Plângere contravenţională. Sentința nr. 7005/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7005/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 24395/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7005/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta B. C. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 29.06.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. pentru petentă și martorul M. G., intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul M. G., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Avocat P. pentru petent, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat P. pentru petent, solicită admiterea plângerii; anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentei de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere; învederează că starea de fapt reținută încuprinsul procesului verbal de contravenție, nu este reală, fapt confirmat și prin declarația martorului audiat; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 11.07.2013 petenta B. C. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.- Serviciul Rutier anularea procesului verbal . nr._ din data de 29.06.2013 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
În fapt, la data de 29.06.2013 în jurul orei 9,15se deplasa cu autoturismul firmei la care este angajată dinspre C. către B.. La câțiva kilometri de la ieșirea din C., mai exact în dreptul reprezentanței Q Fort a fost oprită de agentul de poliție care i-a solicitat actele la control. Ulterior acesta a întrebat-o dacă cunoaște motivul pentru care a oprit-o. I-a răspuns că probabil pentru faptul că nu purta centură de siguranță, iar agentul de poliție a schițat din cap afirmativ, i-a cerut să rămână la mașină după care a plecat către autoturismul de poliție.
După aproximativ 10-15 minute a revenit cu un proces verbal și i-a spus agentul constatator că i-a aplicat o amendă de 150 lei, iar ulterior i-a cerut să semneze procesul verbal și după ce a făcut acest lucru, agentul constatator i-a adus la cunoștință că permisul de conducere va rămâne la el având în vedere abaterea săvârșită.
Inițial, a crezut că este o glumă, însă agentul constatator i-a înmânat dovada de reținere a permisului de conducere pe care a citit-o și a observat că se consemnase faptul că efectuase o depășire neregulamentară.
Acest moment a dat naștere unei discuții mai mult decât contradictorii, având intenția la un moment dat să apeleze 112. Consideră că agentul constatator a procedat absolut nelegal întrucât nu i-a adus la cunoștință fapta pentru care a fost sancționată și nici faptul că are dreptul de a formula obiecțiuni.
A cerut să se consemneze și punctul său de vedere însă agentul constatator a refuzat spunându-i că are posibilitatea să îl dea în judecată.
Solicită anularea procesului verbal având în vedere că situația prezentată în acesta nu corespunde realității.
Este adevărat că a efectuat o depășire, însă în mod regulamentar, marcajul fiind discontinuu, iar în zonă nu exista nici un indicator care să interzică această manevră. Astfel, după ce a coborât pasarela amplasată peste calea ferată și marcată cu linie continuă a efectuat o depășire în zona în care exista un marcaj cu linie discontinuă pentru sensul său de mers și linie continuă pentru autoturismele care circulau din sens opus.
Trebuie menționat că și după această porțiune marcajul este numai cu linie discontinuă astfel că o eventuală depășire neregulamentară ar fi putut face numai pe pasarelă, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
De altfel, echipajul era amplasat la mai mult de 500 de metri de la coborârea de pe pod și chiar dacă în locul respectiv porțiunea de drum era dreaptă și vizibilitatea foarte bună era foarte greu să fi putut observa cu exactitate desfășurarea traficului în condițiile în care acesta era foarte aglomerat.
Le-a explicat celor doi agenți, - între timp urmare a discuției mai a prinse la autoturism a venit și cel de-al doilea- că nu a încălcat marcajul continuu și i-a invitat că meargă împreună să observe marcajul și lipsa indicatoarelor pe porțiunea respectivă, însă aceștia au refuzat.
Așadar, având în vedere că situația de fapt reținută de agentul constatator este neadevărată, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002 și dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea acțiunii solicită încuviințarea unei cercetări la fața locului pentru a se constata veridicitatea susținerilor sale, proba cu înscrisuri și proba cu martorul S. M..
De asemenea a observat în cuprinsul procesului verbal a observat că s –a făcut referire la depășirea unui autoturism înmatriculat în județul O., cu toate că la momentul respectiv nu s-a discutat nimic în legătură cu acest aspect nefiind oprit de un alt conducător auto în legătură cu presupusa abatere, în aceste condiții, consideră că s e impune audierea proprietarului mașinii respective al cărui nume și adresă nu le cunoaște.
Pentru că agentul a făcut referire și la înregistrarea video a depășirii, solicită de asemenea să îi pună în vedere intimatului să depună astfel de dovezi.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
S-a depus: proces verbal contestat, în original cât și în copie, dovadă de reținere a permisului de conducere, copie Ci a petentei și dispoziție de achitare a taxei de timbru.
Acțiunea este legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru judiciar.
La data de 20.09.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă,ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat,rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și ceilalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constatăși sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent(agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară,probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 07.11.2013, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul S. M., iar prin încheierea de ședință din data de 20.03.2014, a încuviințat cererea de suplimentare a probatoriului, formulată de petentă, încuviințând audierea martorului M. G..
La termenul de judecată din data de 28.11.2013 a fost audiat martorul S. M., iar la termenul de judecată din data de 15.05.2014 a fost audiat martorul M. G..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 29.06.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petenta B. C. M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin 3 lit. e) din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 300 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 29.06.2013 ora 09.15 a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 65 dinspre Municipiul C., iar la km 13 a depășit autovehiculul marca L. cu nr._ in zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă", trecând peste marcajul simplu continuu care desparte sensurile de mers.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art. 100 alin 3 lit. e) din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare constând în,, nerespectarea regulilor privind depășirea” cu o amendă în cuantumul legal de 300 lei.
Procesul verbal a fost semnat de către petentă, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "nu sunt obiecțiuni ".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, chiar din cuprinsul plângerii contravenționale, petenta a susținut că nu este de acord cu cele menționate.
Susținerile petentei sunt confirmate de martorul audiat în cauză, respectiv numitul S. M., din declarația căreia rezultă că la sfârșitul lunii iunie 2013 a fost luat de petentă la ocazie, pentru a ajunge in B.. Petenta a fost oprită de un echipaj de poliție in loc. Pielești, un agent intrebând-o dacă știe pentru ce a fost oprită. Aceasta a precizat că probabil pentru centura de siguranță pe care nu o purta. După aproximativ 10-15 minute agentul s-a întors cu procesul verbal pe care i l-a înmânat și i-a spus să il semneze. Petenta l-a semnat după care agentul i-a adus la cunoștință că i-a fost reținut permisul de conducere pentru faptul că ar fi efectuat o depășire neregulamentară. Atunci petenta a solicitat să se consemneze in procesul verbal faptul că are obiecțiuni, insă agentul i-a adus la cunoștință că procesul verbal a fost deja completat, iar dacă are de formulat obiecțiuni să meargă in instanță. A mai precizat martorul că petenta a efectuat depășirea . care axul drumului era reprezentat de linie discontinuă.
Convingerea instanței in sensul că starea de fapt reținută in cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității este întărită de declarația martorului M. G., conducătorul autoturismului marca L. cu nr. de inmatriculare_, care a arătat că nu mai știe dacă in data de 29.06.2013 pe DN 65 la km 13 in zona localității Pielești a fost depășit sau nu de autoturismul cu nr._, insă a precizat că nu a fost oprit de nici un echipaj de poliție.
In aceste condiții instanța reține că agenții de poliție nu au oprit și autoturismul ce se presupune că a fost depășit in zona de acțiune a indicatorului "depășire interzisă" pentru a fi consemnat ca și martor asistent.
Nu poate fi reținută de către instanță apărarea intimatului, în sensul că nu pot fi înlăturate constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, ca act de autoritate, prin declarația unui martor căreia să i se dea relevanță maximă. Aceasta întrucât procesul-verbal de contravenție se bucură, așa cum s-a arătat anterior, de prezumția de legalitate doar până la proba contrară, pe care petenta a reușit să o facă cu declarația martorului audiat în cauză.
În ceea ce privește apărarea intimatului referitoare la forța probantă a declarației de martor, ca probă indirectă, în raport cu constatările agentului de poliție, ca probă directă, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată întrucât declarația administrată în cauză provine de la un martor ocular, fiind deci tot o probă directă.
Ca atare, instanța apreciază că petenta a reușit, prin proba testimonială administrată în cauză, să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța va admite plângerea formulată de petentă, va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, va exonera petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 de lei aplicată prin procesul-verbal, va înlătura sancțiunea complementară a aplicării celor 4 puncte de penalizare, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională, formulată de petenta B. C. M.,cu domiciliul în C., .. R 2, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.06.2013, întocmit de intimat.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 de lei aplicată prin procesul-verbal.
Înlătură măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și dispune restituirea permisului.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C.. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. lDB
tehCCE/4ex/11.06.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 72/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7862/2014. Judecătoria... → |
|---|
