Pretenţii. Sentința nr. 6156/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6156/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 31461/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6156/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul I. I. și pe pârât G. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul personal și pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâtul a depus la dosar, interogatoriul în formă scrisă, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor 351 și urm. NCPCiv, procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, la propunerea pârâtului.
La interpelarea instanței pârâtul arată că renunță la excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța, având în vedere că la termenul de judecată anterior, pârâtul a arătat că nu dorește să participe la mediere, ia act că se renunță la excepția inadmisibilității acțiunii.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat, sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâului la plata sumei de 3000 lei; arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că banii au fost virați în contul pârâtului, fapt recunoscut de acesta; fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii, arată că nu a fost vorba de un împrumut ci de o sumă pe care soția reclamantului i-o datorează în schimbul serviciului prestat pentru aceasta; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.09.2013 sub nr._, reclamantul I. I. a chemat în judecată pe pârâtul G. N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâul la plata sumei de 3000 lei reprezentând împrumut acordat in data de 08.08.2011.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 05.08.2011, pârâtul l-a contactat telefonic și l-a rugat să-i împrumute suma de 3000 lei, după care i-a comunicat contul personal deschis la BCR C. pentru a-i transfera banii.
La data de 08.08.2011, ora 13;24 a mers la o sucursală BCR din Râmnicu V. și a depus suma de 3000 lei în contul deschis la Sucursala BCR C.. Reclamantul a mai arătat că a purtat numeroase discuții telefonice cu pârâtul în care l-a rugat să-i restituie suma de bani împrumutată însă acesta a refuzat spunându-i că nu are și să mai aștepte.
Reclamantul nu a întemeiat acțiunea în drept.
A depus la dosar ordinul de încasare numerar nr._ din data de 08.08.2011, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 180 lei, dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 35 lei.
La data de 11.12.2013, pârâtul G. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
A invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, arătând că reclamantul nu a îndeplinit obligația de a participa la ședința de informare privind medierea, conform art. 2 ind. 1 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
A arătat că reclamantul nu și-a motivat în drept cererea de chemare în judecată în raport de motivele de fapt menționate în cerere. A precizat că cererea nu este susținută cu argumente temeinice și admise de lege în ceea ce privește situația de fapt. A arătat că reclamantul a invocat în mod incorect faptul că l-a data de 05.08.2011, l-a contactat telefonic și l-a rugat să-i împrumute suma de 3000 lei pe care i-a transferat apoi în contul său.
A mai arătat că reclamantul nu a precizat care au fost relațiile dintre ei, în ce condiții s-au cunoscut; a precizat că reclamantul este soțul numitei I. Tenzi, avocat și cadru didactic universitar în Râmnicu V., prin intermediul căreia l-a cunoscut pe reclamant. Pârâtul a arătat că este considerat un specialist în domeniul fiscalității, având publicat în domeniul fiscal și economic 93 de cărți, 31 de lucrări, 110 studii și peste 1300 de articole, iar numita I. Tenzi, l-a rugat insistent să o sprijine în pregătirea doctoratului în drept fiscal la Facultatea de D. din Timișoara. A precizat că cei doi au sosit în mod special la C. pentru a conveni în legătură cu sprijinul ce urma a fi acordat în pregătirea tezei de doctorat, întrucât orice doctorand are obligația de a publica un număr de articole și de a prezenta și susține referate, anterior depunerii și susținerii tezei de doctorat. A precizat pârâtul că a convenit cu numita I. Tenzi, sprijinirea sa prin publicarea în revistele de specialitate a circa zece articole, însumând cincizeci de pagini, urmând ca aceasta să suporte cheltuielile în sumă de 3000 lei, implicate de publicarea respectivelor articole. Pârâtul a precizat că obligația sa de sprijin a fost îndeplinită prin publicarea, în coautorat, în Revista Impozite și Taxe și în Revista Tribuna Economică a unui număr de 22 de articole, însumând circa o sută de pagini; ulterior a fost solicitat de numita I. Tenzi și pentru întocmire a trei referate ce constituiau capitole în cadrul tezei de doctorat. A mai precizat că după ce au fost achitate de numita I. Tenzi, la data de 08.08.2011, cheltuielile efectuate cu publicarea celor 22 de articole, în sumă de 3000 lei, i-a transmis acesteia cele trei referate pe care le-a și susținut în fața comisiei de doctorat, rămânând neachitate cheltuielile efectuate cu elaborarea acestora. A precizat că pretențiile reclamantului sunt nefundate, suma de 3000 lei, transferată nu a reprezentat un împrumut ci ea reprezintă acoperirea numai a unei părți din cheltuielile efectuate de el, cu publicarea celor 22 de articole și în elaborarea celor 3 referate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-208 NCPCiv.
A depus la dosar lista cu cele 22 de articole, modul în care a decurs colaborarea cu numita I. Tenzi, calculul cheltuielilor cu elaborarea articolelor și a referatelor, date despre persoana pârâtului.
La data de 20.01.2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 lei reprezentând împrumut acordat in data de 08.08.2011.
La data de 25.03.2014 reclamantul a depus la dosar invitația la avantaje mediere din data de 24.02.2014 emisă de Birou Mediator E. S. A..
La termenul de judecată din data de 25.03.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și pentru pârât proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului.
La termenul de judecată din data de 29.04.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, la propunerea pârâtului.
Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, in la data de 08.08.2011, între reclamantul I. I., in calitate de împrumutător și pârâtul G. N., in calitate de împrumutat, a intervenit un contract de împrumut privind suma de 3000 lei, pe care aceasta din urmă s-a obligat să o restituie reclamantului. Până la data introducerii cererii de chemare in judecată, pârâtul nu achitase nici o parte din împrumutul in cuantum de 3000 lei.
In ceea ce privește legea aplicabilă raportului juridic dedus judecații, instanța reține că potrivit art. 2664 din Codul civil din 2009 "prezentul cod întră in vigoare la data care va fi stabilită in legea pentru punerea în aplicare a acestuia", iar potrivit art. VIII Legea nr. 79/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, acesta intră in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 6 alin. 5 din Codul civil din 2009 (in continuare Codul civil) "dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor incheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .".
Având in vedere că data incheierii contractului de împrumut este 08.08.2011, instanța reține că legea aplicabilă este Codul civil din 1864.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 969 C,civ., ,,Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 970, alin. 1 C.proc.civ., ,,Convențiile trebuie executate cu bună-credință”.
De asemenea, potrivit art. 1576 C.civ., ,,Împrumutul este un contract prin care una dintre părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate”. În conformitate cu art. 1578 C.civ., ,,Obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani este întotdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract”.
Potrivit art. 1584 C.civ., ,,Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate, și la timpul stipulat”.
Instanța reține că în cazul obligațiilor de a da și de a face, creditorul terebuie să dovedească dreptul său de creanță, și odată dovedit acest drept, neexecutarea obligației de către debitor se prezumă, cît timp acesta nu dovedește executarea.
Astfel, deși părțile nu au încheiat un înscris sub semnătură privată sau autentic, prin probele administrate in cauză s-a făcut dovada încheierii unui contract de împrumut, fiind suficient consimțământul acestora precum și remiterea sumei de bani ce a făcut obiectul contractului.
De asemenea, instanța are in vedere extrasul de cont aflat la fila 4 in dosar din care reiese că in data de 08.08.2011 reclamantul I. I. a virat in contul pârâtului G. N. suma de 3000 lei, cu titlu de împrumut.
Susținerile pârâtului in sensul că suma achitată de către reclamant ar fi contravaloarea muncii sale in calitate de specialist in domeniul fiscalității, cu mai multe publicații in acest domeniu, in ceea ce o privește pe soția reclamantului d-na I. Tenzi pentru pregătirea doctoratului in domeniul fiscal la Facultatea de D. din Timișoara, nu sunt intemeiate.
Astfel, din răspunsurile la interogatoriu, instanța reține că reclamantul nu a avut cunoștință de înțelegea intervenită intre pârât și soția sa, d-na I. Tenzi. Mai mult nu s-a făcut dovada unei ințelegeri intervenită intre pârâtul G. N. și numita I. Tenzi. Insă, in măsura existenței unei ințelegeri pârâtul are posibilitatea obținerii pe calea unei acțiuni in instanță contravaloarea muncii depuse pentru susținerea acesteia in vederea finalizării tezei de doctorat.
Având în vedere faptul că reclamantul a făcut dovada dreptului său de creanță, neexecutarea obligației de restituire din partea pârâtului se prezumă, cât timp aceasta nu a dovedit îndeplinirea obligației sale.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a textelor de lege mai sus menționate rezultă faptul că încheierea contractului de împrumut in 08.08.2011 a dat naștere obligației pârâtului G. N., în calitate de împrumutat, de a restitui reclamantului I. I. suma de 3000 lei, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârât, reclamantul fiind deci îndreptățit, împlinindu-se termenul scadent, de a solicita îndeplinirea acestei obligații în justiție.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 249 NCPC, art. 1576 și art. 1584 C.civ., instanța, constatând că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, urmează să admită cererea, și a obliga pârâtul să restituie reclamantului suma de 3000 lei, reprezentând contravaloare împrumut nerestituit.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi platească acesteia cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Potrivit art. 451 alin. 1 și 2 din N Cod proc civ " (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".
În temeiul art. 453 C.proc.civ. va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 529 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru – 215 lei și cheltuieli cu transportul – 314 lei, reținând culpa pârâtului în declanșarea prezentului proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare in judecată, formulată de reclamantul I. I., cu domiciliul în Râmnicu V., .. 34, ., ., în contradictoriu cu pârâtul G. N., cu domiciliul în C., ., ., ., având ca obiect pretenții civile.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3000 lei, reprezentând împrumut nerestituit.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 529 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv taxă judiciară de timbru și cheltuieli cu transportul.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul D., cererea de apel urmând a fi depusă al Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/4ex/23.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9158/2014. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 6998/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
