrivit art. 32 din OG 2/2001"(1)Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. (2)Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)."
Instanța apreciază că în sintagma " controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare " nu poate fi inclusă și înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, câtă vreme controlul aplicării sancțiunilor contravenționale principale și complementare presupune o sancțiune care nu este aplicată de instanță, iar în situația art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 este vorba despre o sancțiune deja aplicată și a cărei aplicare nu este contestată, sancțiunea fiind rămasă definitivă, dar din cauza faptului că nu a fost achitată amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.
Controlul executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare instituie practic instanța de executare a sancțiunilor contravenționale principale și complementare, fără însă a putea fi inclusă în controlul executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, câtă vreme prin aceste cauze se dispune înlocuirea unei sancțiuni contravenționale principale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
De altfel, având în vedere că nu se prevede în mod expres de către lege competența materială privind cauzele privind înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, fiind vorba de norme de ordine publică, conform art. 129 alin. 2 pct. 1 din C., dispozițiile cu privire la competența materială sunt de strictă interpretare și această competență materială nu poate rezulta din interpretarea prin analogie a textului de lege, ea trebuind să fie prevăzută expres de textul de lege.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că în temeiul art. 95 pct. 1 C. Tribunalul D. - Secția Civilă este competent în soluționa cauza de față, prin urmare, va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe petenta POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C. cu sediul în C., ., nr. 22, județul D. în contradictoriu cu intimatul B. T. domiciliat în ., .. 218, județul D. în favoarea Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2014.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/ 2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3435/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9668/2014.... → |
|---|
