Obligaţie de a face. Sentința nr. 8638/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8638/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 8638/2015
Dosar nr._ -obligatie de a face-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 8638/2015
Ședința publică de la 22.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T.-G. C.
Grefier L. T. - N.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul N. T. in contradictoriu cu pârâta C. E. SA – Sucursala C. prin administrator apecial C. M., având ca obiect obligatie de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a raspuns av. A. pentru reclamant, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, dupa care,
Instanta pune in discutie exceptia lipsei calitatii de folosinta a pârâtei si acorda cuvântul pe aceasta exceptie.
Aparatorul reclamantului solicita respingerea exceptiei, având in vedere ca fata de actele depuse la dosar, pârâta are capacitate de folosinta.
Instanta pune in discutie cererea de suspendare a cauzei formulata de pârâta si acorda cuvântul pe aceasta cerere.
Aparatorul reclamantului solicita respingerea cererii de suspendare aratând ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, nefiind o actiune indreptata impotriva patrimoniului societatii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Aparatorul reclamantului solicita admiterea actiunii.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.08.2012, sub dosar nr._ reclamantul N. T. a chemat în judecată pe pârâta C. E. SA Sucursala C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i vândă locuința situată în C., .. 120, Cămin Nr. 1 E., jud. D., pe care o deține în calitate de chiriaș, la prețul prevăzut de art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deține împreună cu familia sa, în calitate de chiriași ai pârâtei, locuința situată în C., .. 120, Cămin Nr. 1 E., jud. D., în compusă din două camere și dependințe comune. La data de 06.07.2012, prin adresa nr. 321, pârâta a înștiințat pe toți locatarii căminului că în perioada iulie august 2012, va vinde camerele din acest cămin, amenințându-i că în cazul în care nu vor cumpăra camerele deținute cu contract, va trece la evacuarea lor. Reclamantul arată că s-a prezentat la sediul pârâtei în vederea cumpărării locuinței conform Legii 85/1992, dar au fost refuzați, reprezentanții pârâtei solicitându-le 300 euro/mp, suprafața utilă, care este cel de pe piața imobiliară, iar în cazul în care nu acceptă acest preț, se va trece la evacuare și vânzarea locuinței altei persoane. În aceasta situație, reclamantul arată că a solicitat în scris, cumpărarea locuinței în condițiile Legii 85/1992, dar i s-a refuzat înregistrarea cererii. A mai arătat că deținând în calitate de chiriaș locuința, are dreptul de a o cumpăra și, în mod corelativ, pârâta are obligația de a o vinde. Potrivit art. 7 alin. 1 și alin. 4 din Legea 85/1992, locuințele construite din fondurile economice sau bugetare de stat, până la . acestei legi, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere la cererea acestora cu plata integrală sau în rate a prețului în condițiile prevăzute de lege. Evaluarea și vânzarea locuințelor pentru care nu s-a încheiat contract de vânzare cumpărare până la data intrării în vigoarea a legii nr. 85/1992, se face în baza Decretului Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992. A mai arătat că acest cămin a fost construit înainte de adoptarea Legii nr. 85/1992, iar pârâta nu respectă prevederile acestui act normativ, refuzul vânzării fiind nejustificat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 7 din Legea 85/1992.
A depus la dosar: procesul verbal încheiat la data de 01.06.2008 între părți, taxa judiciară de timbru în cuantum de 18 lei și timbru judiciar, împuternicire avocațială.
La data de 12.10.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere reconvențională.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. În motivare a arătat că temeiul de drept invocat de reclamant, este art. 7 din Legea 85/1992, conform căruia locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, astfel că se instituie o condiție sine qua non pentru a se formula acțiunea, reclamantul nefăcând dovada calității de chiriaș. A arătat că reclamantul a fost chiriașul societății în baza contractului nr. 932/2005, iar prin adresa nr. 614/10.04.2008, comunicată către B. T. N. și Terpovici, pârâta a notificat reclamantul de încetarea contractului de închiriere și faptul că nu se dorește prelungirea contractului de închiriere, punându-i-se în vedere să părăsească imobilul la expirarea contractului, astfel că începând cu data de 01.06.2008, reclamantul nu mai are calitatea de chiriaș al societății.
Pe cale reconvențională, a solicitat evacuarea reclamantului N. T. din imobil, obligarea acestuia la plata sumelor datorate cu titlul de contravaloare utilizare spațiu și utilități pentru perioada 30.12.2011 la zi, în cuantum de 2014,81 lei și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul a fost chiriașul societății în baza contractului nr. 932/2005, iar prin adresa nr. 614/10.04.2008, comunicată către B. T. N. și Terpovici, pârâta a notificat reclamantul de încetarea contractului de închiriere și faptul că nu se dorește prelungirea contractului de închiriere, punându-i-se în vedere să părăsească imobilul la expirarea contractului, astfel că începând cu data de 01.06.2008, reclamantul nu mai are calitatea de chiriaș al societății. A mai arătat că fiind angajat al societății, reclamantului i s-a permis să mai stea o perioadă în imobil până când acesta va fi vândut. Reclamantul a locuit în toată perioadă în imobil, iar din luna decembrie 2011 nu a mai achitat nici o sumă de bani pentru utilități și utilizarea spațiului.
A depus la dosar contractul de închiriere nr. 932/29.09.2005, notificare emisă în dosarul nr. 540/N/2008 de B. T. N. și Terpovici, tabelul privind facturile neachitate de reclamant, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 211 lei.
La data de 09.11.2012 reclamantul a depus la dosar precizare prin care a învederat că contractul de închiriere nr. 932/29.09.2005 a fost prelungit de mai multe ori, ultima prelungire având loc în data de 01.06.2008, prin procesul verbal de predare primire, act în baza căruia pârâta i-a încasat chiria; de asemenea a învederat că cererea de cumpărare adresată pârâtei a fost transmisă pe cale poștală și singurul exemplar întocmit s-a aflat în plicul trimis acesteia.
A anexat contractul de închiriere, actul adițional la contractul de închiriere încheiat la data de 15.09.2006, actul adițional la contract încheiat la data de 03.03.2008, procesul verbal încheiat la data de 01.06.2008, factură de plată a utilităților, înștiințarea nr. 321/06.07.2012, precizare cu privire la adresa exactă a imobilului.
La termenul de judecată din data de 08.01.2013, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, fiind desemnat expert tehnic P. M. I..
La data de 07.02.2013 s-a depus la dosar de către expert tehnic P. M. I., raportul de expertiză tehnică judiciară.
La data de 19.03.2013 reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, răspunsul la acestea fiind depus la dosar la data de 10.04.2013.
În ședința publică din data de 19.02.2013 instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a înainta un extras de carte funciară cu privire la imobilul în litigiu, relațiile fiind înaintate la dosar la data de 12.03.2013, prin adresa nr._/07.03.2013.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar, la data de 04.03.2013 documentația privind proprietatea imobilului în litigiu.
La data de 29.05.2013 s-a depus la dosar de către OCPI D., prin adresa nr._/24.05.2013 documentația tehnică pentru imobilul în litigiu.
Reclamantul a mai depus la dosar certificat de nomenclatură stradală privind imobilul în litigiu și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Prin sentința civilă nr.9774/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul N. T., în contradictoriu cu pârâta C. E. SA Sucursala C., ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte cererea reconvențională.
S-a dispus evacuarea pârâtului din locuința proprietatea pârâtei situată in loc. C., ., Cămin nr. 1 E., jud. D.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 2014,81 lei, reprezentând contravaloare utilizare spațiu și utilități pentru perioada 30.12.2011 la zi, ca neîntemeiat.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 8,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul N. T., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul arată că motivarea nu corespunde realității, cu atât mai mult cu cât instanța, soluționând excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, ridicată de pârâtă prin întâmpinare, a respins-o, constatând că are calitatea de locatar al imobilului pentru care a solicitat obligarea pârâtei la vânzare.
Reclamantul mai arată că calitatea de tolerat într-o locuință se dobândește doar cu acordul proprietarului și fără ca acesta să pretindă vreo plată pentru folosința acesteia.
În mod greșit instanța a reținut că începând cu data de 01.06.2008 a încetat contractul de închiriere al reclamantului prin ajungerea la termen, dar fiind că anterior, la data de 21.05.2008 pârâta i-a notificat faptul că nu mai dorește prelungirea contractului de închiriere după expirarea acestuia și că prin cererea reconvențională formulată ulterior acțiunii introductive, a solicitat evacuarea pe motiv că ocupă locuința fără nici un titlu.
Reclamantul menționează că prima instanță nu a luat în considerare un act care demonstrează existența raporturilor locative existente între părți cu privire la locuința în litigiu și anume procesul-verbal încheiat în ziua de 01.06.2008, prin care pârâta prea locuința în schimbul plății lunare a contravalorii fostei chirii.
Ulterior încheierii convenției din 01.06.2008, pârâta nu a denunțat contractul de închiriere, astfel că la data introducerii acțiunii reclamantul avea calitatea de chiriași și îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.85/1992 la cumpărarea acesteia.
Reclamantul arată că prima instanță în mod greșit a soluționat cererea reconvențională a pârâtei.
Calitatea de locatar, chiar ca și tolerat în locuință, constatată de prima instanță, cât și înscrisurile depuse la dosar prin care a demonstrat existența raporturilor locative dintre părți, exclud faptul deținerii abuzive a locuinței și deci a îndreptățirii pârâtei să-i predea locuința.
Reclamantul invocă excepția prescripției dreptului la acțiune în evacuare promovată de către pârâtă fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.3 și art. 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În cauza de față, dacă se consideră că raporturile locative cu privire la locuința în litigiu au încetat la data de 01.06.2008 și că de la această dată reclamantul ocupă fără titlu locuința, dreptul la acțiune în evacuare s-a născut la acea dată. De la data de 01.06.2008 și până la data introducerii cererii reconvenționale-16.10.2012 au trecut mai mult de trei ani, astfel că instanța trebuia să respingă cererea de evacuare ca fiind prescrisă.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la vânzarea locuinței în condițiile art.7 din Legea nr.85/1992.
Prin decizia nr. 10/17.01.2014 pronuntata de Tribunalul D. in dosarrul nr._, s-a admis apelul formulat de reclamantul N. T. impotriva sentintei civile nr. 9774/25.06.2013 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._, s-a desfiintat sentinta civila atacata si s-a trims cauza spre rejudecare la instanta de fond.
In rejudecare dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei C. la data de 12.11.2014 sub nr._ .
La data de 19.02.2015, pârâta a formulat cerere de suspendare a cauzei in temeiul art. 36 din legea 85/2006.
Din oficiu, instanta a dispus citarea pârâtei cu mentiunea de a depune actul constitutiv al Sucursalei si de a preciza daca pârâta a fost imputernicita printr-un mandat special separat sa reprezinte interesele Companiei E. SA in raporturile cu tertii, relatiile fiind comunicate cu adresa nr. 475/14.05.2015.
Analizând cauza dedusă judecății, cu prioritate, potrivit art.137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin prisma excepției lipsei capacității de folosință, invocată de instanța din oficiu se apreciază ca fiind întemeiată această excepție și urmează a fi admisă, din considerentele ce urmează:
Capacitatea procesuală de folosință este aceea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 republicată, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, iar potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Așa fiind, rezultă că sucursala nu poate avea calitate procesuală, această calitate revenind doar societății-mamă, cu excepția cazului în care societatea-mamă a acordat un mandat în acest sens, pentru reprezentarea sa în cadrul unui litigiu.
Această delegare și limitele ei trebuie să rezulte fie din actul constitutiv, fie dintr-un mandat dat separat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului respectiv încheierea nr.1308/05.07.1999 pronunțată de Tribunalul D. și notele scrise, instanța reține că nu rezultă existența unui asemenea mandat special de reprezentare în instanță pentru pârâtă și doar societatea-mamă poate sta în proces, pentru actele încheiate de sucursale.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin 3 din legea societăților comerciale, instanța urmează a admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. E. SA-Sucursala C. și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată în cauză de C. E. S.A instanța urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.119 alin.1 C.p.civ dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională.
Cum prezenta acțiune este formulată de reclamantul N. T. în contradictoriu cu pârâta C. E. SA-Sucursala C., la interpelarea instanței acesta precizând încă o dată că nu înțelege să se judece cu C. E. SA persoana care a înțeles să formuleze cerere reconvențională, instanța va respinge cererea reconvențională ca inadmisibilă întrucât este formulată de o terță persoană, singura persoană care poate formula o asemenea cerere fiind pârâtul.
În ceea ce privește cererea de suspendare în baza art.36 din Legea nr.36/2006 aceasta nu va fi analizată având în vedere soluția ce a fost pronunțată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a pârâtei C. E. SA Sucursala C..
Respinge actiunea având ca obiect obligatie de a face formulata de reclamantul N. T., domiciliat in C., ., C. 1 E., jud. D. in contradictoriu cu pârâta C. E. SA Sucursala C. prin administrator apecial C. M., cu sediul in Ploiesti, .. 96, ., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta.
Respinge cererea reconventionala ca inadmisibila.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. G. C. L. T. N.
Red. T.G.C.
Tehnored. L.T.N.
4 ex. /14.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8608/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8605/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
