Pretenţii. Sentința nr. 1274/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1274/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 43004/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1274/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta U. din C. și pe pârâtul P. M. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic Moină M. pentru reclamantă și pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la identificarea pârâtului, care se legitimează cu CI, . nr._, CNP_.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă arată că pârâtul a depus la dosar note scrise prin care a solicitat achitarea, de către reclamantă, a taxei judiciare de timbru; depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța, raportat la dispozițiile art. 15 lit. a din Legea 146/1997, constată că cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, motiv pentru care restituie reprezentantului reclamantei chitanța de plată a taxei de timbru.
Părțile prezente arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul arată că nu se opune probei cu înscrisuri, propusă de reclamantă și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori pentru a dovedi că s-a plătit suma de bani.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă arată că nu se opune probei cu înscrisuri propusă de pârât; arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la proba testimonială.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri,solicitată de ambele părți, este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 167 Cpciv, o încuviințează.
Instanța, respinge proba testimonială, solicitată de pârât, ca nefiind utilă soluționării cauzei, in raport de obiectul cauzei și temeiul de drept material invocat de reclamantă.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. C., invocată de acesta prin întâmpinare.
Pârâtul solicită admiterea excepției, întrucât nu este angajat al Univerității din C..
Consilier juridic Moină pentru reclamantă, arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării acțiunii, formulată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul solicită admiterea excepției.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă, solicită respingerea excepției.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității formulării acțiunii, formulată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul solicită admiterea excepției întrucât reclamanta dorește să pună în executare un titlu executoriu ce nu este temeinic și legal.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă, solicită respingerea excepției.
Instanța pune în discuție excepția nulității absolute a acțiunii, formulată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul solicită admiterea excepției.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă, solicită respingerea excepției.
Instanța pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, formulată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul solicită admiterea excepției.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă, solicită respingerea excepției.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 CPciv, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic Moină pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii; fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 5 03 2013, contestatoarea U. D. C. a chemat în judecată pe intimatul P. M. C. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 28.036 lei pe care o datorează.
Arată că prin Decizia nr. 698 A /18 05 2010 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al pârâtului ,cadru didactic la Facultatea de Inginerie în Electromecanică, Mediu și Informatică Industrială, în funcția de conferențiar universitar, ca urmare a săvârșirii a unei abateri grave de la Codul de Etică Academică.
Pârâtul a contestat în justiție această decizie iar Tribunalul D. prin decizia nr. 344/20 10 2011 pronunțată în dosarul nr._, a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior, precum și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat angajatul pe perioada inactivității profesionale.
Conform acestei sentințe i s-a plătit pârâtului suma de 12.337 lei și cu extrasul din borderoul de carduri pentru suma de 16 lei.
Ulterior,plătii efectuate pârâtului, s-a declarat recurs, iar Curtea de Apel C. a admis recursul,a desființat hotărârea, pronunțată de Tribunalul D., validarea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat contestație în anulare ce a ajuns prin strămutarea cauzei,pe rolul Curții de Apel Timișoara. Această instanță a admis contestația în anulare, a casat decizia Curții de Apel C. și a dispus rejudecarea în fond a recursului declarat de către reclamantă.
Ca urmare a admiterii contestației în anulare,sentința Tribunalului D. a început din nou,să producă efecte juridice,în sensul că desfacerea contractului de muncă era anulată,salariatul urma să fie reîncadrat în activitate,iar pe perioada anterioară a inactivității cuprinsă în intervalul octombrie 2011, după pronunțarea Curții de Apel și până la admiterea contestației în anulare de către Cutea de Apel Timișoara,20 06 2012, salariatului să i se acorde drepturile bănești cuvenite.
Ulterior, Curtea de Apel Timișoara judecând pe fond recursul declarat de contestatoarea U. din C., a pronunțat decizia nr. 1938/06 09 2012 prin care a admis recursul, și a respins contestația formulată de P. M. C. ,iar pe cale de consecință a validat irevocabil legalitatea măsurii disciplinare .
In această situație, salariatul P. M. C. a încasat nelegal o sumă de 28.036 lei,sumă care, prin hotărârea ce se va pronunța în acest dosar să fie restituită ca fiind nelegal acordată angajatului .
La data de 30 04 2013, pârâtul P. M. C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată,cu motivarea că dispozitivul deciziei nr. 1938/06 09 2012 are o soluție potrivnică celei publicate pe portalul CA Timișoara,soluție care la rândul ei trebuia să fie o reproducere exactă a minutei întocmite cu ocazia deliberării.
D. hotărârea instanței de recurs nu reiese faptul că are obligația restituirii sumei invocate de U. din C.,și nici nu incumbă această obligație,fiind vorba de dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire,investiție cu autoritate de lucru judecat,prima fiind minuta și soluția,și ulterior dispozitivul.
Neexistând dovada unei notificări legale,procedura prealabilă este viciată,iar cererea de chemare în judecată este inadmisibilă și introdusă tardiv, fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,care nu mai este salariatul său de peste 7 luni.
Prin urmare, pârâtul a invocat în cauza dedusă judecății al cărei obiect nu poate reprezenta o acțiune în răspundere patrimonială,excepțiile nulității absolute,autorității de lucru judecat,necompetentei,inadmisibilității,tardivității și lipsei calității procesuale pasive.
In ipoteza respingerii excepțiilor, solicită instanței să dispună obligarea reclamantei să depună la dosar la primul termen de judecată înscrisurile relevante în judecarea cererii pe fond,și anume: decizia nr 729/5 11 2012, procesul verbal încheiat o dată cu audierea conf d ring B. A. C. în data de 10 05 2010, înscrisul Comisiei de etică întocmit în data de 18 03 2010, procesul verbal încheiat în data de 13 04 2010 odată cu ședința Senatului UCv.
Prin decizia nr.4706 din data de 04.06.2013 Tribunalul D. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestator U. D. C. și pe intimat P. M. C. în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei C. sub nr._/215/2013 la data de 03.07.2013.
Reclamantul P. M. C. a depus la dosar următoarele înscrisuri: motivele de recurs ale contestatorului state în dosarul nr._ al CA C., raportul sinteză a comsiei de Etică stat în dosarul nr._ la CA C. semnat de profesor V. R., sesizarea prof N. D. membru al Comisiei de cercetare a plagiatului stată în dosarul nr._ al CA C., raportul de neconfirmare pe post de profesor stat în dosarul nr._ al CA București semnat de profesor V. R. și sentința civilă 978/12.03.2011 comunicată la data de 14.05.2013 stată în dosarul nr._ al CA București.
A mai depus precizare prin care a învederat că din considerentele deciziei nr. 1938/06.09.2012 a Curții de Apel Timișoara reiese că recursul UCv a fost a dmis întrucât urmarea imediată ) interpelând excesiv Codul de etică ) a fraudei ( plagiat ) în care este implicat ) mai presus de voința sa ) ar fi avansarea pe un post didactic superior- în speță profesor universita.
D. considerentele sentinței civile nr. 978/12.03.2013 a Curții de Apel București reiese că U. C. ( prin profesor V. R. ) afirmă și susține că nu poate avansa pe postul de profesor universitar, dar și că lucrările incriminate nu afectează criteriul de activitate ( C3 ) din ordinul ministrului educației și cercetării ( OMEC ) 5098/03.10.2005 . Or, aplicarea celei mai grave sancțiuni, pentru implicarea în plagiat ( deși plagiatul nu corespunde conduitei sale ) avea un alt scop, fiind o diversiune.
Apreciază că unul din motivele sancționării sale cu cea mai gravă sancțiune a fost conflictul de interese iscat și ca urmare a faptului că profesor V. R. aflase de intenția sa de a se sustrage de la locul de muncă U. C. B. ( UCB ) din Tîrgu - J. - universitate rivală a UCv în regiunea Olteniei, mai ales din punct de vedere a bazinului de alimentare cu studenți.
De aceea profesor Valdimir R. a semnat raportul sinteză, astfel încât să nu poată pleca curat și legal.
Cu alte cuvinte, apreciază că principiul "decât să-l lăsăm să plece legal, mai bine îl concediem" - totodată inducând ideea și U. C. B. din tîrgu J. ( universitate bugetară) ar avea un corp didactic format din oameni concediați de la alte universități.
Întrucât posturile din învățământul superior bugetar au fost alocate prin hotărâre guvernamentală ( în anul 2009 ) s-a îndreptat spre sistemul de învățământ privat ( U. de Vest V. G. din A. ).
Ulterior domnia sa a firmat că nu are granturi câstigate prin Competiții naționale / internaționale în calitate de director de proiect - afirmații nefondate întrucât a fost infirmată de Comisia de analiză a contestației ( dispusă de MEN ) și de sentința nr. 978/12.03.2013 a CA București.
Apreciază că prejudiciul de imagine ( neinvocat de angajator în recurs ) subexistă numai că dacă este dovedită frauda la plagiat. Or, sentința nr. 978 nu confirmă utilizarea lucrărilor incriminate în clădirea carierei ( criteriul 3 fiind neafectat ) și nici avansarea în post.
Prin cererea de chemare în judecată deși UCv i-a blocat dreptul la muncă ( sentința civilă nr. 978/12.03.2013 a Curții de Apel București ) solicită recuperarea sumei de bani legal obținută ( ca urmare a sentinței 344/20.01.2011 a Tribunalului D. ). Or, reclamantul deși nu a săvârșit nicio fraudă, a fost de bună credință, încercând să își găsească un loc de muncă, iar UCv s-a opus, deși avea interesul să își recupereze paguba pretinsă.
După 21 de ani de activitate didactică și de cercetare a UCv a fost concediat ca urmare a răzbunărilor, frustărilor și orgoliilor.
Menționează că a absolvit Facultatea de Automatizări și calculatoare este licențiat în Informatică- matematică și Științe juridice, doctor în Inginerie electrică, are în întreținere doi copii și în prezent nu are loc de muncă( și nici o altă sursă de venit ) deși își găsise loc de muncă la UVVG A. unde era apreciat și dorit în ciuda afirmațiilor nefondate susținute de UCv.
În concluzie solicită respingerea acțiunii în pretenții.
P. marius C. a depus concluzii scrise în care a învederat că din considerentele deciziei nr. 1938/06.09.2012 a Curții de Apel Timișoara reiese că recursul angajatorul a fost admis întrucât urmarea imediată ( posibilul prejudiciu al faptei de plagiat în care a fost implicat ) era utilizarea lucrărilor incriminate la avansarea pe post, deci putea promova pe post.
D. considerentele sentinței civile nr. 978/12.30.2013 a CA București reiese că s-au descoperit fapte și împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, precum:
- nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru existența fraudei definită de Codul de etică al UCv, în sensul că nu există prejudiciu, respectiv nu putea utiliza lucrările incriminate ( nefiind indexate ISI și neasumându-și paternitatea lor ), pentru a avansa pe post și nici nu a avansat, întrucât era necesară îndeplinirea mai multor criterii:
- afirmații ale angajatorului invocate în motivele de recurs că absolut dar absolut toate lucrările sunt necesare la promovare sunt dovedite ca nefondate.
- afirmații ale profesorului V. R. că nu a fost director de proiect, dovedite ca nefondate și care apreciază că pun semne de îndoială asupra veridicității raportului sinteză semnat de acesta.
Prin urmare reiese că nu a adus nici un prejudiciu angajatorului ( sentința nr. 344/20.01.2011 a Tribunalului D. și decizia nr. 1938/06.09.2012 ( dar și că nici nu se poate prezuma ( sentința nr. 978/12.03.2013 și că plagiatul a fost o diversiune ( unul din motivele concedierii fiind răzbunarea unor foști colegi, întrucât intenționa să se retragă legal cu locul de muncă la U. C. B. din Tîrgu J.- cum reiese din sentința nr. 978/12.03.2013.
Prin decizia nr. 1938/06.09.2012 a Curții de Apel Timișoara nu se dispune a înapoia suma de bani, iar din sentința civilă nr. 978/12.03.2013 a CA București reiese că angajatorul prin profesor V. R. i-a interzis dreptul la muncă, neavând în acest moment un loc de muncă sau vreo sursă de venit.
În concluzie solicită respingerea acțiunii în pretenții și apreciază că angajatorul a introdus cu rea credință cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr._/2013 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2013 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat cauza in favoarea Tribunalului D..
Prin sentința nr. 47/06.11.2013 Curtea de Apel C., in soluționarea conflictului negativ a stabilit competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.12.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 din Cod proc civ "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Una din condițiile pentru a fi parte in procesul civil, alături de interes, capacitate procesuala si formularea unei pretenții, este calitatea procesuala (legitimatio ad causam), care presupune existente unei identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuala activa), precum si persoana paratului si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecații (calitatea procesuala pasiva), fiind necesar ca reclamantul sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absoluta si peremptorie, putând fi invocata din oficiu de instanța.
Instanța reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, motivată pe considerentul că nu mai este angajat al reclamantei, nu este întemeiată. Astfel, pârâtul a încasat o sumă de bani in executarea unei sentințe ce constituia titlu executoriu la momentul pronunțării, in baza căruia a fost achitată suma solicitată in prezenta cauză, ceea ce justifică calitatea pasivă a acestuia, neavând relevanță juridică la acest momentul faptul că pârâtul nu mai deține calitatea de salariat al reclamantei.
In ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârât instanța reține că nu este întemeiată.
Instanța reține că acțiunea având ca obiect întoarcerea executării nu este supusă introducerii . legal pentru a putea fi eventual luată in calcul o eventuală tardivitate a formulării acesteia.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța reține că este neintemeiată.
Instanța retine că accesul liber la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Convenție, cât și prin art.21 din Constituția României, prin art.10 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, iar sustinerile paratului potrivit cărora actiunea reclamantei este inadmisibila întrucât obiectul acțiunii nu poate fi reprezentat de o acțiune in răspundere patrimonială, nu face ca acțiunea reclamantei sa fie inadmisibilă ci aceste împrejurări sunt chestiuni care ating fondul cauzei ocazie cu care vor fi analizate.
In ceea ce privește excepția nulității absolute a cererii de chemare in judecată, motivată de faptul că lipsește semnătura rectorului Universității din C. nu este întemeiată. Astfel se poate observa din cererea de chemare in judecată cu soluționarea căreia a fost investită instanța că aceasta poartă semnătura rectorului.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că potrivit art. 431 din Cod proc civ "(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
(2)Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
De asemenea instanța reține și dispozițiile art. 432 din Cod proc civ, care prevăd că " Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată".
Principiul puterii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute . printr-o alta hotarare judecatoreasca posteroiara data in alt proces.
D. analiza textelor de lege mai sus menționate se desprind trei conditii ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a fi in prezenta autoritatii de lucru judecat, si anume: aceleasi parti, acelasi obiect si aceeasi cauza.
Instanța reține că excepția nu este întemeiată. Pârâtul motivează excepția pe considerentul că decizia Curții de Apel Timișoara nr. 1938/06.09.2012 nu s-a dispus restituirea sumei solicitate de reclamantă. Or raportat la obiectul celor două acțiuni, condiția existenței aceluiași obiect in cadrul acestora nu este indeplinită. Astfel in prezenta cauză se solciită obligarea pârâtului la restituirea sumelor incasate in baza unui titlu executoriu ulterior desființat, in timp ce obiectul deciziei mai sus amintite privește soluționarea recursului împotriva sentinței nr. 344/20.01.2011 a Tribunalului D. .
Pe fond, instanța reține: prin decizia nr. 698 A /18.05.2010 reclamanta U. din C. a dispus desfacerea contractului de muncă al pârâtului ,cadru didactic la Facultatea de Inginerie în Electromecanică, Mediu și Informatică Industrială, în funcția de conferențiar universitar, ca urmare a săvârșirii a unei abateri grave de la Codul de Etică Academică.
Prin decizia nr. 344/20.10.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior, precum și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat angajatul pe perioada inactivității profesionale.
Ca urmare a soluției de desființare a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, și in condițiile in care sentința Tribunalul era executorie de drept, s-a achitat de către reclamantă pârâtului suma de_ lei.
Prin decizia nr. 8616/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul formulat de reclamantă, s-a modificat decizia nr. 344/20.10.2011 și s-a respins contestația formulată de pârât împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Prin decizia nr. 1688/26.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr._ s-a admis contestația in anulare impotriva deciziei nr. 8616/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. și s-a dispus rejudecarea recursurilor.
Ca urmare a soluției de admitere a contestației in anulare și rejudecării recursului, și in condițiile in care sentința Tribunalul care era executorie de drept începuse să producă efecte juridice, s-a achitat de către reclamantă pârâtului suma de_ lei.
Prin decizia civilă nr. 1938/06.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr._ s-a modificat sentința nr. 344/20.10.2011 pronunțată de Tribunalul D. și s-a respins contestația formulată de pârât împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Reclamanta a achitat pârâtului suma de_ lei, reprezentând drepturile salariale pentru perioada 18.05._11 și suma de_ lei reprezentând drepturile salariale pentru perioada 24.10._12, din care suma de 2732 lei reprezintă drepturile salariale pentru perioada efectiv lucrată: 01.08._12, in raport de dispozițiile deciziei nr. 344/20.10.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ așa cum reiese din ordinele de plată (filele 28-31).
Potrivit art. 256 alin. 1 din Codul Muncii „ Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 722 N C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 722 alin. 1 C.p.civ, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
Potrivit art. 723 alin. 3 C.p.civ, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și alin. 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței de executare.
Instituția întoarcerii executării silite este un incident apărut în procedura de executare silită ca urmare a desființării titlului executoriu sau a executării însăși, care conduce la repunerea părților în situația anterioară.
În speță, titlul executoriu în baza căruia s-a efectuat executarea a fost desființat ulterior, astfel că este îndreptățită reclamanta la restituirea sumelor achitate în baza titlului desființat reprezentând drepturi salariale.
Cum prin decizia civilă nr. 1938/06.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr._ s-a modificat sentința nr. 344/20.10.2011 pronunțată de Tribunalul D., in baza căreia au fost achitate sumele reprezentând drepturi salariale și s-a respins contestația formulată de pârât împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, instanța reține că acțiunea reclamantei este întemeiată și se impune întoarcerea executării.
Față de aceste considerente, având în vedere prevederile art. 722 - 723 C.pr.civ., instanța va admite cererea și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 28.036 lei, reprezentând suma încasată de acesta in temeiul sentinței civile nr. 344/2011 din 20.01.2011 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._ .
In temeiul art. 453 C.proc.civ., in lipsa unei cereri exprese a părților, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. C., invocată de acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii, formulată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității formulării acțiunii, formulată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția nulității absolute a acțiunii, formulată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția autorității de lucru judecat, formulată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare in judecată, formulată de reclamanta U. din C., cu sediul înCraiova, ., nr. 13, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., având ca obiect pretenții civile.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 28.036 lei, reprezentând suma încasată de acesta in temeiul sentinței civile nr. 344/2011 din 20.01.2011 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._ .
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată in ședință publică, azi 04.02.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/4ex/10.02.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 9158/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
