Plângere contravenţională. Sentința nr. 3534/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3534/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 20507/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3534
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. M. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și martorul A. A., propus de petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul A. A., propus de petent, sub prestare de jurământ, in conf. cu disp. art. 318-323 N.C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 17.06.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de către petentul B. M. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 01.06.2013 și exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar, în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în la data de 01.06.2013 a fost sancționat contravențional pe motiv că ar fi condus autoturismul său pe DN 55, localitatea S., fără să fi avut asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
Petentul a mai arătat că s-a deplasat cu autoturismul său din fața casei sale până la magazinul alimentar, situat la circa 500 m distanță,pe DN 55, uitând efectiv acasă permisul de conducere dar i-a prezentat agentului de poliție certificatul de înmatriculare, asigurarea și ITP- ul. Petentul a susținut că l-a rugat pe agentul de poliție să aștepte circa 3-5 minute pentru a lua permisul de conducere de acasă, însă acesta a refuzat. De asemenea, prin plângere s-a invocat nulitatea procesului-verbal pentru lipsa indicării unui martor asistent în cuprinsul său, având în vedere faptul că petentul nu a semnat procesul-verbal, astfel acesta a apreciat că agentul de poliție a încălcat disp. art. 19 din OG nr. 2/2001.
Petentul a mai invocat jurisprudența CEDO, susținând că potrivit acesteia organul constatator trebuie să facă dovada certă a săvârșirii contravențiilor,iar simpla încheiere a procesului-verbal nu are forța probantă legală în cauză.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 și art. 19 din OG nr. 2/2001.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.
La data de 15.07.2013 s-a depus de către intimat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu un martor, respectiv A. A., acesta fiind audiat la termenul din data de 12.03.2014, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 01.06.2013 petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 450 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare BH-6140-BT, pe DN 55, pe raza localității S., fără a avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 450 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută, precum și cele sancționate cu nulitatea relativă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată că starea de fapt consemnată de agentul constatator este corectă, întrucât din probele administrate la solicitarea petentului nu rezultă că acesta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, deși acestuia îi revine sarcina probațiunii, confirmat de faptul că actul atacat reprezintă un act administrativ, care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Referitor la depozițiile martorului A. A., propus spre audiere de către petent, instanța reține că acestea nu sunt de natură de a lămuri împrejurările în care a fost săvârșită presupusa fapta contravențională. Astfel, martorul în discuție deși a relatat că petentul în momentul controlului nu a avut asupra sa permisul de conducere și buletinul de înmatriculare, în ceea ce privește certificatul de înmatriculare al autoturismului nu avea cunoștință dacă acesta a fost prezentat agentului e poliție. Mai mult, chiar petentul în cuprinsul plângerii a recunoscut că nu a putut prezenta permisul de conducere întrucât l-a uitat acasă. În aceste condiții instanța reține că pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, neavând relevanță împrejurarea că acesta s-a deplasat pe porțiune scurtă de drum, doar de la locuință până la magazin, cât timp deplasarea s-a efectuat pe un drum public.
Prin urmar, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunile aplicate petentului au fost corect individualizate și ,în consecință, apreciază că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. M., domiciliat în ., .. 82, județul D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 01.06.2013, în contradictoriu cu intimatul I. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.03.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1198/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 6935/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
