Pretenţii. Sentința nr. 4435/2014. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 4435/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 38897/215/2013
Dosar nr._ - pretenții-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4435
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R.A.A.D.P.F.L.C. și pârâta B. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin consilier juridic, pârâta fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a constat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze, după care, a acordat cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin consilier juridic a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 alin. 1 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă potrivit legii și că poate să ducă la soluționarea procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 C.p.c. a declarat cercetarea procesului încheiată, iar în temeiul art. 391 C.p.c. a declarat deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și a acordat cuvântul reclamantei.
Reclamanta, prin consilier juridic, a solicitat admiterea acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.11.2013, sub nr._, reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C. a chemat în judecată pe pârâta B. D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 607,46 lei reprezentând contravaloare preț folosință locuință situată în C., .. 83 (fostă .) aferentă perioadei noiembrie 2012- mai 2013, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data promovării cererii de chemare în judecată, până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În motivarea cererii, în fapt, reclamanta a arătat că pârâta a ocupat abuziv spațiul cu destinație de locuință situat în C., .. 83 (fostă .) până la data de 20.09.2013, când aceasta a fost evacuată, fapt consemnat în procesul- verbal întocmit la data de 20.09.2013 în Dosarul de executare nr. 65/E/2013 al Societății civile profesionale de excutori judecătorești U. G. și A. M..
Precizează că evacuarea a fost dispusă prin Sentința civilă nr. 3260/28.02.3013 a Judecătoriei C..
Mai arată că pârâta a ocupat efectiv locuința până la data evacuării, fără însă a achita contravaloarea folosinței locuinței, deși a fost notificată în acest sens de regie, drept pentru care pentru perioada noiembrie 2012- mai 2013 pârâta are obligația de a achita contravaloarea locuinței în cuantum de 607, 46 lei. Această evaluare a contravalorii folosinței locuinței fiind calculată în conformitate cu prevederile art. 30 din OUG nr. 40/ 1999 modificată prin HG 310/2007, care stabilește nivelul minim al chiriilor pentru locuințele din fondul de stat.
Învederează că deși pârâta a fost notificată prin Adresa nr. 8038/26.06.2013 să achite debitul, aceasta nu a dat curs, prejudiciind astfel regia care are calitate de administrator asupra locuinței conform Hotărârii Consiliului Local nr. 522/2007.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1349, 1357, 1535 Cod civil, OUG 40/1999 modificată de HG 310/2007.
În dovedirea acțiunii au fost solicitate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, precum și orice altă probă care ar rezulta necesară din dezbateri.
Anexat cererii a depus taxa de timbru, somația nr. 8038/26.06.2013, borderou poștal, modul de calcul, extras HCL nr. 552/2007, certificat de nomenclatură stradală, Sentința civilă nr. 3620/2013, proces- verbal de executare, copie CI, delegație reprezentant.
La data de 13.02.2014, reclamanta a depus Precizare la acțiunea introductivă prin care arată că îsi modifică capătul de cerere în pretenții din cererea introductivă, în sensul majorării sumei solicitate de la 607,46 lei la 899,62 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a locuinței aferentă perioadei noiembrie 2012- septembrie 2013.
Anexat a depus modul de calcul pentru diferența de 292, 16 lei datorată de pârâtă pentru perioada iunie 2013- septembrie 2013 și taxa de timbru.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
În speță, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a locuinței situată în C., ..83 ( fostă .), pe perioada noiembrie 2012 –mai 2013, cât a ocupat abuziv locuința.
Având in vedere ca fapta dedusa judecății este presupusa ca fiind produsa în perioada noiembrie 2012- mai 2013, in cauză se aplică noul cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.
Astfel, sunt incidente disp. art. 1349 NCC, care prevede că "Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.(4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială.
In esență, acțiunea reclamantei vizează incidenta in cauza a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, asa cum aceasta a fost reglementata de dispoz. art. 1349 si urm. NCC.
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta într-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.
Raspunderea civila delictuala se concretizeaza într-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut îl constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.
Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 si urm NCC, rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
In ceea ce privește prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana.
S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane. Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat în bani. In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat încă.
Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii în despagubire, în masura în care sunt sigure, atât aparitia acestui prejudiciu, cât si posibilitatea de a fi determinat.
O alta conditie se refera la împrejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat înca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.
În cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face în functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii în natura a prejudiciului. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savârsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute în vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atât paguba efectiva - damnum emergens -, cât si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atât prejudiciul previzibil cât si prejudiciul imprevizibil; în stabilirea întinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.
În cauză, prima conditie a raspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicita, este îndeplinită, reclamanta realizând dovada existenței acesteia.
Astfel, din sentința civilă nr. 3260/28.02.2013 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă, rezultă că s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul cu destinație de locuință, situat în C., ., fostă ., în fapt, aceasta nu a predat locuința decât la data de 20.09.2013, în urma executării silite, conform procesului verbal emis la data de 20.09.2013, în dosarul de executare nr. 65/E/2013 al B. U. G..
În analiza faptei ilicite instanta va avea în vedere atat elementul obiectiv al acesteia, adica manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei persoane, cat si pe cel subiectiv. În materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Pentru a fi atrasa raspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita. Raspunderea civila delictuala opereaza atât în cazul încalcarii unui drept subiectiv, dar si atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice, dar si normele de convietuire sociala, în masura în care reprezinta o continuare a prevederilor legale.
Legea impune, de regula, obligatia persoanelor de a se abtine de la orice fapta prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective si intereselor legitime ale altora.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice, respectiv fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constând într-o conduita ori manifestare umana exteriorizata; fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice; fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.
Din probele administrate in cauza, instanta retine ca parata a savarsit fapta de a ocupa spațiul de locuit, fără drept, , faptă ce are caracter ilicit, atâta timp cât nu deținea nici un titlu ( de proprietate sau locațiune) asupra spațiului de locuit.
Cu privire la existența prejudiciului, instanța reține că din calculul precizat ,întocmit de reclamantă, și necontestat de pârâtă, contravaloarea lipsei de folosință pe perioada solicitată, este de 899,62 lei .
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, se retine ca pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei ilicite, în conditiile în care caracterul ilicit al cesteia este dat de împrejurarea ca prin ea a fost încalcat dreptul obiectiv si a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.
Din actele și lucrarile dosarului, instanta constata ca exista aceasta legatura de cauzalitate, intrucat fapta are caracter ilicit și a fost săvârșită de pârâtă.
In privinta vinovatiei, ca si conditie a raspunderii civile delictuale, instanta retine ca aceasta reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite în raport de fapta respectiva si fata de urmarile pe care aceasta le produce.
Din aceste considerente, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 si urm. NCC, instanța va admite acțiunea, așa cum a fost precizată, cu aplicarea art. 453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată, formulată de reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C., cu sediul în C., . A, jud. D., în contradictoriu cu pârâta B. D., citată în cursul procesului prin afișare la Consiliul Local C..
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 899,62 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință a locuinței situată în C., .. 83 (fostă .) jud. D., pe perioada noiembrie 2012 - septembrie 2013.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 72 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./15.05.2014
← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1008/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4436/2014.... → |
---|