Plângere contravenţională. Sentința nr. 4436/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4436/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 40583/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4436
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta D. L. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, personal, intimatul fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța a acordat cuvântul pentru propunerea probelor.
Petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiați martorii C. R. A. și M. R. A..
În temeiul art. 258 alin.1 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat în parte cererea de probatorii formulată de petentă, în sensul că a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat un martor, apreciind că sunt admisibile potrivit legii și că pot să ducă la soluționarea procesului și a respins proba cu cel de-al doilea martor, având în vedere că în procedura prealabilă a solicitat proba testimonială cu un singur martor.
La interpelarea instanței petenta a solicitat audierea martorului C. R. A..
În temeiul art. 312 NC.p.c. instanța a dispus audierea martorului propus de petentă.
S-a audiat martorul C. R. A., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, învederând că agentul constatator a fost subiectiv, întrucât atât în fața autoturismului său, cât și după ce a fost oprită, au trecut mai multe autoturisme, însă nu au fost oprite.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 02.12.2013 petenta D. L. a formulat în contradictoriu cu I.P.J. D. plângere procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.11.2013 emis de I.P.J. D. – B.R.C., solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În fapt, petenta a arătat că a fost sancționată pentru încălcarea dispoz. art. 52 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii, petenta arată că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității, deoarece aceasta nu a săvârșit fapta ilicită pentru care a fost sancționată și a traversat . verde a semaforului folosind breteaua de trecere cu lumină intermitentă spre dreapta, spre direcția Filiași, fapt ce se poate dovedi cu martorul C. R. A., care se afla cu petenta în auto.
În dovedirea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu martrori.
Anexat plângerii a depus procesul-verbal de contravenție în original, copie de pe dovada reținerii permisului de conducere și C.I., dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 23.12.2013, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
La data de 05.02.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a învederat că sancțiunea contravențională nu i-a fost aplicată legal, întrucât nu a încălcat nicio dispoziție din Codul Rutier, ea traversând cu autoturismul . verde a semaforului intermitent, folosind banda de trece cu lumina intermitentă spre dreapta, în direcția Filiași, nu în sens de mers înainte.
A mai învederat că agentul constatator poate fi și subiectiv câteodată, întrucât pe acea bandă de trecere spre dreapta au trecut mai multe autoturisme, atât în fața sa, cât și după ce a fost oprită, fără ca agentul constatator să le fi oprit și pe acestea.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul C. R. A..
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, în raport de susținerile petentului din plângerea formulată și proba testimonială administrată în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.11.2013 de IPJ D. / Biroul Rutier, s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de disp. art. 52 alin.1 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 29.11.2013, ora 18.25. pe . condus auto_ , din direcția . intersecția cu . traversat intersecția pe culoarea roșie a semaforului electric, circulând în direcția Filiași, semaforul funcționa normal, era montat la loc vizibil, petentei aplicându-i-se o amendă contravențională în valoare de 320 lei.
Petenta a formulat obiecțiuni la procesul verbal de contravenție, menționând că a trecut pe verde și poate dovedi cu martorul C. R..
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 320 de lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contravenție și declarațiile martorului C. R. A., propus de petentă, care a relatat că petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, deoarece petenta a traversat intersecția semaforizată spre dreapta pe lumina intermitentă a semaforului electric, instanța reține că plângerea contravențională este întemeiată.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea si va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta D. L., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul in loc. C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/29.11.2013 emis de IPJ D. – BR C..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./14.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4435/2014. Judecătoria CRAIOVA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 58/2014.... → |
|---|
