Plângere contravenţională. Sentința nr. 6348/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6348/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 35120/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6348
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de petenta P. A. A. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martora U. L., lipsind petenta și reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect " plângere contravențională";
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martora prezentă, U. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei a răspuns av. M. M., pentru petentă, lipsind petenta și reprezentantul intimatului.
Av. M. M., pentru petentă, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Av. M. M., pentru petentă, având cuvântul, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat, exonerarea de la plata amenzii, precizând, totodată, că procesul-verbal contestat nu este semnat de niciun martor.
În temeiul art. 394 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /28.10.2013, la Judecătoria C., petenta P. A. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.10.2013.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât, în data de 10.01.2013, nu a provocat scandal.
A mai arătat petenta că fiica sa i-a solicitat explicații numitului V. C. A. în legătură cu repararea unui calculator, reparație ce a fost efectuată defectuos ocazie cu care fiica sa a fost lovită, având nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1988/A2 din data de 11.10.2013 emis de Institutul de Medicină Legală C..
Petenta a mai arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate, având în vedere că nu a recunoscut săvârșirea contravenției, acesta nefiind semnat de un martor-asistent
În drept, petenta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
La dosarul cauzei, petenta a depus, în scop probator, procesul-verbal . nr._/10.10.2013 și fotocopia cărții de identitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 13.12.2013, intimatul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și că nu dețin material probator.
Astfel, procesul verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
La dosarul cauzei, intimatul a depus, în scop probator, fișa intervenției eveniment nr. 1073/10.10.2013, declarația extrajudiciară dată de către petentă și de către numitul V. C..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu testimonială cu martorul U. L. solicitată de petentă, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul U. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 36).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 10.10.2013, petentei P. A. A. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 3 pct. 24 raportat la art. 4 lit. b din legea 61/1991.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de în data de 10.10.2013, petenta împreună cu fiica sa P. M. A. a provocat un scandal în stația R. situată pe . mun. C., la care a participat și T. G. și V. C..
Procesul-verbal i-a fost comunicat petentei la data încheierii, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 28.10.2013(fila 2), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Cu privire la susținerea petentei referitoare la faptul că au fost încălcate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 în sensul că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent instanța constată că nu este întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor mai sus menționate procesul verbal va fi semnat și de un martor în cazul în care petentul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, ori în cazul de față petenta a fost de față la încheierea procesului verbal, pe care l-a semnat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România)
Astfel, deși prin plângerea formulată petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de aceasta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, nefiind susținute de nici un alt mijloc de probă.
De asemenea, instanța mai arată că prin declarația martorului U. L., nu este înlăturată prezumția de veridicitate a celor consemnate de către agentul constatator, întrucât martorul a declarat că nu a fost de față în momentul săvârșirii pretinsei contravenții reținute în sarcina petentei (fila 36 ).
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal . nr._/10.10.2013 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acesteia încălcarea prevederilor art. 3, pct. 24, din legea 61/1991.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța arată că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, dar având în vedere și atitudinea petentei, aceea de a nega săvârșirea faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal, respectiv sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei, cuantumul minim prevăzut de lege, pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 modif., este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii.
Pentru considerentele menționate, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001 va respinge plângerea formulată de petenta P. A. A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. împotriva procesului verbal . nr._/10.10.2013 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta P. A. A., domiciliată în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD./Tehnored. D.G.
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5554/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 183/2014.... → |
|---|
