Plângere contravenţională. Sentința nr. 3870/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3870/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 31394/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravetionala -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3870/2014
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-D. M.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent C. S. și pe intimat POLIȚIA M. C.-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001 coroborate cu art 94 pct. 4 din N.C.Pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța acordă cuvântul pentru probatorii.
Petentul solicită încuviințarea probei cu testimoniale cu martorul R. S. M., prezent la acest termen de judecată.
Considerând că cererea de probatorii solicitată de către petent este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art 255 alin 1 N.C.Pr.Civ. coroborat cu art 258 N C.Pr. Civ., urmează să o încuviințeze, respectiv proba testimonială cu martorul R. S. M..
Instanța procedează la audierea martorului prezent, R. S. M., sub prestare de jurământ, consemnând și atașând la dosarul cauzei depoziția acestuia.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 23.09.2013 petentul C. S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 20.09.2013.
În fapt motivând acțiunea a arătat că prin procesul verbal a fost sancționat cu amendă în valoarea de 320 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice.
La data de 20.09.2013 în jurul orelor 13, 35 în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția cu . fost oprit de un echipaj de poliție, iar unul dintre polițiști i-a solicitat documentele pentru control, fără să îi precizeze pentru ce motiv, spunându-i să aștepte în autoturism. După aproximativ 10 minute, agentul s-a întors, aducându-i la cunoștință că i-a suspendat permisul de conducere pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor aflați regulamentar în traversarea străzii.
A încercat să explice agentului constatator că nu este de acord cu cele susținute de acesta, întrucât în momentul în care se afla înaintea trecerii pentru pietoni, persoana respectivă se afla pe trotuar,a oprit pentru a-i acorda prioritate de trecere, însă nu s-a angajat în traversarea străzii, motiv pentru care a continuat deplasarea. L-a rugat pe polițist să îi prezinte o dovadă în legătură cu abaterea săvârșită de petent, însă acesta a refuzat, spunându-i că a fost înregistrat cu o aparatură foarte performantă urmând ca filmarea să fie trimisă în instanță, unde se vedea foarte bine abaterea săvârșită de petent.
Precizează că a făcut mențiunea în procesul verbal ca nu este de acord cu cele menționate, întrucât în momentul în care a trecut prin dreptul trecerii pentru pietoni, pe marcajul pietonal, pe sensul său de deplasare nu se afla nicio persoană.
În drept își întemeiază plângerea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice.
Solicită admiterea plângerii contravenționale și să se dispună măsuri în consecință.
Solicită proba cu martori.
S-a depus: copie Ci a petentului, proces verbal contestat, în original .
Acțiunea este legal timbrată.
La data de 06.11.2013 petentul a depus cerere de complinire a acțiunii prin care a menționat numele și domiciliul martorului propus în susținerea plângerii contravenționale, respectiv R. S. M..
La data de 27.11.2013 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al M. București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2014 instanța a dispus încuviințarea probei cu martorul R. S. M. pentru petent.
La termenul de judecată din data de 19.03.2014 instanța a dispus audierea martorului R. S. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 20.09.2013 petentul C. Siviu a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din OUG 195/2002.
S-a reținut în sarcina sa că la data de 20.09.2013 se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe . la trecerea de pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc indicat și semnalizat cu indicator și marcaj pietonal pe sensul său de mers.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Conform declarației martorului R. S. M. (fila 21) în momentul în care petentul a trecut cu autoturismul peste trecerea de pietoni nu se afla angajat niciun pieton în traversare .
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii. 1
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul śingur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne,, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor Ó.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Petentul a fost sancționat contravențional fară a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare.
Întrucât cu martorul audiat petentul a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea, va anula procesul-verbal de contravenție, va exonera petentul de plata amenzii, va anula punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. S., domiciliat în C., ., nr. 28, ., ., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/20.09.2013 întocmit de IPJ D., exonerează petentul de plata amenzii, anulează punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2014.
Președinte, Grefier,
M.-D. MecleneanuAndreea M.
Red MMD/Tehnored MMD/ AM
4 ex/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2262/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 472/2014. Judecătoria... → |
|---|
