Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 12085/2015
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 13.10.2015
Complet pentru minori și familie constituit din:
Președinte – A. M. V. - Judecător
Grefier – L. A. C.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta P. A.-L., împotriva pârâtului P. L.-B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns părțile, asistate de av. A. D. și av. M. Soreață și martorul V. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, s-au depus la dosar de pârât, prin apărător, factură și avize de plată, după care, instanța a procedat la audierea martorului prezent, sub prestare de jurământ.
Constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța a deschis dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. A. D., pentru reclamantă, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Av. M. Soreață, pentru pârât, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. _, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta P. A.-L. a chemat în judecată pe pârâtul P. L.-B. solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună stabilirea locuinței minorei P. Riana-C., născută la data de 18.07.2011 la mamă, stabilirea unui program de vizitare a minorei de către tată și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare pentru minoră, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți, aflat pe rolul acestei instanțe.
În motivare, reclamanta a arătat că minora mai sus menționată este rezultată din căsătoria părților care, în prezent, se află în proces de divorț, relațiile tensionate dintre părți impunând ca, până la soluționarea divorțului, minora să-și găsească liniștea prin stabilirea domiciliului acesteia la mamă, pârâtul venind și luând-o din domiciliul comun la orice oră din zi și din noapte și aducând-o înapoi fără a ține seama de programul acesteia de masă, somn și educație, neparticipând la asigurarea celor necesare traiului zilnic.
S-a solicitat de reclamantă ca programul de vizitare al minorei să se realizeze în următoarea modalitate: de luni, până vineri, minora să locuiască cu mama pentru a-și frecventa cursurile grădiniței la care este înscrisă, sâmbăta și duminica să fie petrecută cu pârâtul la domiciliul mamei acestuia, unde și locuiește cu minora, iar duminica la maxim orele 21 minora să-i fie înapoiată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996 și 1001 C.civ.
La dosar, reclamanta a depus următoarele înscrisuri, în copie: certificat de naștere al minorei, C.I., certificat de căsătorie.
La data de 12.08.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de interes și de obiect a cererii, cu motivarea că, părțile deși se află în proces de divorț, locuiesc în același domiciliu, minora locuind împreună cu ambii părinți, fapt ce rezultă din chiar cuprinsul cererii, reclamanta indicându-i același domiciliu cu al său, precum și din chitanțele de plată a utilităților și din adeverința eliberată de Asociația de Proprietari, de unde reiese că în imobil locuiesc 3 persoane.
Pe fond, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, întrucât, aceasta nu întrunește condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea ei, mai precis, condiția urgenței și a vremelniciei, urgența neexistând atâta timp cât părțile locuiesc în același imobil, argumentul invocat de reclamantă privitor la relațiile tensionate dintre părți nefiind un criteriu care să justifice măsura de față, de altfel, reclamanta urmărind instituirea unor măsuri cu caracter definitiv, care să eludeze dispozițiile legale în materie.
S-a mai susținut de pârât că, încă de la nașterea minorei s-a implicat activ în creșterea și educarea acesteia, efectuând activități care, în mod obișnuit, ar cădea în sarcina mamei(hrănit, îmbăiat, îmbrăcat, plimbări, jocuri, înscrierea și prezentarea la grădiniță, etc), implicarea acesteia fiind una redusă, cu atât mai mult cu cât în primii doi ani ai minorei aceasta și-a finalizat studiile, susținând examenul de licență, pentru pregătirea căruia și-a petrecut mult timp în bibliotecă, timp în care minora rămânea în grija sa și a bunicii paterne.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 31.08.2015, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât, infirmând susținerile acestuia privitor la conviețuirea părților în același imobil și arătând că, în realitate, locuiesc împreună, însă, cu intermitențe anormale, pârâtul renovând apartamentul mamei sale, unde locuiește împreună cu minora în majoritatea timpului, atunci când revine în domiciliul comun venind la ore foarte târzii, după ora 23, împreună cu minora, tocmai instabilitatea acestuia determinând-o să introducă prezenta acțiune, minora dând semne de oboseală și irascibilitate, create de lipsa unui cămin cald și stabil.
În contraprobă, pârâtul a depus la dosar: adeverință eliberată de Asociația de Proprietari, nr. 1 Brazda lui N., set chitanțe și avize de plată, facturi.
În suplimentarea probatoriului, instanța a încuviințat proba testimonială cu câte un martor de fiecare parte și a luat un interogatoriu reclamantei, la solicitarea pârâtului.
Martorii audiați în cauză au fost V. E., pentru reclamantă, iar, pentru pârât, B. C. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Minora P. Riana-C. s-a născut la data de 18.07.2011, din căsătoria părților, în prezent, părinții fiind în proces de divorț, potrivit susținerilor părților și declarațiilor martorilor audiați în cauză.
Potrivit celor relatate de martorul reclamantei, părțile s-au separat în fapt în luna ianuarie a anului 2015, după separare, pârâtul venind și plecând din domiciliul comun la diferite intervale de timp, cel mai mult lipsind în luna martie, timp de 10 zile, "din ianuarie minora fiind acaparată de tată și adusă acasă doar când dorea acesta", în restul timpului, fiind ținută pe la rudele sale, cât timp părțile sunt împreună minora nebeneficiind de un climat de liniște, tatăl producând scandaluri pe diverse teme.
Martora pârâtului a arătat că părțile au locuit și locuiesc împreună, cu excepția lunii martie a anului curent, când reclamanta i-a cerut pârâtului să plece din domiciliul comun pentru a-și stabili prioritățile în viața intimă, întrucât, a angajat o relație cu un alt bărbat, conviețuirea fiind reluată ulterior, minora locuind cu ambii părinți.
S-a mai relatat de martoră că minora a fost crescută de mică de mama pârâtului, dat fiind faptul că părțile erau la serviciu, o perioadă reclamanta fiind și studentă, în lunile mai-iunie fiind luată de la grădiniță de martoră, întrucât, bunica paternă a suferit un accident, iar reclamanta venea târziu de la serviciu sau nu venea deloc, manifestând preocupare pentru minoră doar în ultimele 3 săptămâni, până atunci, tatăl ocupându-se de toate nevoile acesteia.
Potrivit disp. art. 920 C.p.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Potrivit art. 997 alin. 1 C.p.civ. ”instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență.
Ținând seama de probele administrate în cauză, instanța constată că, în cauză, nu este îndeplinită condiția urgenței pentru admisibilitatea prezentei cereri, din întreg probatoriul rezultând că părțile au același domiciliu, chiar dacă cu intermitențe care, însă, nu se derulează pe perioade lungi de timp, minora beneficiind de afecțiunea și sprijinul ambilor părinți, măsura solicitată impunându-se doar în situația în care soții sunt despărțiți, în fapt, indiferent dacă sunt sau nu în proces de divorț, ea având caracterul unei sancțiuni civile care trebuie luată numai în situația în care unul dintre părinți se află în culpă cu privire la îndeplinirea îndatoririlor sale părintești și, deci, este în interesul minorului să-i fie stabilită locuința la părintele care-i poate asigura o creștere și o educare mai bună.
Cum în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile mai sus enunțate, de altfel, prin măsura ce se solicită a fi luată nefăcându-se altceva decât să se adâncească neînțelegerile dintre soți și nu să se aplaneze, cu consecințe vătămătoare asupra intereselor minorei, instanța apreciază că cererea de față este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
În temeiul art. 453 C.p.c., instanța va obliga pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. A.-L., domiciliată în C., cart. Brazda lui N., . 6, ., jud. DFolj, CNP_, împotriva pârâtului P. L.-B., cu același domiciliu, CNP_.
Obligă pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de acesta.
Cu apel, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. jud. A.M.V.
4 ex./14.10.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria CRAIOVA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 15/2015.... → |
|---|
