Pretenţii. Sentința nr. 2034/2014. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 2034/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 38696/215/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr.2034/2014

Ședința publică de la 17 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. T.

Grefier D. N.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. și pe pârât T. L., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 32), s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.

Verificându-și din oficiu competenta conform art. 131 NCPC, instanța constata raportat la art.107 NCPC și art.94, alin.1, lit. j NCPC ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.

In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 1 lună .

Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune și reține cauza spre soluționare cu privire la excepția invocată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul T. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 3561,13 lei, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.

În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 06.07._09, pârâtul a fost internat la Secția Chirurgie Infantilă a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 3561,13 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 999 Cod civil, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Mai arată reclamantul că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul T. L., a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acesteia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..

În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.

Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate.

In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare.

Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtei, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.

Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.

Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca parata își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.

A menționat în continuare că, angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.

Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.

Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acesteia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.

Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.

Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.

Se menționează că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil, art.112 Cod procedură civilă și art.313 din Legea nr.95/2006.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie decontul de cheltuieli(fila 8).

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG 80/2013.

Pârâtul T. L. nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art.201, alin.1 N.c.p.civ.

La acest termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.248, alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998 și 999 Cod civil, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtului ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acesteia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a face dovada că acesta a fost victima unui accident.

Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică în ceea ce privește prescripția extinctivă dispozițiile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, instanța nu poate reține susținerea reclamantului conform căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.

Așadar, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâtul a fost externat, respectiv de la data de 20.07.2009, de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.

Întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța constată că acest termen s-a împlinit la data de 20.07.2012, potrivit art.181, alin.1, pct.3 din Noul Cod de procedură civilă.

Cum acțiunea a fost depusă la oficiul poștal la data de 18.11.2013, așa cum rezultă din plicul aflat la dosar la fila 4, instanța constată că la acel moment era prescris dreptul reclamantului la acțiune, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu și va respinge acțiunea, ca fiind prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de către instanță.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. cu sediul în C., ., județ D., în contradictoriu cu pârâtul T. L. cu domiciliul în com. Sadova, ., jud.D., ca fiind prescrisă.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2014.

Președinte, Grefier,

L. T. D. N.

Red.Jud.L.T.

Tehnored.D.N.

4ex/25.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2034/2014. Judecătoria CRAIOVA