Uzucapiune. Sentința nr. 2486/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2486/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 17983/215/2013
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2486
Ședința publică de la 24.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T.-G. C.
Grefier L. T. - N.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantii A. A., A. M., A. C. si A. P. in contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, având ca obiect fond uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică a raspuns av. C. pentru reclamanti, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, dupa care,
Aparatorul reclamantilor isi precizeaza actiunea in sensul ca solicita admiterea actiunii pentru suprafata de 93 mp, conform raportului de expertiza.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Aparatorul reclamantilor solicita admiterea actiunii precizate, fara cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.05.2013 sub nr._, reclamantii A. A., A. M., A. C. si A. P. in contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, au solicitat instanței ca prin hotărârea pronunțată să se constate dreptul de proprietate al reclamantilor prin uzucapiune, in baza art. 916, 917, 919, 930, 923, 933 C.civ, asupra suprafetei de teren de aproximativ 120 mp situate in C., ., pe care reclamantii au construit o magazine, 2 camari si un WC, cu urmatoarele invecinari: N – V. M. B., S – P. V., E – Ica D., V – L. C..
In subsidiar, reclamantii solicita conform art. 577, 578, 579 din Noul C.civ, sa se retina dreptul acestora de proprietate asupra magaziei, celor doua camari care se afala pe terenul de 120 mp prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.
În motivarea în fapt a acțiunii s-a aratat ca a fost emis certificatul de mostenitor nr. 120 din 11 decembrie 2012 al BNP D. T. & S. T., din care rezulta ca de pe urma defunctului A. C., decedat la 31.10.2012, cu ultimul domiciliu in C., ., jud. D., au ramas urmatorii mostenitori: A. A., in calitate de sotie supravietuitoare cu o cota de ¼ din masa succesorala, A. M. in calitate de fiica, cu o cota de ¼ din masa succesorala, A. C., in calitate de fiu cu o cota de ¼ din masa succesorala, A. P., in calitate de fiu cu o cota de ¼ din masa succesorala.
Reclamantii arata ca masa succesorala se compune din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului constructie, situat in C., ., cu suprafata construita desfasurata pe 71 mp si regim de inaltime parter, construita din caramida, acoperita cu tigla, fiind amplasata pe un teren intravilan care este proprietatea statului.
Se mai arata ca imobilul constructie a fost dobândit de catre defunct prin construire, impreuna cu sotia supravietuitoare, conform autorizatiei pentru executare de lucrari nr. 548/22.02.1975 eliberata de Consiliul Popular al mun. C., iar cealalta cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului apartine sotiei supravietuitoare A. M. si este cota de bun comun.
Se mentioneaza ca numitei A. M. I s-a atribuit in proprietate terenul in suprafata de 100 mp aflat in intravilanul localitatii C., ., prin Ordinul Prefectului D. nr. 335/28.12.2006.
De asemenea, reclamantii arata ca nu le-a fost tulburata posesia asupra terenului de aproximativ 100 mp, pe care se afla edificate constructiile de nici un vecin si au achitat la zi impozitele la Administratia Financiara, comportându-se ca adevarati proprietari.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 577, 578, 579, 916, 917, 930, 932, 933 C.civ.
In sustinerea actiunii au fost depuse la dosar copii de pe urmatoarele acte: certificate de mostenitor nr. 120/11.12.2012, act de lichidare a regimului comunitatii legale, certificate de deces al autorului, Ordinul Prefectului, certificate de nomeclatura stradala, certificate casatorie, certificate de nastere, certificat fiscal, autorizatie pentru executare lucrari nr. 348/22.02.1975, decizia nr. 463/20.09.1974, autorizatie pentru executare lucrari nr. 548/22.02.1975, contract de imprumut nr. 600/01.09.1975, adresa nr. 263/26.04.2013 emisa de Institutia Prefectului D., adresa nr. 4166/21.01.2013 emisa de Primaria C..
Pârâtului, deși i s-a comunicat cererea de chemare in judecata cu mentiunea ca in termen de 25 de zile de la primirea comunicarii sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii are obligatia de a depune intampinare, la dosar existand dovada comunicarilor efectuate catre parată, in procedura de regularizare a cererii, paratul nu a depus la dosar intampinare, instanta retinand incidenta in cauza a dispozitiilor art. 254 Noul Cod de Procedură Civilă, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune probe .
La data de 07.06.2013, reclamantii au formulat precizare la actiune, prin care au aratat ca sunt reprezentati in proces de av. C. T. si ca evalueaza provizoriu terenul la suma de 400 lei.
Referitor la modul de calcul prin care s-a adus la determinarea acestei valori, reclamantii arata ca au avut in vedere certificatul de atestare fiscala pentru persoane fizice nr._/23.05.2013 emis de Primaria mun. C..
In cauza reclamantii au solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, proba testimoniala, fiind audiati martorii Pârcalabu A. si D. M. si proba cu expertiza tehnica specialitatea topo si constructii, rapoartele de expertiza fiind intocmite de catre expert I. I., respective M. A. D. si depuse la dosar la 13.01.2014, respective 14.01.2014.
Din oficiu, instanta a dispus emiterea unei adrese catre Primaria C. cu solicitarea de a comunica daca au fost formulate cereri de reconstituire sau constatare a dreptului de proprietate pe terenul in litigiu, respective teren in suprafata de 120 mp situat in C., ., modul de solutionare al acestora si daca terenul face parte din domeniul public sau privat, relatiile fiind comunicate cu adresa nr._/28.10.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că:
După cum rezultă din declarațiile martorilor Pircalabu A. si D. M. audiați în cauză (filele 73, 74), reclamanții au început să posede terenul situat în C., ., din anul 1975, aceștia stăpânindu-l neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietari până în prezent.
Potrivit raportului de expertiză construcții întocmit de expertul I. I.(filele 82-86), a autorizatiei pentru executare de lucrari nr.548/22.02.1975 și a certificatului de atestare fiscală nr._/23.05.2013 eliberat de Primaria mun.C.-Serviciul taxe și impozite (fila 23), în anul 1975 pe acest teren au fost edificate construcții.
Aceiași martori precizează că terenul a fost împrejmuit pe toate laturile de reclamanți fiind îngrădit și în prezent, ceea ce denotă intenția acestora de a se comporta față de bun ca niște veritabili proprietari ai acestuia. Tot martorii au arătat că reclamanții nu au fost tulburați în exercitarea posesiei asupra terenului, aceștia fiind recunoscuți ca proprietari.
Prin rapoartele de expertiză specialitatea topografie și construcții întocmite în prezenta cauză au fost identificate terenul în suprafață de 193 m.p. situat în orașul C., . (fost nr.36), județul D. și construcțiile edificate pe acest teren, formate din locuința și doua anexe.
Instanța a constatat astfel că, prin comportamentul reclamanților, care au împrejmuit terenul și au edificat pe acest teren o construcție casă de locuit se evidențiază intenția acestora de a se comporta față de bun întocmai ca și niște proprietari ai acestuia, cu excluderea altor persoane. În plus, aceștia au probat că au fost înregistrați în evidențele fiscale cu imobil compus din construcție, pentru care au plătit impozit. Totodată, la data de 30.10.2006 s-a depus de către Primăria orașului C. adresa nr._/28.10.2013 (fila 68), prin care arată că pentru terenul din . a fost formulata cerere de emitere a titlul de proprietate de catre A. A. care a fost aprobata prin Hotararea nr.275/2006 cu suprafata de 100 m.p ulterior fiind emis Ordinul Prefectului nr.335/28.12.2006 pentru suprafata de 100 m.p.
Conform Codului civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani astfel cum este reglementat în art. 1890 C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, conform art. 1847 C.civ., ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar potrivit art. 1860 C.civ., orice posesor posterior al unui imobil are facultatea, pentru a putea invoca prescripția achizitivă, să unească posesia sa cu cea a autorului său.
Așadar, ceea ce trebuia să dovedească reclamantul care a invocat în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani, este că stăpanirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului, respectiv a reunit cele două elemente constitutive ( animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă, precum și faptul că este un succesor în drepturi al autorilor săi.
În consecință, față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că reclamanții au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpanire reflectă intenția acestora de a se comporta ca adevărați titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.
Totodată, instanța a constatat că este împlinit și termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. civil pentru a opera uzucapiunea de lungă durată.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite conditiile prevăzute de art. 1846 și urm. C.civ., instanța va admite capătul de cerere privind constatarea dobândirii terenului situat în orașul C., ., județul D., prin uzucapiune și va constata că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului-teren în suprafață de 93 m.p., situat în orașul C., . ce face parte din suprafata totala de 193 m.p astfel cum a fost individualizata in raportul de expertiza intocmit in cauza de expert M. A. D..
În ce privește capătul al doilea de cerere prin care reclamanții au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (două camari și o magazie) aflat pe terenul situat în orașul C., . județul D., instanța reține că accesiunea reprezintă încorporarea materială a unui bun considerat mai puțin important într-un bun mai important, cu efectul dobândirii dreptului de proprietate asupra primului bun de către proprietarul celui de-al doilea.
În materia accesiunii imobiliare artificiale, legiuitorul a reglementat în art. 492 C. civil o prezumție relativă în favoarea proprietarului terenului, arătând că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate că sunt ale proprietarului terenului, până ce se dovedește din contra, celui ce contestă aceste aspecte revenindu-i sarcina să răstoarne prezumția făcând dovada contrară.
Totodată, art. 482 C. civil dispune că “proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial” iar art. 488 C. civil prevede că tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. Astfel, accesiunea imobiliară artificială apare ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate, proprietarul terenului devenind prin accesiune și proprietarul construcției edificate din materialele ce au fost încorporate în sol.
Ori, prin efectul prescripției achizitive, reclamanții au devenit proprietari asupra terenului pe care s-a edificat construcția în mod retroactiv, din chiar momentul intrării în posesia acestuia.
Concluziile raportului de expertiză construcții I. I., confirmă împrejurarea că pe terenul situat în orașul C., . județul D., au fost edificate două annexe, anexa 1 cu destinatia de magazine si anexa 2 reprezentand o incapere de serviciu.
Față de cele arătate, în baza art. 482, 488 și 492 C. civil instanța va admite acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată și pe cel de-al doilea capăt de cerere și va constata că aceștia au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul situat în orașul C., . județul D.:, anexa 1 cu destinatia de magazie si anexa 2 reprezentand o incapere de serviciu astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză constructor I. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea principala astfel cum a fost precizata de catre reclamantii A. A., A. M., A. C. si A. P., toti domiciliati in C., ., jud. D. in contradictoriu cu pârâtul mun. C. - prin Primar, cu sediul in C., ., nr. 7, jud. D..
Constata ca reclamantii au dobândit pe calea prescriptiei achizitive de lunga durata dreptul de proprietate asupra imbilului - teren in suprafata de 93 mp situat in mun. C., ., ce face parte din suprafata totala de 193 mp astefl cum a fost individualizat in raportul de expertiza efectuat in cauza de expert M. A. D. si ca efect al accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra constructiilor anexa 1 cu destinatie de magazie si anexa 2 reprezentând o incapere de serviciu.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2014.
P., Grefier,
T. G. C. L. T. N.
Red. T.G.C.
Tehnored. L.T.N.
7 ex. /01.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2079/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4905/2014. Judecătoria... → |
|---|
