Plângere contravenţională. Sentința nr. 7008/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7008/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 31254/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7008/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. A. L., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 06.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul D. L., părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul D. L., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 20.09.2013 petentul C. A. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.- Biroul Rutier C. anularea procesului verbal . nr._ din data de 26.09.2013, să se dispună restituirea permisului de conducere reținut și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 320 lei.
În fapt, în data de 06.09.2013 se deplasa pe . interes de serviciu la volanul auto_, fiind în mijlocul unei coloane de 7-8 autovehicule și rulând încet datorită traficului aglomerat. La o distanță de aproximativ 250-300 de metri, a fost oprit de un agent de poliție care i-a cerut actele. Petentul a întrebat politicos dacă a încălcat vreo regulă de circulație, știind foarte bine că nu a făcut nimic, dar i s-a răspuns că era un control de rutină. Agentul a mers la echipajul din dotare și după câteva minute a revenit cu un proces verbal pe care l-a rugat să îl semneze, petentul nu înțelegea nimic și întrebând despre ce este vorba, agentul i-a spus că dacă citește va afla. Petentul l-a rugat să îi arate filmarea sau să îi arate pietonul, dar i-a răspuns că dacă nu îi convine să depună plângere la judecătorie. A refuzat petentul semnarea procesului verbal deoarece starea de fapt reținută nu este adevărată, dar i-a răspuns că nu îi înmânează procesul verbal și nu poate să îl conteste și îi majorează și perioada de suspendare și în aceste condiții petentul a semnat procesul verbal deși dorea ca la rubrica obiecțiuni acestea să îi fie consemnate, dar a observat că agentul deja completase această rubrică. L-a rugat să îl menționeze ca martor pe D. L., dar i s-a răspuns că nu mai are loc. A trebuit să semneze ca să intre în posesia procesului verbal.
Agentul constatator în mod eronat și abuziv a reținut în sarcina sa o faptă pe care nu a comis-o, iar petentul este nevoit să suporte consecințele abuzului săvârșirii de acesta.
Starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde cu realitatea.
Astfel, până în momentul la care I. D.- Biroul Rutier nu va depune dovada săvârșirii contravenției sancționate, operează prezumția de nevinovăție.
Ca atare simpla încheiere a unui proces verbal nu exonerează autoritatea emitentă de obligația de a proba susținerile menționate în procesul verbal de agentul constatator.
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 31 și următoarele din OG nr. 2/2001, art. 147, art. 120 și HG nr. 1391/2006 și OUG nr. 195/2002 R și dispozițiile Codului de procedură civilă.
În dovedirea a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Solicită să se dispună anularea procesului verbal, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii.
S-a depus: proces verbal contestat, în original, cât și în copie, copie Ci a petentului și a numitului D. L., dovada de reținere a permisului de conducere.
La data de 19.11.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă,ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat,rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și ceilalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constatăși sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent(agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară,probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 10.04.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul D. L..
La termenul de judecată din data de 15.05.2014 a fost audiat martorul D. L..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 06.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petentul C. A. L. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 99 alin. 2 rap la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 320 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 06.09.2013 ora 09.30 a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe . nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat regulamentar in traversare pe trecerea de pietoni prevăzută cu marcaj și indicator pietonal pe sensul său de deplasare. De asemenea nu a purtat centura de siguranță in timpul mersului. Conducătorul auto se afla singur in autoturism.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 rep. constând „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tranvaiului” cu sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei și de art. 99 alin. 2 rap la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 constând in "nerespectarea obligației de a purta, in timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță" cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "nu am văzut pietonul ".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, că petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale de a nu acorda prioritate pietonului angajat in traversare nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Din declarația martorului D. L. instanța reține că că acesta nu il cunoaște pe petent, iar in 2013 circula cu autoturismul de la C. Cola, firma la care lucrează, pe . Calea București, spre Real. Autoturismul condus de petent circula in fața sa. Înainte de a face dreapta pe Calea București a observat că era o doamnă pe trotuar care intenționa să traverseze, insă petentul a trecut trecerea de pietoni înainte ca doamna să se angajeze in traversare. A doua zi s-a prezentat la sediul firmei petentul, care reținuse mașina care a circulat in spatele său, autoturismul fiind inscripționat cu C. Cola, a cerut numărul său de telefon de la colegi iar a doua zi l-a sunat.
Instanța reține că această declarație este in evidentă contradicție cu susținerile petentului din plângerea contravențională, ceea ce conduce la concluzia că declarația martorului este subiectivă și a fost făcută din dorința de a-l ajuta pe petent să scape de răspunderea contravențională.
Astfel instanța reține că petentul a afirmat in cuprinsul plângerii că a fost revoltat la momentul la care a aflat de la agentul constatator faptul că a fost sancționat contravențional și nu i s-a arătat filmarea precum și pentru faptul că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni. Atunci l-a rugat pe agentul de poliție să consemneze că are un martor, in peroana numitului D. L. un domn care știa și asistase la tot ce se intâmplase.
Totuși susținerea petentului este contrazisă de declarația martorului care a afirmat că nu il cunoaște pe petent, iar acesta din urmă s-a prezentat a doua zi la sediul firmei să ii afle numărul de telefon și numele.
In ceea ce privește fapta de a circula fără a purta centura de siguranță in timpul mersului, instanța reține că petentul nu a invocat nici un motiv de netemeinicie.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentei contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b și art. 99 alin. 2 rap la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus – menționate, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul C. A. L., cu domiciliul în C., .. 12, .. 1, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 06.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCe/4ex/11.06.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5783/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
