Pretenţii. Sentința nr. 6109/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6109/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 42504/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.6109/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. și pe pârât S. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul personal, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și din oficiu competenta conform art.131 NCPC, instanța constata raportat la art.107 NCPC și art.94, alin.1, lit. j NCPC ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni .
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de către pârât prin întâmpinare.
Pârâtul, personal, solicită admiterea excepțiilor așa cum au fost formulate.
Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.12.2013, sub numărul_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligată pârâtul la plata sumei de 559, 33 lei, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 03.05._10, pârâtul a fost internat la Secția Chirurgie Toracică a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 559,33 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 999 Cod civil, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Mai arată reclamantul că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul S. R., a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acesteia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate.
In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare.
Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a agresat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca parata își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
A menționat în continuare că, angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acesteia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Se menționează că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil, art.112 Cod procedură civilă și art.313 din Legea nr.95/2006.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie decontul de cheltuieli(fila 7).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG 80/2013.
La data de 03.02.2014, pârâtul S. R., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a arătat că aceasta este generată de neefectuarea procedurii de convocare la informarea cu privire la avantajele medierii, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului reclamantului de a solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 559,33 lei, cu titlu de contravaloare a unei zile de spitalizare din data de 03.05.2010, a apreciat că se impune admiterea excepției în raport de momentul la care s-a născut dreptul reclamantului la plata contravalorii acestora, respectiv data de 03.05.2010, și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, a arătat că nu contestă faptul internării medicale ci contestă faptul ca ar dator vreo sumă de bani reclamantului, întrucât nu a beneficiat efectiv de niciun servicu medical.
Mai arată că are calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, dovedind această calitate cu Adeverința nr. 3636/27.04.2010, emisă de Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D., înscris din care rezultă că i-au fost achitate contribuțiile către Casa de Asigurări de Sănătate).
Au fost învederate dispozițiile art.217 din Legea nr. 95/2006 și art.210, alin.1, lit.c din Legea nr.95/2006.
A susținut în continuare că, potrivit normelor la contractul-cadru, pachetul de bază acordat persoanelor asigurate, include serviciile spitalicești pentru patologia care necesită internare (cazuri acute, cazuri cronice, alte situați justificate) și serviciile spitalicești care nu necesită internare, prestate în regim de spitalizare de zi; Internarea în spital se face pe baza biletului de trimitere eliberat de medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriu (în cazurile de urgență nu este necesar biletul de trimitere) și a documentului care dovedește calitatea de asigurat a persoanei.
Pe de o parte, îngrijirile medicale în cadrul spitalului ca urmare a unui accident de circulație nu exclud automat serviciile medicale primite din sfera celor incluse în pachetul de bază asigurat, întrucât sub acest aspect nu este relevantă cauza bolii sau a lezării sănătății, ci afecțiunea și tipul îngrijirilor medicale necesare (de urgentă, preventive, curative, de recuperare sau paliative).
Reclamantul nu a făcut nici o dovadă că prejudiciul efectiv cauzat, prin acordarea serviciilor medicale pârtului, ar fi în cuantum de 559,33 lei (în decontul de cheltuieli anexat cererii de chemare în judecată totalul cheltuielilor este de 0 lei, împrejurare care confirmă realitatea -în fapt spitalul nu a cheltuit nicio sumă la data de 03.05.2010)
Astfel, aprecieză că, înscrisul reprezentat de Decontul de cheltuieli pentru pacientul S. R., nu atestă o creanță certă și lichidă, în condițiile în care acesta nu este însoțit de documentele justificative ale cheltuililor avansate.
Mai mult decât atât, decontul de cheltuieli pentru pacientul S. R. nici măcar nu este însușit de reclamant, prin semnătura reprezentantului legal și ștampila unității spitalicești, iar pe de altă parte, singura mențiune din cuprinsul acestuia ce indică vreo valoare ce ar putea fi invocată este în pix, respectiv (spitalizare 1 zi/ caz rezolvat 559,33 lei).
Față de cele menționate, aprecieză că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998-999 din Vechiul Cod civil, respectiv existența prejudiciului, vinovăția, legătura de cauzalitate și fapta ilicită.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-209 din Noul Cod de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, a anexat următoarele înscrisuri în copie: Certificat de concediu medical ., nr._; Biletul de trimitere ., nr._; Adeverința nr. 3636/27.04.2010, emisă de către Direcția Județeană pentru Accize.
Prin rezoluția administrativă din data de 06.03.2014, reclamantul a fost citat pentru termenul de judecată din data de 28.04.2014 cu mențiunea de a depune la dosar dovada îndeplinirii procedurii medierii.
Analizând cu prioritate, potrivit art.248, alin.1 N.c.p.civ. excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de către pârât prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei C. și înregistrată pe rolul instanței la data de 13.12.2013 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 559,33 lei, reactualizată cu indicele de inflație pana la data plătii efective a debitului, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
Potrivit dispozițiilor art.193, alin.1 NCPC, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, dovada îndeplinirii procedurii prealabile urmând a fi anexată la cererea de chemare în judecată.
Conform prevederilor Legii nr.192/2006 modif. privind medierea și organizarea profesiei de mediator, art.2, alin.(1), daca legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, în vederea soluționări pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, prin alin. 12 al aceluiași articol se statuează că instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f), sancțiune aplicabilă numai proceselor promovate după 1 august 2013.
Atât din modul imperativ de redactare a conținutului textului normativ al art. 2 alin. 1 și 12, dar și în considerarea interesului general protejat de norma legală arătată, instanța reține că neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată se sancționează cu respingerea ca inadmisibilă a cererii promovate în aceste condiții.
În cauză, instanța constată că, deși a fost legal citat cu această mențiune pentru termenul de judecată din data de 28.04.2014, reclamantul nu a făcut dovada că a recurs la convocarea pârâtului în vederea participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii, anterior promovării acțiunii în justiție, iar pârâtul, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat în mod expres aplicarea sancțiunii prevăzute de legiuitor.
De asemenea, se constată că cererea în pretenții civile promovată de reclamant, așa cum a fost motivată în fapt și în drept, se încadrează în textul normativ reglementat de prevederile art. 601 lit. f din legea nr. 192/2006 modif.
Pentru considerentele expuse, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 și 12 corob. cu art. 601 lit. f din Legea nr. 192/2006 modif., precitate, instanța va admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de către pârât prin întâmpinare și va respinge cererea ca inadmisibilă.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța nu va mai analiza excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește cererea formulată de către pârât privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în temeiul art.452 din Noul cod de procedură civilă urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada existenței și a întinderii acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de către pârât prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul S. R., cu domiciliul în C., .. 20, .. 1, . ca inadmisibilă.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de pârât privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/18.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1451/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
