Plângere contravenţională. Sentința nr. 8520/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8520/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 339/215/2014
ROMÂNIA pl. contrav.
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /204
Sentința civilă nr. 8520
Ședința publică de la 11 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul F. B. și pe intimat I.P.J. D.-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Instanța, constatând ca la apelul nominal părțile nu au răspuns, in temeiul art. 104, al. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei răspuns a răspuns av. R. O. pentru petent, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 N.c.pr.civ coroborate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001, instanța constata ca este competenta general, material si teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
În temeiul dispoz. art. 238 alin. 1 N.c.pr.civ. instanța estimează durata procesului la 30 de zile
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Av. R. O. pentru petent, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și alte înscrisuri medicale pe care le depune la dosar, respectiv certificat de încadrare în grad de handicap, certificat de înmatriculare auto., declarație de conformitate pentru vehicule completate.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de petent si de către intimat este admisibilă si poate sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 Cod proc.civ. corob. cu art. 255 și art. 309 N.c.p.c., instanța o încuviințează. Învederează că, renunță la efectuarea adresei către CNADNR C., pentru a se comunica distanța între trecerea de pietoni de la CET Ișalnița și ..
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și întrucât apărătorul petentului este acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. R. O. pentru petent, solicită admiterea plângerii, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment. Arată că, petentul are un handicap, fiindu-i amputat un picior și conduce o mașină special adaptată persoanelor cu dizabilități.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,conform art. 394 Cod pr.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondul cauzei .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
La data de 09.01.2014, petentul F. B., a formulat în contradictoriu cu I.P.J. D. plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.12.2013, emis de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul arată că în ziua de 27.12.2013, în timp ce se deplasa cu autoturismul, în dreptul trecerii de pietoni de la C.E.T. Ișalnița, a fost oprit la un control de rutină și sancționat contravențional pentru depășirea vitezei în localitate, stare de fapt neconformă cu realitatea.
A precizat că nu a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat, starea de fapt reținută de agentul constatator nu este conformă cu realitatea, întrucât, nu putea avea viteza de 104 km/h în zona respectivă, în condițiile în care după circa 100 m, de acea trecere de pietoni, este ., unde locuiește. A mai arătat că, are un handicap, fiindu-i amputat un picior și conduce o mașină special adaptată persoanelor cu dizabilități, astfel că, nu putea depăși cu mai mult de 50 km/h.
În drept a invocat prevederile 4.3 din Norma de Metrologie Legală NML 021/04/23.11.2005.
La prezenta plângere s-au depus procesul verbal in original și copia C.I., taxă judiciară de timbru.
Prin rezolutia din data de 18.02.2014, instanta constatand ca cererea de chemare in judecata indeplineste conditiile prevazute de art.194-196 Cod procedura civila a dispus in temeiul art. 201 Cod proc a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimat cu mentiunea pentru acesta ca are obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
La data de 27.02._, intimatul I. D. a depus întâmpinare întâmpinare pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 9 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 28.03.2014 instanța a dispus comunicarea intimpinarii catre petenta ,cu mentiunea ca in termen de 10 zile de la comunicare poate depune raspuns la intimpinare.
La data de 22.04.2014 instanta a fixat primul termen de judecata la data de 11.06.2014, cu citarea părților.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri pentru petent și intimat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.12.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 720 lei si și suspendarea dreptului de a conduce autoturismul pe o perioadă de 90 de zile reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 121 alin. 1 din RAOUG 195/2002
În fapt, la data de 27.12.2013 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6 Km 237+800, trecere de pietoni CET, fiind înregistrat și filmat cu aparatul radar PYT_, cu viteza de 104 km/h.
Potrivit art. 121 alin. 1 din ROUG 195/2002, ,, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic".
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin.1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art.249 C.p.c. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
În cauza de față, cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt dovedite prin planșele fotografice depuse la dosar ( fila 17-24) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 27.12.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h.
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 27.12.2013, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._, valabil până la 21.03.2014 (fila 25). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimatul neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, și faptul ca pe parcursul judecații petentul nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt, decât cea menționata in procesul verbal de contravenție, deși potrivit art 249 N.c.p.civ. acestuia ii revenea sarcina probei, instanța retine că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată, procesul verbal de contravenție bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Petentul a invocat, în circumstanțiere, faptul că nu are un picior, conform certificatului de încadrare in grad de handicap nr._/4064 din 03.02.2005, conducând un autoturism special adaptat persoanelor cu dizabilități, potrivit certificatului de înmatriculare al autoturismului, marca Ford, cu nr._ .
Având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravenționala si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului in ipoteza in care prezumția relativa de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța considera ca sancțiunea avertismentului este totuși suficienta pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor sale.
Opinia instanței se întemeiază pe de o parte pe dispozițiile art. 7 alin 3 prin care se prevede ca avertismentul se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor respective nu prevede in mod expres aceasta sancțiune, dar si pe disp. art.5 al.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, coroborat cu art.21 al.3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere si dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite, in parte, plângerea contravențională si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte plângerea contravențională formulată de petentul F. B., cu domiciliul în com.Ișalnița, .. 35, jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. D. .
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 720 lei aplicata prin procesul-verbal . nr._/27.12.2013, cu sancțiunea „ avertisment”.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la11.06.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 6373/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6424/2014. Judecătoria... → |
|---|
