Plângere contravenţională. Sentința nr. 7214/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7214/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 5080/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7214/2014
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul V. I., cu domiciliul în C., . M. nr. 1, .. 1, . in contradictoriu cu intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. I. pentru petent, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Avocat I. I., pentru petent, arată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 din codul de procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Avocat I. I., pentru petent, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisuri referitoare la legislația în vigoare cu privire la momentul cesionării, având în vedere că cesionarul s-a obligat că a luat la cunoștință starea societății.
Instanța respinge solicitarea apărătorului petentului, având în vedere că acesta a avut posibilitatea de a depune înscrisurile de care înțelegea să se folosească o dată cu depunerea cererii de chemare în judecată.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de intimată.
Avocat I. I., pentru petent, arată că nu se opune probei cu înscrisurile depuse de intimată.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C.pr.civ., încuviințează, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat I. I., pentru petent, solicită admiterea plângerii, exonerarea de la plata amenzii având în vedere că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, să se aibă în vedere că cesionarul a luat la cunoștință despre contribuțiile societății și și-a însușit starea patrimonială a societății; să se aibă în vedere că procesul verbal este netemeinic și nelegal conform art. 1 alin. 10 din OG 2/2001, solicită de asemenea înlăturarea sancțiunii privind amenda în cuantum de 2000 lei aplicată petentului.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și retine cauza spre solutionare.
INSTANTA
Prin plângerea înregistrată la data de 13.02.2014 petentul V. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata DGFP D. anularea procesului verbal ./2009 nr._ din data de 10.01.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției în temeiul art. 145 alin.1 lit b din Legea nr.263/2010 rep a fost sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru fapta prevăzută de art.144 lit j din Legea nr. 263/2010 rep.
Pentru a i se aplica amenda contravenționala sus-menționata, s-a reținut in sarcina sa ca petentul, in calitate de administrator al S.C. VILLROM BUILDING SISTEM ar fi reținut si nu ar fi virat la bugetul de stat, sume reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursa.
Procesul verbal de contravenție este netemeinic si nelegal întrucât incepand din ianuarie 2010, petentul nu mai este administrator al S.C. VILLROM BUILDING SISTEM, firma fiind cesionata numitei D. A. V..
Mentionează ca cesionarea firmei nu se putea face decât daca aceasta nu avea datorii la stat si prin urmare, firma a fost cesionata având toate datoriile către stat achitate de petent.
Pe cale de consecința, sancționarea subsemnatului pentru o faptă ce nu-i poate fi imputată, face ca procesul-verbal încheiat de către intimat să fie netemeinic și nelegal, faptele reținute în sarcina sa neîntrunind elementele constitutive ale contravenției, conform art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât lipsește vinovăția.
Pentru aceste considerente, solicită ca în temeiul prevederilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, sa admită plângerea, sa anuleze procesul-verbal nr._ încheiat la data de 10.01.2014 de către intimată și sa înlăture aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 2 000 lei aplicată petentului.
In dovedirea plângerii, a aratat ca intelege sa se folosească de proba cu inscrisuri.
A anexat la prezenta plângere: copie a procesului verbal de sancționare ./2009 Nr._/10.01.2014, extras furnizare informații nr .4940/03/02.2014, împuternicire avocațială și dovada achitarii taxei de timbru in cuantum de 20 lei.
Constatand ca cererea de chemare in judecata indeplineste conditiile prevazute de art. 194-196 Cod procedura civila la data de 17.02.2014, prin rezolutie, instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata, cu mentiunea pentru aceastea ca au obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
La data de 20.03.2014, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Prin acțiunea introdusă în fața instanței V. I. a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ./2009 nr._/10.01.2014, prin care aceasta a fost sancționată contravențional cu suma de 2000 lei, solicitând anularea procesului verbal de contravenție.
Apreciază plângerea contravenționala formulata de V. I. neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Potrivit art.6 din Legea 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare sau cu amenda, reținerea si nevarsarea cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa.
Împotriva petentului a fost formulata plângere penala, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscala, care prevede ca: reținerea si nevarsarea cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare sau amenda.
La data de 14.11.2013, Ordonanța procurorului in dosarul nr. 2211/P/2012 a Parchetului de pe langa Judecătoria C., a fost inaintata la Direcția Generala a Finanțelor Publice D., in vederea aplicării sancțiunii contravenționale.
Face precizarea ca fapta prevăzuta la art. 144, lit.j din Legea nr. 263/2010, republicata, constituie contravenție si se sancționează cu amenda contravenționala.
La data de 10.01.2014, A.J.F.P.D. a sancționat contravențional petentul cu amenda contravenționala in cuantum de 2000 lei, conform procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ./2009 nr._.
In ceea ce privește susținerea petentului ca procesul verbal de contravenție este nelegal întrucât in anul 2010 acesta nu mai indeplinea funcția de administrator al . SRL, deoarece firma fusuese cesionata numitei D. A. V., intimata a aratat ca din nota de constatare incheiata la data de 19.01.2012 de către A.F.P.M.C. (actuala A.J.F.P.D.) rezulta faptul ca firma . SRL, la care numitul V. I. fusese administrator a înregistrat debite aferente obligațiilor fiscale reprezentând impozite si contribuții cu stopaj la sursa neachitate la scadenta pe perioada 01.07._09. Astfel, se poate observa faptul ca, creanțele fiscale reprezentând impozite si contribuții cu stopaj la sursa ale . SRL, unde avusese petentul calitatea de administrator, sunt anterioare cesionarii firmei in anul 2010 către numita D. A. V..
La art. 30 alin.2 si 3 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, se menționează ca: "In cazul in care fapta a fost urmărita ca infracțiune si ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanța ca ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreuna cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătoreasca, se trimite de îndată organului in drept sa constate contravenția, pentru a lua masurile ce se impun conform legii.
Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii in cazul prevăzut la alin. 2 curge de la data sesizării organului in drept sa aplice sancțiunea".
Nu poate fi invocata prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, conform art. 13 din O.G. nr.2/2001, intrucat la art. 13 alin.3 din O.G. nr.2/2001, se menționează ."Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată. Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel."
De asemenea, solicită să se aibă in vedere faptul ca legiuitorul, prin stabilirea unor sancțiuni aspre a avut in vedere sancționarea mai aspra a unor fapte care incalca normele privind disciplina financiara, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, dat fiind faptul ca nu sunt achitate la timp toate contribuțiile la asigurări sociale.
Potrivit art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare: " Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) din lege revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective". In articolul 144 din Legea 263/2010, se menționează ca fapta constituie contravenție si se sancționează cu amenda contravenționala.
Solicită să se constate ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001.
În consecința, solicită să se constate ca acțiunea este neintemeiata iar pe fond solicită respingerea acesteia si menținerea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ./2009 nr._ din data de 10.01.2014 ca fiind temeinic si legal.
Solicita judecarea prezentei cauze si in lipsa lor, conform art. 223 Cod procedura civila.
În drept, intimata si-a întemeiat intampinarea pe dispozițiile art.205 si următoarele Cod procedură civilă.
La data de 20.03.2014 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care la data de 10.04.2014 a depus răspuns la întâmpinarea depusă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. prin care învederează că intimata, în esență susține că procesul verbal de contravenție a cărui anulare o solicită ar fi legal întrucât creanțele fiscale reprezentând impozite si contribuții cu stopaj la sursa ale . SRL, unde petentul a avut calitatea de administrator, sunt anterioare cesionarii firmei in anul 2010 către numita D. A. V..
Totodată, intimata arata ca fapta petentului a fost urmărita ca infracțiune si la data de 14.11.2013 - Ordonanța procurorului in Dos.nr.2211/P/2012 a Parchetului de pe langa Judecătoria C., a fost înaintata la AJFP D. in vederea aplicării sancțiunii contravenționale. Pe cale de consecința, la data de 10.01.2014, AJFP D. m-a sancționat contravențional cu amenda de 2000 lei, conform procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ./2009 nr._.
Se mai susține de către intimata ca in speța nu poate fi invocata prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale conform art.13 din OG nr. 2/2001.
Întâmpinarea este netemeinica pentru următoarele considerente:
In speța, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale este prescrisa deoarece, conform art.13 din OG nr. 2/2001 alin. (3). " cand fapta a fost urmărita ca infracțiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul in care cauza s-a aflat in fata organelor de cercetare sau de urmărire penala ori in fata instanței de judecata, daca sesizarea s-a făcut inauntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși daca sancțiunea nu a fost aplicata in termen de un an de la data săvârșirii, (respectiv constatării faptei), daca prin lege nu se dispune altfel ".
Din actele depuse la dosar rezulta ca fapta a fost constatata prin nota de constatare încheiata la data de 19.01.2012 de catre AFPM C. (actuala AJFP D.). Rezulta ca a trecut mai mult de un an de Ia data constatării faptei, respectiv de la data de 19.01.2012 si, prin urmare, aplicarea sancțiunii contravenționale este prescrisa conform art.13 alin.3 teza a 2-a.
Totodată, procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este nelegal intrucat prin Contractul de cesiune de parti sociale nr.1/10.02.2010 incheiat intre petent si numitul P. C. pe de-o parte si numita D. A.-V. pe de alta parte, la pct.6 privind obligațiile si garanțiile cesionarului, se stipulează ca "cesionarul a luat la cunoștința de toate contractele civile si comerciale încheiate de societate care sunt in curs de derulare la data semnării prezentului contract si se obliga sa nu tina răspunzători pe cedenti pentru niciun prejudiciu ce ar decurge din acestea, de asemenea a luat la cunoștința si isi însușește starea patrimoniala a societății, aceasta facandu-i-se cunoscuta prin ultimile balante si bilanț contabil, precum si prin certificatul de atestare fiscala al societății eliberat de DGFP D., descarcand de orice responsabilitate pe cedenti." Aceasta clauza contractuala nu a fost declarata nula si prin urmare toate obligațiile fiscale existente la data incheierii contractului de cesiune cad in sarcina cesionarului.
Pe cale de consecința sancționarea petentului pentru o faptă ce nu-i poate fi imputată, face ca procesul-verbal încheiat de către intimat să fie netemeinic și nelegal, faptele reținute în sarcina sa neîntrunind elementele constitutive ale contravenției, conform art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât lipsește vinovăția.
Pentru aceste considerente, solicită ca în temeiul prevederilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, sa admită plângerea, sa anuleze procesul-verbal nr._ încheiat la data de 10.01.2014 de către intimată și sa înlăture aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 2 000 lei aplicată petentului.
In dovedirea celor susținute mai sus, intelege sa se folosească de inscrisuri pe care le depune in exemplare certificate, respectiv contractul de cesiune de parti sociale nr.1/10.02.2010, procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ./2009 nr._, in original, ordonanța data la_ de P. de pe langa Judecătoria C. in Dos.nr.2211/P/2012.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 10.01.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul AJFP D. procesul-verbal ./2009 nr._ prin care s-a reținut ca petentul V. I. in calitate de administrator al . a retinut si nu a virat la bugetul de stat sume reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa. A fost sanctionat cu amenda in cuantum de 2000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 2000 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, desi îi revenea această obligatie potrivit disp. art. 249 Cod procedura civila.
Astfel, la data de 19.01.2012 AFP C. a transmis Parchetului de pe langa Judecatoria C. nota de constatare privind debitele restante ale . SRL provenite din contributiile retinute de salariati prin stopaj la sursa si nevirate in termenul legal, considerand ca sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 solicitand a fi luate masurile legale impotriva reprezentantilor societatii.
In nota de constatare atasata se mentioneaza ca debitele principale sunt in cuantum total de 3670 lei, iar accesoriile aferente sunt in suma de 3031 lei, fiind aferente perioadei 1.07._09.
Prin Ordonanta procurorului din data de 28.10.2013 s-a dispus scoterea de sub urmarire penala a petentului V. I. si aplicarea unei sanctiuni administrative in cuantum de 300 lei; de asemenea a fost sesizata DGFP D. in vederea aplicarii unei sanctiuni contraventionale conform art. 144 lit. j din Legea nr. 263/2011.
Astfel, sustinerea petentului conform careia este exonerat de obligatia de a vira sumele retinute la bugetul de stat intrucat in ianuarie 2010 a cesionat societatea numitei D. A. V. este nefondata, intrucat procesul verbal se refera la debite anterioare anului 2010, iar raspunderea pentru virarea acestor sume este personala si revine administratorului societatii de la acea data. Astfel, faptul ca incepand cu anul 2010 petentul nu mai este administratorul societatii nu prezinta relevanta in cauza.
De asemenea, nici sustinerea conform careia s-ar fi implinit termenul de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale reglementat de art. 13 din OG 2/2001 nu este intemeiata intrucat termenul de prescriptie curge de la data comunicarii ordonantei procurorului catre AJFP D., respectiv de la data de 14.11.2013, procesul verbal fiind intocmit in termenul de 6 luni reglementat de lege, respectiv la data de 10.01.2014.
In acest sens instanta retine dispozitiile art. 30 alin.2 si .3 din O.G. nr.2/2001, conform carora "In cazul in care fapta a fost urmărita ca infracțiune si ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanța ca ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreuna cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătoreasca, se trimite de îndată organului in drept sa constate contravenția, pentru a lua masurile ce se impun conform legii.
Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii in cazul prevăzut la alin. 2 curge de la data sesizării organului in drept sa aplice sancțiunea".
Asa fiind, instanta apreciaza ca petentul se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, acesta fiind legal si temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de către agentul constatator.
Se constată că petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzute pentru contravenția săvârșită – 2000 lei.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicarii acestei prezumtii fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere formulata de petentul V. I., ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic, inclusiv sancțiunea contravențională complementară dispusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R ĂȘ T E
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petentul V. I., cu domiciliul în C., . M. nr. 1, .. 1, . in contradictoriu cu intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D..
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. C. G. T. L.
Red.BCG
tehnoredact. BCG.
4 ex. / 16.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7178/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4781/2014. Judecătoria... → |
|---|
