Pretenţii. Sentința nr. 2540/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2540/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 34728/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2540/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I. E. și pe pârâții M. C. și C. L. al Municipiului C. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 24.02.2014, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.12.2013, sub nr._, reclamanta I. E. a chemat în judecată pe pârâta M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligată pârâta la plata lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru suprafața de teren pe care este amplasat garajul precum și terenul aferent folosirii garajului, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că valoarea solicitată pentru plata sumei de 1000 lei cu posibilități de majorare în timpul procesului după administrarea probelor.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că prin sentința civilă nr.1281/29.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, dată în dosarul nr._/4/2005, sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, reclamanta, ca urmare a partajului succesoral declarativ, a primit în proprietate și suprafața de teren de 371,18 m.p., situat în C., ., nr.7, pe care se găsesc amplasate un număr de 8 garaje, printre care se numără și garajul pârâtei.
A susținut că garajele au aceeași mărime și suprafața de 371,18 m.p. este folosită în mod egal, fiecare având 1/8 din suprafață, rezultând că fiecare proprietar de garaj folosește suprafața de 46,37 m.p., în această suprafață intrând atât terenul pe care este amplasat garajul cât și terenul necesar accesului în garaj până la calea publică.
Această situație, s-a datorat faptului că părinții săi au fost arestați ca cheaburi, iar organele locale din Municipiul C. au tolerat anumite persoane să le folosească terenul în diferite scopuri, însă instanțele de judecată din județul D. le-a recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile(sentința civilă nr._ din data de 29.05.1995 care a stat la baza partajului succesoral declarativ executată silit prin executorul judecătoresc).
Pârâții folosesc terenul fără a plăti vreun ban, iar reclamanta plătește diferite taxe și impozite destul de mari.
În drept, a invocat art.559 cod civil și art.563 Cod civil și următoarele.
În sprijinul acțiunii s-au depus în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.1281/29.02.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, raport de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr._/400/2005.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1267,68 lei.
La termenul de judecată din data de 21.02.2012, pârâta M. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în pretenții deoarece aceasta nu este proprietara terenului de sub garajul său, înțelegând să plătească chiria datorată pentru terenul de sub garaj adevăratului proprietar al terenului.
În temeiul art.74 C.pr.civ, a arătat că titular al dreptului de proprietate al terenului din ., nr.7, pe care se află mai multe garaje, un . în anul 1957 și . blocuri de utilitate publică este Consiliul L. al Municipiului C..
A solicitat instanței introducerea în cauză a C. L. al Municipiului C. ca proprietar pentru garaj, care i-a dat autorizație de construire în anul 1977 și i-a închiriat terenul prin fostul IJGCL C., acte care nu au fost anulate.
A susținut în continuare că, prin acțiunea de partaj succesoral, reclamanta a primit 571,18 m.p., identificat prin niște coordonate-punctele_-328-207.
A considerat că hotărârea de partaj succesoral trebuie să fie urmată și de punerea în posesie de către executor, conform acelor puncte definitive în hotărârea de partaj succesoral, ori reclamanta nu a fost pusă în posesie pe acest teren, ci i s-a atribuit doar un lot-lotul nr.B.
În contradictoriu cu Consiliul L. al Municipiului C. pe care îl consideră adevăratul proprietar al terenului din ., nr.7, solicită ca reclamanta să facă dovada proprietății sale cu acte.
A menționat că, în anul 1995, fratele reclamantei-numitul N. M. a obținut o hotărâre judecătorească de revendicare pentru casă și terenul din .(nu .).
Acesta a venit cu un executor judecătoresc și a fost pus în posesie atât pe .(conform titlului executoriu), cât și în continuare pe .(teren care a fost afectat de detalii de sistematizare.
În baza aceleiași hotărâri de revendicare și a procesului verbal de punere în posesie, atât pe . pe . a urmat un proces de partaj succesoral la București între reclamantă și fratele său. Au împărțit terenul din .(care nu era prevăzut în hotărârea de revendicare) ci doar a fost pus în posesie pe acest teren, în fals, de executorul judecătoresc.
Întrucât punerea în posesie pe ., nr.7 a fost efectuată de executor, în fals, cu depășirea stricăciunilor sale, prin rezoluția 504/P/2011-P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus repararea pagubei în natură prin anularea totală sau parțială a procesului verbal de punere în posesie, iar procesul de anulare a acestui act se află pe rolul Judecătoriei C.-dosar nr._/215/2011.
A menționat de asemenea că, dreptul de proprietate al reclamantei și al fratelui ei-N. M.- conținut prin hotărârea judecătorească de revendicare din 1959, contestată de Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice, iar Statul Român a declanșat procesul de revizuire a hotărârii de revendicare.
A arătat în continuare că, reclamanta are autorizația de construcție pentru garaj nr. 523/29.01.1997 eliberată de Consiliul Popular al Mun. C., terenul fiind închiriat de fostul IJGCL C., iar din anul 1997, până în prezent a exercitat o posesie utilă asupra terenului de sub garaj, iar . delimitată, nu proprietatea particulară a reclamantei.
S-au depus în copie următoarele înscrisuri: rezoluția nr.504/P/2011 din data de 08.06.2011, autorizație pentru executare de lucrări nr.523 din data de 29.01.1997, adresa nr. 3353 din data de 17.02.1977, aviz de principiu, memoriu tehnic, chitanță, aviz de principiu nr.1006 din data de 29.01.1997, adresa nr.3353 din data de 17.02.1977.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiză tehnică.
La termenul de judecată din data de 25.06.2012, instanța a decăzut reclamanta din proba testimonială încuviințată.
La termenul de judecată din data de 27.05.2013, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert P. I. și depus la dosar la data de 03.05.2013, asupra căruia părțile au formulat obiecțiuni, obiecțiuni încuviințate pentru reclamantă și în parte pentru pârâtă.
Completarea la raportul de expertiză a fost depusă la dosar la data de 14.11.2013.
La data de 04.02.2014, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să-și majoreze cuantumul pretențiilor la suma totală de_ lei, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză, din care pentru lipsa de folosință a terenului de sub garaj pe 3 ani suma de 6804 lei, iar pentru terenul folosit de la garaj până la calea publică pe cei 3 ani suma de_ lei.
Analizând cererea dedusă judecății, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/29.05.1995, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr.1258/1995, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel C. nr.1802/27.02.1997, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamantul N. M. împotriva pârâtelor RAADPFLS C., Consiliul L. C. și Direcția Generală a Finanțelor Publice D., fiind obligate pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul compus din casă de locuit și teren aferent de 3500 mp, situat în C., ..
La data de 24.06.1997, la cererea numitului N. M. sentința civilă menționată anterior a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc T. N. C., în acest sens fiind întocmit procesul-verbal de punere în posesie cu privire la suprafața de teren de 3500 mp.
Prin sentința nr.1281/29.02.2008 pronunțată de Judecătoria sector 4 Bucuresti în dosarul nr._/4/2005 s-a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta I. E., în contradictoriu cu numitul N. M. și cu intervenientul N. M., s-a anulat parțial certificatul de moștenitor nr.1257/1991, emis de notariatul de Stat sector 4, s-a constatat că reclamanta și numitul N. M. sunt moștenitori ai defunctei N. Malvina, cu o cotă de 3/8 fiecare, s-a constatat că reclamanta și numitul N. M. sunt moștenitori ai defunctului N. N. cu o cotă de ½ fiecare și s-a dispus ieșirea din indiviziune între reclamanta I. E. si numitul N. M., cu privire la masele succesorale ramase in urma deceselor autorilor N. Malvina și N. N..
Potrivit dispozițiilor cuprinse în aceasta sentință, în lotul reclamantei din prezenta cauza au intrat și două suprafețe de teren, respectiv suprafața de 790,16 mp, situată în C., . și suprafața de 371,18 mp(lot B) situata in C., ., identificată prin coordonatele_-_, în raportul de expertiză efectuat în respectiva cauză.
În ceea ce privește suprafața de teren de 371,18 mp, situată în C., ., în considerentele sentinței civile menționate anterior s-a reținut că aceasta face parte din imobilul teren și construcții în suprafață totală de 3500 mp obținute de către numitul N. M. prin sentința civilă nr._/29.05.1995, pronunțată de Judecătoria C., definitivă și irevocabilă.
În prezenta acțiune, reclamanta a pretins că suprafața de 371,18 mp teren este ocupata funcțional în totalitate de posesorii a 8 garaje edificate pe acest teren, pârâta fiind ocupantul unuia din cele 8 garaje și care folosește, alături de ceilalți întreaga suprafață în litigiu.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert P. I., astfel cum acesta a fost completat se reține că pe terenul în suprafață de 371,18 mp(din măsurători 416 mp) sunt amplasate opt garaje, din care garajul nr.6 în suprafață de 21 mp este deținut de către pârâtă.
S-a menționat de asemenea că, pentru folosirea garajului nr.6, reclamanta are nevoie de o suprafață de teren în vederea accesului la o cale publică, singura cale publică fiind ., situată în partea de sud a imobilului în cauză iar calea de acees către această stradă este în suprafață de 231 mp.
A mai precizat același expert în completarea la raportul de expertiză, că, deși în adresa nr.3353/17.02.1977, emisă de I.J.G.C.L. D. se precizează că garajul pârâtei figurează ca fiind amplasat pe locul nr.5, conform identificării la fața locului garajul ce face obiectul prezentei cauze este garajul nr.6.
Reține instanța că potrivit art.480 Cod Civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Din definitia legală a dreptului de proprietate rezulta si atributele pe care acest drept le confera titularului: de a folosi bunul, de a-i culege fructele si de a dispune de bun.
Dreptul de folosință reprezintă un atribut al dreptului de proprietate, constand in posibilitatea titularului acestuia de a intrebuinta in interesul sau bunul care ii apartine si de a dobandi produsele si veniturile obtinute din utilizarea lui.
În cauză, instanța reține că efectul declarativ al hotărârii de partaj succesoral nr.1281/29.02.2008, pronunțată de Judecătoria sector 4 București face ca reclamanta I. E. să fie considerată retroactiv proprietar exclusiv asupra suprafeței atribuite în lot, respectiv a suprafeței de 371,18 mp încă de la data retrocedării prin sentința civilă nr._/29.05.1995, pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr.1258/1995.
Este adevărat că sentința civilă nr.1281/29.02.2008, în baza căreia s-a dispus ieșirea din indiviziune între reclamanta I. E. si numitul N. M., producea efecte numai între părți, însă hotărârea judecătoreasca reprezintă o realitate socială ce nu poate fi ignorată de persoanele care nu au fost parte în judecată.
Hotărârea judecătorească este în principiu și la modul general opozabilă față de oricine, chiar dacă persoanele respective nu au fost parte în proces, aspect care nu semnifica ideea că terțele persoane devin obligate prin hotărârea respectivă, ci numai aspectul ca situațiile juridice create prin aceasta trebuie respectate și de către alte persoane decât părțile, ceea ce se exprimă în principiul potrivit căruia fiecare persoana trebuie să respecte în cadrul raporturilor sociale drepturile legal dobândite de către ceilalți.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că prin acțiunea de partaj succesoral terenul atribuit reclamantei nu a fost identificat decât prin intermediul unor coordinate, instanța arată că, aspectul că în sentința sus-amintită nu s-a individualizat în mod exact suprafața de 3500 mp teren, pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate inițial numitului N. M., iar ulterior parte din aceasta suprafața a căzut in lotul reclamantei, nu reprezintă prin sine însuși un motiv care sa inducă ideea nedeterminării obiectului asupra căruia poarta dreptul de proprietate, întrucât acest obiect este determinabil, acest lucru făcându-se chiar prin sentința 1281/2008 a Judecătoriei sector 4 București, prin determinarea coordonatelor, sentința în baza căreia terenul a fost identificat și de expertul numit în prezenta cauză.
În opoziție cu dreptul astfel conturat al reclamantei, pârâta nu a putut opune o situație juridică în măsură să confere legalitate posesiei pe care o exercita asupra terenului în suprafața de 21 mp pe care are amplasat garajul nr.6, precum și asupra terenului pe care îl folosește, alături de alte persoane, pentru accesul la calea publică.
Este adevărat ca amplasarea garajului s-a făcut cu acordul organelor administrative locale, astfel cum reiese din adresa nr.3353/17.02.1977 emisă de I.J.G.C.L. D. și aflată la fila 24 din dosar, fiind emisă și autorizația pentru executare de lucrări nr.523/29.01.1977, pentru realizarea construcției boxă garaj în C., ., nr.7-9, jud. D..
Prin urmare, cel puțin până la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului N. M., pârâta a exercitat o posesie utilă asupra acestui teren, însă ulterior acestei date, posesia sa nu a mai fost justificată.
În consecință, fiind dovedit faptul că reclamanta nu a putut și nu poate folosi terenul ce îi aparține, pe care pârâta are amplasat un garaj, aceasta folosind și restul de teren, alături de posesorii altor garaje aflate pe aceeași suprafață, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata lipsei de folosința apare ca fiind întemeiată.
Având în vedere că din conținutul raportului de expertiză realizat în cauză, reiese pentru folosirea garajului nr.6, reclamanta are nevoie de o suprafață de teren în vederea accesului la o cale publică, singura cale publică fiind ., instanța arată că, la calcularea lipsei de folosință, trebuie avută în vedere nu doar suprafața de 21 m.p. ocupată de garaj, ci și cea folosită drept cale de acces de la garaj la calea publică.
În privința cuantumului despăgubirilor, instanța reține că despăgubirile pretinse de reclamantă reprezintă echivalentul prejudiciului încercat prin lipsa de folosință a terenului, ca urmare a ocupării acestuia de către pârâtă pe ultimii trei ani anterior formulării cererii, respectiv 23.12._11.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul judiciar a evaluat contravaloarea lipsei de folosință lunară la suma de 9 lei/mp, arătând că la calculul lipsei de folosință a avut în vedere atât Hotărârea C. L. C. nr.428/25.11.2010 privind valoarea unitară lunară a chiriei pentru zona 0 cât și piața imobiliară locală, valoare care nu a fost contestată de către reclamantă și care urmează să fie însușită de către instanță.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că această valoare ar trebui să fie stabilită la suma de 1,5 lei/mp conform art.36 din Hotărârea nr.428/25.11.2010 a C. L. C. care stabilește taxa pentru folosința terenurilor proprietatea municipiului ocupate de construcții provizorii, având destinația de garaje, instanța arată că această hotărâre este obligatorie doar în privința raporturilor juridice în care figurează unitatea administrativ teritorială, în calitate de titular de drepturi și obligații.
Hotărârea respectivă nu are forță obligatorie pentru alte categorii de raporturi juridice, în privința contractelor de închiriere încheiate de persoane fizice aplicându-se principiul libertății de voință a părților.
În speță, între părți nu există raporturi de locațiune, iar fundamentul pretențiilor reclamantei îl constituie lipsirea sa de folosința terenului ca urmare a ocupării acestuia de către pârâți.
În această situație, nivelul tarifelor de închiriere trebuie să se raporteze la nivelul chiriei practicate pe piața liberă, iar în cauză tariful stabilit de către expert în funcție de piața imobiliară locală este de 9 lei/mp/lună.
Astfel instanța constată că pentru suprafața de 21 mp teren aferent garajului nr.6, pârâta datorează despăgubiri în cuantum total de 6804 lei(21 mpx9lei/mpx36luni).
În ceea ce privește despăgubirile datorate de către pârâtă pentru suprafața de teren folosită ca și cale de acces de la garaj până la calea publică, instanța va avea în vedere o suprafață de teren de 28,875 mp, reținând că, deși prin raportul de expertiză calea de acces a fost identificată ca având o suprafață totală de 231 mp, aceasta este folosită de toți deținătorii celor 8 garaje amplasate pe terenul reclamantei.
Pe cale de consecință despăgubirile datorate de pârâtă pentru suprafața indiviză de 28,875 mp, sunt în cuantum de 9355,50 lei(28,875 mp x 9lei/mpx36 luni).
Rezultă astfel că suma totală datorată reclamantei reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea acesteia pentru perioada 23.12._11 este în cuantum de_,50 lei.
Față de considerentele menționate anterior și reținând întemeiate pretențiile reclamantei doar în limita sumei de_,50 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea reclamantei pentru perioada 23.12._11, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a acestei sume.
În ceea ce privește cererea formulată de pârâta M. C. de arătare a titularului dreptului în persoana C. L. al Municipiului C., instanța urmează să o respingă ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente.
Potrivit art.64, alin.1 C.p.civ. pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
Din reglementarea textului de lege menționat anterior rezultă că pentru a fi admisibilă o astfel de cerere pârâtul trebuie să fie chemat în judecată de către reclamant printr-o acțiune reală, deoarece reclamantul este ,, o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului,,.
Ori, în cauză reclamantul a învestit instanța cu o cerere în pretenții având ca obiect obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a unei suprafețe de teren, deci o acțiune personală, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art.64, alin.1 C.p.civ.
Constatând culpa procesuală a pârâtei, instanța în temeiul art.274, alin.1 și alin.2 C.p.civ. o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 3928, 16 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din: 700 lei onorariu avocat; 800 lei onorariu expert; 1062,61 lei reprezentând taxă de timbru calculată proporțional cu despăgubirile civile la care a fost obligată pârâta de către instanță respectiv suma de_,50 lei față de suma de_ lei solicitată de către reclamantă; 1365,55 lei reprezentând costurile determinate de deplasarea apărătorului ales al reclamantei la instanță.
În ceea ce privește cheltuielile cu transportul instanța arată că deși apărătorul reclamantei a fost prezent la un număr de 16 termene, la dosar s-au depus bonuri ficale justificative numai pentru deplasarea la un număr de 13 termene, din care 12 bonuri fiscale pentru benzină și un bon fiscal pentru motorină nefiind depuse bonuri fiscale pentru justificarea deplasărilor la termenele de judecată din data de 25.06.2012, 17.06.2013 și 07.10.2013.
Astfel având în vedere distanța de 121 km între orașele C. și Pitești și consumul de 7 l/100km, consumul de 7l/100 km pentru motorină și 7,5 l/100 km pentru benzină, un preț mediu de 5,8 lei/l motorină și un preț mediu de 6,04 lei pentru benzină, pentru un drum dus-întors Pitești-C., consumul de motorină luat în considerare de instanță pentru un termen este de (7 x 242)/100=16,94 litri, iar consumul de benzină luat în considerare de instanță pentru un termen este de (7,5x242)/100 =18,15 l.
Astfel suma justificată pentru 13 termene de judecată, cheltuită cu transportul este 1365,55 lei, compusă din suma de 1263,24 lei(18,15l x 5,80 lei x 12 termene) și suma de 102,31 lei(16,94 l x 6,04 lei x 1 termen).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta I. E., cu domiciliul în Pitești, ..2, ., ., în contradictoriu cu pârâta M. C., cu domiciliul în C., ., ., județ D..
Obligă pe pârâta M. C. la plata către reclamantă a sumei totale de_,50 lei reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea reclamantei pentru perioada 23.12._11.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3928, 16 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea formulată de pârâta M. C. de arătare a titularului dreptului în persoana C. L. al Municipiului C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D., ca inadmisibilă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
5ex/11.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2014.... → |
|---|
