Plângere contravenţională. Sentința nr. 8429/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8429/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 8114/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8429
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. O. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, intimatul fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a constat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze, după care, a acordat cuvântul pentru propunerea probelor.
Petentul, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 alin. 1 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă potrivit legii și că poate să ducă la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul, a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 05.03.2014 petentul B. O. a formulat plângere împotriva procesului- verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2014 încheiat de Agentul constatator P. A. din cadrul IPJ D. – Poliția B., solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, a arătat că la data de 20.02.2014, orele 20.40, a condus auto marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, pe raza orașului B. și a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a cerut actele la control, ulterior fiind sancționat pe motiv că a expirat ITP-ul din data de 05.02.2014, lucru total neadevărat, deoarece data reală la care expiră este 05.11.2014, iar angajații de la ITP au greșit data înscrisă în certificatul de înmatriculare.
A mai precizat că a doua zi a mers la Stația ITP unde a făcut revizia și a luat un duplicat care atestă data reală de 05.11.2014.
În drept plângerea nu a fost întemeiată.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri.
Anexat plângerii a depus procesul verbal de contravenție original, duplicat certificat de înmatriculare, copie CI petent
La data de 16.04.2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
La data de 16.05.2014, petentul a depus precizări, prin care a învederat faptul că verificarea stării tehnice a autoturismului a fost făcută în data de 05.11.2012, fiind valabilă până în data de 05.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 20.02.2014, întocmit de IPJ D. / Poliția B., petentul a fost sancționat contravențional,reținându-se că în ziua de 20.02.2014, ora 20.40, în orașul B., a condus autoturismul marca Dacia 1310 ,_, pe raza orașului B., având ITP expirat din data de 05.02.2014..
Conform art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză,atât miza litigiului cât și posibilitatea petentei de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Instanța reține că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal de contravenție sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G NR.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, în momentul controlului, la data de 20.02.2014, petentul a prezentat certificatul de înmatriculare în care se afla înscrisă data expirării ITP: 05.02.2014 ; situația că această dată ar fi o eroare, și că în realitate data expirării ar fi 05.11.2014, conform duplicatului obținut ulterior încheierii procesului verbal de contravenție, nu are nici o relevanță în speță . Astfel, agentul constatator, în momentul controlului, se raportează la documentele ce i se prezintă, iar petentul, la momentul înscrierii datei ITP în certificatul de înmatriculare, putea și trebuia să verifice dacă data înscrisă corespunde sau nu . Printr-o minimă diligență, petentul trebuia să știe data la care expiră ITP, precum și data înscrisă în anexa certificatului de înmatriculare, și dacă ar fi fost așa cum susține în plângerea contravențională ar fi trebuit să ia măsuri înainte de verificarea agentului constatator.
În speță,instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. O., cu domiciliul în D., .. 17, jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul in loc. C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./01.07.2014
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 8077/2014. Judecătoria CRAIOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
