Contestaţie la executare. Sentința nr. 9695/2015. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 9695/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 9695/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILĂ Nr. 9695/2015

Ședința publică de la 08 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE NICOLETA POPESCU

Grefier G. D.

Pe rol fiind judecarea cauzei civil formulate de contestatorul C. L. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În temeiul art.131 C.proc.civ., fiind primul termen de judecată, instanța, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină având ca obiect contestație la executare în temeiul art. 711 C.proc.civ.

Instanța pune în discuție excepția nulității contestației la executare având în vedere că contestatorul nu a achitat taxa de timbru provizorie în sumă de 50 lei și rămâne în pronunțare pe excepție.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată la data de 31.03.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub dosar nr._, contestatorul C. L. a solicitat în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., anularea titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere nr._/23.11.2010 comunicată în data de 22.03.2015.

În fapt, a susținut că, la data 22.02.2013 intimata a comunicat actul administrativ fiscal nr._/ 23.11._ prin care a dispus determinarea veniturilor estimate, act administrativ fiscal ce dispune în mod netemeinic și nelegal ca petentul să fie obligat la plata sumei de 5904 lei cu titlu plăți anticipate cu titlu de impozit. Iar, la data de 16.06.2008 a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr._, cu Zaradi Holding SRL, iar datorită faptului că aceasta din urmă nu a plătit chiria și nici impozitul, a reziliat contractul și a plătit debitul ce se acumulase - respectiv impozitul pe chirie, iar intimata a continuat să aplice impozit pe chirie.

In drept, a invocat prevederile art. 43, art.84, art.88, art.175, art.188 Cod fiscal și art.711 și urm. Cod.pr.civilă.

În dovedirea acțiunii, s-au depus următoarele înscrisuri: factura chitanță nr.A_, contract de închiriere nr._/16.06.2008, fișa, procesul verbal de predare primire a locuinței, adresa nr.DJ_/18.03.2015 emis de ANAF D., decizia de impunere pentru anul 2010.

La data de 11.06.2015, intimata a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca netemeinică si nelegală, cu motivarea că, având în vedere Declarația privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2008 depusă de C. L. urmare a încheierii, la data de 01.03.2008, a contractului de închiriere cu Societatea ZARADI HOLDING S.R.L. înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a mun. C. sub nr._/16.06.2008 prin Decizia de impunere cu nr._/ 16.06.2008 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2008, au fost repartizate plăți anticipate cu titlu de impozit pe venit, pe termene de plată. Decizia de impunere a fost înmânată sub semnătură contribuabilului C. L. la data de 01.07.2008.

Având în vedere Declarația privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2009 depusă de C. prin Decizia de impunere cu nr._/28.01.2009 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009, au fost repartizate plăți anticipate cu titlu de impozit pe venit, pe termene de plată.

La data de 06.09.2010, a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a mun. C., sub nr._, cererea depusă de C. L. prin care s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere încheiat cu Societatea ZARADI HOLDING S.R.L.

Autoritatea fiscală a formulat răspunsul în care s-a precizat că rezilierea contractului de închiriere a operat cu data de 06.09.2010, fiind emisă Decizia de impunere cu nr._/23.11.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010, prin care au fost recalculate, fiind repartizate plăti anticipate cu titlu de impozit pe venit, pe termene de plată, după cum urmează: 2.160 lei cu termen de plată la data de 15.03.2010. 2.160 lei cu termen de plată la data de 15.06.2010, 1.584 lei cu termen de plată la data de 15.09.2010 și 0 lei pentru termenul de plată din data de 15.12.2010. Comunicarea deciziilor de impunere plăți anticipate prin publicitate s-a realizat în conformitate cu art. 44 alin. 22 și alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Deciziile de impunere plăți anticipate enumerate, deci inclusiv Decizia de impunere cu nr._/23.11.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010, reprezintă titlu de creanță conform art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 („Titlu de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere") și au devenit titluri executorii în condițiile art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală („Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală devine scadentă prin expirarea termenului prevăzut de lege ... ."). Caracterul de act administrativ fiscal este conferit deciziei de impunere plăti anticipate din data de 23.11.2010 de art. 41 din O.G. nr. 92/2003.

Conform art. 172 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii" si „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Prin urmare, legiuitorul a condiționat posibilitatea utilizării apărărilor de fond pe calea contestației la executare de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate.

În sensul celor arătate mai sus a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând decizia nr. XIV/05.02.2007: „în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu completările și modificările ulterioare (în prezent, art. 172 alin. 4 - subl. n.) stabilesc: Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță de judecătorească sau de un alt organ jurisdictional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."

Or, întrucât pentru contestarea deciziei de impunere plăți anticipate din data de 23.11.2010 a cărei desființare se solicită pe calea prezentei contestații la executare, cu obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice D. de a emite o nouă decizie de impunere cu o nouă bază de impozitare corespunzătoare, este prevăzută o procedură prealabilă și una judiciară la instanța de contencios administrativ, reclamantul nu poate invoca apărări care aduc în discuție validitatea în fond a actului la care am făcut referire mai sus, nu poate solicita anularea acestora, iar instanța nu se poate pronunța asupra lor, întrucât și-ar depăși competenta.

Era și este inadmisibilă discutarea valabilității actului administrativ fiscal emis de Administrația Finanțelor Publice a mun. C. - în prezent, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. - în procedura contestației la executare, în condițiile în care acest act beneficiază de proceduri speciale de contestare. Legiuitorul a instituit pentru verificarea legalității actului administrativ fiscal, nu o procedură unică, ci două proceduri - una prealabilă și alta judiciară -, declanșarea procedurii judiciare fiind condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile.

Potrivit art. 193 alin. 1 C.proc.civ.: „Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

Procedura prealabilă este reglementată de Titlu IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale - din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și se finalizează prin emiterea unei decizii/dispoziție, după caz (art. 210 alin. 1 din actul normativ mai sus indicat). Potrivit art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003: „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate ... la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."

Singurul act administrativ supus controlului instanței judecătorești îl reprezintă decizia dată în soluționarea contestației împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii. Dispozițiile art. 205, 218 C.proc.fisc. instituie o procedură administrativă specială peste care părțile nu pot trece, sens în care a statuat și înalta Curte de Casație și Justiție. Este inadmisibil ca instanța să analizeze temeinicia și legalitatea deciziei de impunere plăți anticipate emisă de autoritatea fiscală la data de 23.11.2010, fără a analiza și decizia pronunțată cu privire la acest act în procedura prealabilă.

În ceea ce privește instanța judecătorească competentă să soluționeze contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal și a deciziei emise în procedura prealabilă, art. 10 din legea contenciosului administrativ și anume, Legea nr. 554/2004, stabilește că, competența aparține tribunalelor administrativ-fiscale, respectiv, secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel în funcție de instituția sau autoritatea de la care emană actul atacat și în funcție de cuantumul sumei stabilite prin acesta. Instanțele competente sunt, potrivit prevederilor art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele care judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, curțile de apel judecând, conform art. 96 pct. 1 C.proc.civ., în primă instanță, „cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale."

Concluzionând, în raport de cele invocate mai sus, a apreciat că Judecătoria C. nu este abilitată de lege să analizeze apărările care vizează legalitatea și temeinicia Deciziei de impunere nr._/23.11.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. C., ulterior reorganizării Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., astfel că se impune respingerea ca inadmisibilă a solicitării de anulare a actului indicat mai sus.

In dovedirea, a depus: contract de vânzare-cumpărare nr. 1043/21.05.2002, Declarația privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2008, contractul de închiriere nr._/16.06.2008. Decizia de impunere nr._/ 16.06.2008, cererea nr._/ 06.09.2010, răspunsul autorității fiscale și Decizia de impunere nr._/ 23.11.2010, dovezi de comunicare, adresele nr._/ 08.09.2010 și nr. 9572/15.09.2010 ale autorității fiscale, cererea nr. DJ111661/ 24.11.2014, cererea nr. DJ35316/11.03.2015, răspunsul autorității fiscale și confirmarea de primire.

In drept, a invocat art.201, 205 si urm.C.proc.civ.

Din oficiu, instanța a pus în discuție la termenul din data de 08.07.2015 excepția nulității contestației la executare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 248 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac inutilă administrarea de probe ori cercetarea în fond a cauzei, respectiv asupra excepției netimbrării corespunzătoare a contestației la executare.

Contestatorul C. L. a formulat contestație la executare împotriva deciziei nr._/23.11.2010 emise de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D..

Prin rezoluția președintelui completului de judecată investit cu soluționarea contestației la executare din data de 11.06.2015 i s-a comunicat contestatorului să achite suma de 50 lei taxă judiciară de timbru provizorie, conform OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, să precizeze valoarea obiectului cererii, să depună decizia de impunere, somația, plicul de corespondență dovada mandatului dat apărătorului ales .

Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr.80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, taxe care se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, potrivit art. 33 din ordonanță.

De asemenea, dispozițiile art.10 alin.2 din același act normativ stabilesc că, "în cazul contestației la executare silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată". În speță, contestatorul nu a achitat taxa de timbru aferentă prezentei contestații la executare și nici nu a depus actele solicitate precum și împuternicirea avocațială dată apărătorului ales. Potrivit art. 197 C.proc.civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.

Așadar, deși a fost citat legal cu mențiunea de a achita suma de 50 lei taxă judiciară de timbru provizorie, calculată conform art.10 alin.2 din OUG nr.80/2013 sub sancțiunea anulării cererii (fila 31), contestatorul nu și-a îndeplinit obligația legală.

De asemenea, potrivit art. 194 lit. b) C.proc.civ., cererea va cuprinde numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută de art. 151 fiind alăturată cererii. Potrivit lit. e) prin raportare la art. 150 C.proc.civ., când dovada se face prin înscrisuri, se depun copii certificate de parte pentru conformitate cu originalul. Și, cu toate că instanța a precizat și comunicat contestatorului în concret lipsurile cererii de chemare în judecată care a fost formulată prin apărător ales fără a fi depusă împuternicirea avocațială, reclamantul nu a făcut dovada calității de reprezentant prin avocat conform dispozițiilor art. 151 alin. 2 C.proc.civ. coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 122 și Anexa II din HG nr. 64/2011 privind statutul profesiei de avocat. Lipsa împuternicirii avocațiale echivalează cu lipsa dreptului de reprezentare acordat de parte. Potrivit Anexei II din Statutul profesiei de avocat, semnătura nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.

Pentru aceste considerente, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, art. 197 și art. 716 C.proc.civ., instanța va admite excepția nulității contestației la executare invocată din oficiu și, în consecință, va respinge contestația la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția nulității contestației la executare.

Respinge contestația la executare formulată de contestator C. L., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat T. F. G., din C., ., ..11, județul D. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., ..2, județul D..

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, azi 08 iulie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. P. G. D.

Red. PN. 4 ex*

-21.08.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 9695/2015. Judecătoria CRAIOVA