Fond funciar. Sentința nr. 9397/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9397/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 9397/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 9397/2015
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul constituit din:
Președinte - F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. A., I. M. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR PRIMĂRIA C., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PREFECTURA D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. M., pentru reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus la dosar, prin serviciul registratură, suplimentul la raportul de expertiză și cerere de suplimentare a onorariului provizoriu de expert.
Instanța pune în discuție cererea de suplimentare a onorariului provizoriu de expert.
Avocat M. M., pentru reclamanți, solicită respingerea cererii, nu a fost o lucrare complexă, nu s-a mai deplasat la fața locului și nu se justifică majorare .
În raport de complexitatea lucrării și de munca depusă de expert, instanța apreciază că nu se justifică cererea de majorare a onorariului provizoriu de expert și în consecință o respinge.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat M. M., pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii precizate, să se constate dreptul de proprietate pentru suprafața de 145 m.p., teren intravilan situat în C., . jud. D., temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, solicită să se soluționeze cererea de restituire taxă de timbru.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 21.02.2014 reclamanții I. A. și I. M. au chemat în judecată pârâtele C. Locală de Fond funciar – Primăria C. și C. Județeană de Fond funciar – Prefectura D., solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 245 mp, situată în C., ., jud. D..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în fapt, aceștia dețin un teren intravilan în suprafață de 245 mp, din care construcții 105 mp, situați în C., ., jud. D., cu următoarele vecinătăți:N-. A., E-V. G. și V-G. G..
Reclamanții au menționat că pe terenul menționat mai sus, se află o casă de locuit, compusă din două dormitoare, sufragerie, baie, bucătărie, cămară și dependințe pe care aceștia le dețin neîntrerupt din 1973.
Reclamanții au invederat că locuiesc și au în posesie atât casa de locuit cât și terenul aferent acesteia în suprafață totală de 245 mp.
După apariția legilor fondului funciar, în baza art. 35 alin. 2 Legea 18/1991 li s-a atribuit în proprietate privată doar suprafața de 100 mp.
În realitate, suprafața totală a curții și construcțiilor aferente este de 245 mp.
În baza dispozițiilor Art. 23 Legea 18/1991, au solicitat pronunțarea unei acțiuni în constatare în condițiile în care actul normativ menționat stipulează că: „sunt și rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau, după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 Decretul-Lege 42/1990, privind unele măsuri de stimularea țărănimilor”.
De asemenea, reclamanții plătesc impozitul aferent suprafeței de 245 mp, aspect pe care îl evidențiază cu chitanța nr._-49-0200/18.02.2014.
Așadar, neavând altă cale de realizare a dreptului de proprietate, au solicitat admiterea acțiunii și să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate dreptul lor de proprietate pentru suprafața de 245 mp.
Probe: proba testimonială cu martorii P. I. și F. G..La dosar au depus în copie următoarele acte: chitanța nr._-49-0200/18.02.2014, emisă de Direcția impozite și taxe fiscale- Primăria mun. C., decizia nr. 436/30.07.1973 a Consiliului Popular al mun. C., aviz de principiu pentru amplasament și regim construcție nr. 230/01.09.1973, adresa nr. 5-442/08.04.1975 a Consiliului Popular al mun. C., autorizație pentru executare lucrări nr. 1410/01.09.1973 emisă de Consiliul Popular al mun. C., proiect nr. 95/1979 emis de Cooperativa „Constructorul” C., decizia nr. 81/1992 a Prefecturii jud. D., certificat de nomenclatură stradală, copii cărți de identitate, s.c.nr. 179/2014 pronunțată în dos.nr._ de Judecătoria Calafat.
În drept, au invocat dispozițiile art. 8 din Decretul – Lege nr. 42/1990 și art. 23 Legea 18/1991.
Au evaluat acțiunea la valoarea de 500 lei, pentru care achită taxa judiciară de timbru în sumă de 40 lei.
La data de 11.04.2014 pârâtul Municipiul C. prin Primarul mun. C. în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și neîntemeiată.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul I. A. în contradictoriu cu C. locală de fond funciar – Primăria C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 245 mp, situat în C., ., jud. D..
În motivarea cererii, reclamantul arată că deține un teren în suprafață de 245 mp, situat în C., ., jud. D., iar după apariția Legii fondului funciar, în baza art. 35 alin. 2, în baza cererii formulate, s-a atribuit în proprietate privată suprafața de teren de 100 mp.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 Decretul – Lege 42/1990 și art. 23 Legea 18/1991.
Pârâtul apreciază că acțiunea este inadmisibilă și neîntemeiată și solicită respingerea acesteia, avându-se în vedere următoarele aspecte, pe care cronologic și răspunzând punctual la motivarea dată de reclamantă, le expune:
Cercetarea judecătorească în cauza de față pornește de la temeiul juridic material al acțiunii cu care reclamanta a înțeles să investească instanța pentru ca potrivit principiului disponibilității, a regulilor de procedură, principiilor ce guvernează procesul civil și modului de soluționare a excepțiilor invocate, instanța să adopte o soluție și în cele din urmă să pronunțe o hotărâre fundamentată juridic.
Examinarea cererii de chemare în judecată evidențiază că, în speță, reclamantul a solicitat obligarea instanței la constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 245 mp, situat în C., ., jud. D..
Calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
Prin urmare, în vederea respectării dreptului părților de a-și asigura o apărare eficientă, se impune ca instanța să pună în discuție necesitatea precizării temeiului juridic al acțiunii.În situația în care reclamantul nu se va conforma cerințelor, instanța va face aplicarea dispozițiilor legale punând acest aspect în discuție și dând acțiunii calificarea juridică conformă prevederilor legale aplicabile.
A invederat instanței că sunt invocate disp. Art. 8 Decretul – Lege 42/1990 și art. 23 Legea 19/1991 care nu au legătură cu obiectul și scopul cererii, dedusă judecății.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de fond funciar C. – Primăria C., conform argumentelor prezentate.
Apreciază că apărarea reclamanților este eronată întrucât pe de o parte, fac referire la disp. Art. 8 Decretul – Lege 42/1990 și art. 23 Legea 18/1991 care nu își fac aplicabilitate în prezenta cauză, iar pe de altă parte, C. locală de fond funciar C. nu poate fi reprezentată de Primăria mun. C., având în vedere disp. art. 52 Legea 18/1991 rep.
Din analiza acestui text de lege se concluzionează că Primăria mun. C. nu poate avea calitate procesuală pasivă sau activă.
De asemenea, pârâtul a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 245 mp, situat în C., ., D., având în vedere temeiul de drept invocat.
Pârâții au invederat instanței că, în baza cererii formulate de reclamant, în temeiul art. 35 alin. 2 Legea 18/1991 și decizia nr. 81/1992 emisă de Prefectura jud. D., s-a atribuit în proprietate privată reclamantului suprafața de teren 100 mp, conform deciziei nr. 436/1973.
Prin decizia nr. 436/1973 se atribuie în folosință pe durata existenței construcției suprafața de teren de 100 mp, teren proprietate de stat pentru construirea locuinței, conform Legii 4/1973.
A arătat că reclamanții au respectat procedura prevăzută de Legea fondului funciar fiind eliberată decizia nr. 81/1992 emisă de Prefectura Județului D., prin care li s-a atribuit în proprietate privată reclamantului suprafața de teren de 100 mp la care era îndreptățit reclamantul, conform înscrisurilor depuse la dosar în dovedirea cererii.
Întrucât la dosarul cauzei nu există nici o probă pertinentă, concludentă și verosimilă care să dovedească dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 245 mp, consideră că acțiunea trebuie respinsă ca fiind inadmisibilă.
Față de cele prezentate, a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Probe: înscrisuri și orice alt mijloc de probă pe care instanța îl va aprecia ca fiind util, pertinent și concludent în soluționarea pricinii.
În drept, au invocat dispozițiile art. 205 C.P.CIV.
A solicitat proba cu înscrisuri și orice alt mijloc de probă pe care instanța îl va aprecia ca fiind util și concludent în soluționarea pricinii.
La data de 23.05.2014 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar având în vedere că este vorba de o cauză întemeiată pe o cauză funciară.
A învederat că a solicitat să se constate un drept de proprietate pentru diferența de teren care a reieșit din măsurători fiind în posesia suprafeței de 245 mp din anul 1973.
Prin încheierea de ședință din 26.06.2014 instanța a constatat că, față de obiectul cauzei, de motivele de fapt și de drept invocate, respectiv art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 art. 23 și art. 52 din Legea 18/1991, reclamanții justifică faptul că are calitate procesuală pasivă C. Locală de fond funciar din cadrul Primăriei C. și astfel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale C. ca fiind neîntemeiată.
La solicitarea reclamanților, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru aceștia și pentru pârât, proba testimonială, fiind audiați martorii F. G. și P. I. și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie care să identifice terenul din litigiu prin amplasament, dimensiuni și vecinătăți, urmând ca expertiza să fie avizată de O.C.P.I. D..
Raportul de expertiză însoțit de Procesul-verbal de recepție nr. 843/2014 a fost întocmit de expert B. C. R. și a fost depus la dosar la data de 20.1.2014.
Instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către C. Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei C. pentru a comunica regimul juridic al terenului intravilan în suprafață de 258 mp, situat în C., cartier Nisipuri, ., județul D., răspunsul fiind înaintat cu adresa nr._/12.03.2013 din care rezultă că terenul nu figurează înscris în evidențele domeniului public sau privat al municipiului C..
Prin precizarea formulată la data de 07.04.2015, reclamanții au solicitat să se constate dreptul de proprietate pentru suprafața de 145 mp, precizând că pentru diferența de 100 mp s-a emis Decizia nr. 436/30.07.1973 de către Consiliul Popular al Municipiului C..
Față de această precizare, instanța a dispus efectuarea unei adrese către expert B. C. R. pentru identificarea suprafeței de 145 mp, suplimentul la raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 06.06.2015.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanții dețin un teren intravilan în suprafață de 258 mp, situat în C., ., jud. D., cu următoarele vecinătăți:N-. Soniard, E-V. G. și V-G. G., pe terenul menționat mai sus, se află o casă de locuit, compusă din două dormitoare, sufragerie, baie, bucătărie, cămară și dependințe pe care reclamanții le dețin neîntrerupt din 1973.
Reclamanții au făcut dovada că locuiesc și au în posesie atât casa de locuit cât și terenul aferent acesteia în suprafață totală de 258mp rezultat din măsurătorile expertizei, din anul 1973, terenul fiind împrejmuit la acel moment, împrejmuire care în prezent este neschimbată.
După apariția legilor fondului funciar, în baza art. 35 alin. 2 Legea 18/1991 li s-a atribuit în proprietate privată doar suprafața de 100 mp.
În realitate, suprafața totală a curții și construcțiilor aferente este de 258 mp, din adresa nr._/12.03.2013 rezultând că terenul nu figurează înscris în evidențele domeniului public sau privat al municipiului C..
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991 republicată, " sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinată potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii".
Textul de lege citat reglementează un caz de constituire legală a dreptului de proprietate asupra terenului aferent gospodăriei țărănești și are caracter derogatoriu față de procedura administrativ-jurisdicțională de reconstituire și constituire reglementată de art.8 – 12 și 51 -53 din lege.
Din punct de vedere al dreptului substanțial, modul de dobândire a proprietății este legea, iar acest drept se naște ope legis în patrimoniul persoanei îndreptățite, fără a mai fi necesară formularea unei cereri către comisii și parcurgerea procedurii administrativ-jurisdicționale finalizată prin emiterea titlului de proprietate; sintagma " sunt și rămân", cu care începe textul de lege analizat, este cât se poate de edificatoare în acest sens și subliniază caracterul derogatoriu și particularitatea art.23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 în contextul de ansamblu al legislației fondului funciar, aceea de a face să se nască un drept de proprietate asupra terenului aferent în patrimoniul proprietarului gospodăriei respective; pentru celelalte categorii de terenuri intravilane, agricole, pădure etc. – persoana îndreptățită are obligația de a urma procedura prevăzută de lege și de a formula cerere către comisii, foștii cooperatori și moștenitorii acestora fiind însă împroprietăriți prin efectul legii cu terenul necesar normalei funcționări a gospodăriei rurale, norma legală respectivă explicându-se prin preocuparea legiuitorului de a rezolva în mod eficient situația juridică a acestor categorii de terenuri. Cu alte cuvinte, persoanele îndreptățite au putut opta între a solicita sau nu reconstituirea dreptului de proprietate asupra altor terenuri decât cel aferent casei ori constituirea în alte situații, însă legea le-a făcut automat proprietare pe terenul menționat în art.23 alin.1, tocmai pentru a se reglementa situația juridică a unei importante categorii de terenuri, ce ar fi putut rămâne, altminteri, confuză din cauza restricțiilor aduse circuitului civil de legislația anterioară anului 1989.
Instanța constată aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul – Lege 42/1990 preluate de art. 23 din Legea 18/1991, având în vedere că terenul aparține reclamanților care și-au întemeiat gospodăria pe acest teren, stăpânind imobilul din anul 1973, plătind taxele și impozitele aferente.
În acest caz, deși dreptul de proprietate izvorăște din lege, având în vedere interesul reclamanților de a avea un act de proprietate, nimic nu împiedică obținerea lui de la organele abilitate.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea așa cum a fost precizată cu consecința constatării dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 145 mp teren situat în C., ., județul D..
Va lua act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de reclamanții I. A., I. M., ambii domiciliați în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR PRIMĂRIA C., cu sediul în C., ., nr. 7, județul D. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PREFECTURA D., cu sediul în C., ., județul D..
Constată dreptul de proprietate al reclamanților, dobândit în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, asupra terenului în suprafață de 145m.p. ce face parte din suprafața de 258mp, teren intravilan situat C., . jud. D., identificat în raportul de expertiză întocmit de expert B. C. R..
Ia act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 iulie 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D. 29.09.2015
Tehnored. R.M.B
6 exe. R.B. 20 Iulie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9362/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9315/2015. Judecătoria... → |
|---|
