Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2259/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2259/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 43024/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civila nr. 2259
Ședința publică de la 19 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V. F.
Grefier Ș. T.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul K. M. și pe pârâta K., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal si asistat de av M. R. si pârâta personal si asistat de av. G. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care în temeiul art. 131 Cod proc.civ., instanța verifica si stabilește ca este competenta general, material si teritorial cu soluționarea cauzei conform dispozițiilor art. 996 C.p.c.
Instanța acorda cuvântul pe excepțiile invocate de pârâtă in întâmpinare.
Av G. O. pentru pârâta susține excepțiile invocate cu privire la lipsa capacitații procesuale de exercițiu a pârâtului, pârâtul nu poate solicita a se lua masuri cu privire la minori in raport de un reprezentant legal ce nu mai are permis de ședere in România si nici acte de identitate valabile.
In ce privește excepția inadmisibilității formulării cererii, apreciază că nu sânt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 C.p.c.
Av. R. M. pentru reclamant solicită, in ceea ce privește excepția privind inadmisibilitatea cererii, unirea acesteia cu fondul cauzei, urmând a fi examinata odată cu discutarea cererii pe fond.
Cu privire la excepția lipsei capacitații procesuale de exercițiu, reclamantul are aceasta capacitate, întrucât oricare cetățean a unei tari membre U.E. are dreptul de a se prezenta in fata unei instanțe cu o cerere; depune la dosar copie CI reclamant, solicita respingerea excepției invocate
Av G. O. pentru pârâtă precizează că nu se cunoaște dacă copia depusa de reclamant corespunde originalului.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ /03.12.2014 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul K. M., in conformitate cu dispozițiile art 194 C. raportat Ia art. 996 C., pe cale de ordonanța președințială a chemat in judecata pe parata K.-B. R. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună stabilirea unui program de vizitare a minorilor K. Sawas, născut Ia data de 27.06.2002 si Katramado-B. L. M., născuta Ia data de 29.09.2004, fiii reclamantului, după cum urmează:
in primul si al treilea weekend din luna începând de vineri orele 19° pana duminica orele 1300, in a doua si a patra săptămâna a lunii in zilele de luni si marți de la orele 1900 pana la orele 2100, cu permisiunea de a lua minorii la domiciliul reclamantului, solicitând pe aceasta cale comunicarea de către parata a oricărei masuri luata in legătura cu creșterea si educarea acestora, . sa fie eficienta si legala, fără sa devină stânjenitoare ori împovărătoare pentru minori ori parata. In conformitate cu dispozițiile art.996 alin.3, s-a solicitat ca executarea sa se facă fără somație sau fără trecerea unui termen si de asemenea, in conformitate cu dispozițiile art.453 C., obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că in urma acțiunii civile înregistrata la data de 02.02.2007 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta K.-B. R. a chemat in judecata pe paratul K.-B. M., pentru ca prin hotărârea pronunțata sa se dispună desfacerea căsătoriei încheiata intre părți, iar prin sentința civila nr. 8815 pronunțata la data de 13.06.2007, Judecătoria C., s-a dispus desfacerea căsătoriei, precum si încredințarea către mama spre creștere si educare pe minorii K. Sawas, născut la data de 27.06.2002 si K.-B. L. M., născuta la data de 29.09.2004 insă aceasta hotărâre judecătoreasca nu s-a statuat asupra dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorii, motiv pentru care, având in vedere si lipsa unei înțelegeri cu privire la un astfel de program, precum si împiedicarea de către parata in demersurile mele de a lua legătura cu copiii minori, reclamantul a fost nevoit sa introducă prezenta acțiune, ale căror efecte sa se păstreze pana in momentul soluționării litigiului cu privire la exercitarea in comun a autorității părintești, cerere înregistrata pe rolul aceleiași instanței ce face obiectul dosarului nr._/215/2014.
S-a mai precizat ca in urma divergentelor existente intre reclamant si parata, numita K.-B. R. D., i-a interzis tatălui sa aibă legături personale cu cei doi copii, deși acesta in mod repetat a încercat sa contacteze parata in scopul de a-si vizita copiii, încercări soldate cu un eșec total, opoziția mamei fiind absolut nejustificata, periclitând astfel interesul superior al copiilor, interes ce prevalează in raport de legăturile foștilor soți, motiv ce sta la baza introducerii prezentei acțiuni ce constituie singura cale prin intermediul căreia reclamantul își poate exercita drepturile părintești.
S-a mai precizat că in cazul in care părintele la care se afla minorii împiedica pe celalalt părinte in exercitarea drepturilor părintești, instanța poate lua masuri pentru ca acel părinte sa aibă posibilitatea de a avea legături personale cu copiii minori, programul de vizită ce trebuie acordat părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul trebuie sa fie apt sa permită crearea acelor relații firești dintre părinte si copil.
In drept au fost invocate dispozițiile art.398 alin.2 Cod Civil, conform cărora celalalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere si educare a copilului in ipoteza exercitării autorității părintești de către un singur părinte (cu respectarea art.46 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil) si potrivit art.401 C.Civ., in cazurile prevăzute la art.400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Conform alin.2 al aceluiași articol, in caz de neînțelegere intre părinți, instanța de tutela decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
S-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art.8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, drepturile recunoscute părintelui non gardien constau in: dreptul de vizita, dreptul de supraveghere si cel de a veghea asupra întreținerii si educării copilului, asigurându-i astfel prerogativele necesare echilibrării, oferirii unui pol de referința.
Reclamantul a mai arătat că are nevoie de o perioada de timp in care sa stea împreuna cu minorii pentru a deprinde nevoile acestora si modurile de viata, pentru a se adapta cerințelor legate de alimentația, programul de joaca si de odihna al minorilor, cel de instruire, educație si nu in ultimul rând de recreere, care sunt specifice nu numai vârstei ci si personalității copiilor, întrucât numai in acest mod va putea interacționa cu minorii in perspectiva implicării constante in procesul de creștere si dezvoltare, educare si instruire profesionala a minorilor care reprezintă de altfel unul dintre dezideratele pentru care s-a reglementat aceasta instituție, a legaturilor personale cu minorul care nu a fost impusa numai de egalitatea părinților in drepturi vis a vis de creșterea si educarea copiilor minori sau de principiul interesului superior al copilului.
Reclamantul a mai precizat că acțiunea promovata pentru a i se recunoaște posibilitatea de a avea legături personale cu minorii in condițiile unui program de vizita mai extins, reprezintă un beneficiu in primul rând pentru minorii K. Sawas si K.-B. L. M., dar si pentru celalalt părinte al acestora care poate beneficia de sprijinul reclamantului in a lua cele mai bune decizii legate de evoluția fizica si intelectuala a celor doi copii.
S-a arătat că ordonanța președințiala, prin esența ei, astfel cum este reglementata, reprezintă o procedura speciala prin care legea îngăduie sa se dea o rezolvare vremelnica si fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie sa se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun, reclamantul apreciind in sensul ca prezenta cerere impune soluționarea in regim de urgenta, întrucât parata îngrădește cu știința dreptul reclamantului legitim de a avea o relație apropiata cu copiii, de a-i vedea, aspecte de natura a periclita buna
creștere a acestora si de a-i îndepărta de el, afectând astfel interesul superior al celor doi; este astfel incontestabil dreptul subsemnatului de a păstra legături personale cu copiii, după cum este evidenta si starea tensionata existenta intre reclamant si parata care îl împiedica de a vizita cei doi copii.
Reclamantul a arătat că, in conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 „prezenta lege, orice alte reglementari adoptate în domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului", iar alineatul al treilea al aceluiași articol prevede ca „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".
De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legături de atașament.
Modalitățile concrete de exercitare a dreptului unui părinte de a avea
legături personale cu copilul constau în vizitarea copilului la locuința părintelui
căruia i-a fost încredințat sau în grija căruia se află, lăsarea copilului în vizită laj
locuința celuilalt părinte, vizitarea copilului la școală.
Reclamantul a arătat că a manifestat interes constant in activitățile de creștere si educare a celor doi minori, asigurând astfel climatul necesar unei dezvoltări armonioase a acestora, suport atât moral cat si material al familiei, iar așa cum s-a reținut in jurisprudenta si doctrina si se precizează expres in Legea nr.272/2004, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele sau, vizitarea copilului Ia domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioada determinata de către părinte, corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul, iar pentru toate aceste aspecte si apreciind ca programul de vizita cerut de reclamant este in concordanta cu interesele minorilor K. Savvas si K. B. L. M., reflectându-se pozitiv asupra dezvoltării acestora, concluzionează in sensul admiterii prezentei cereri, iar pe cale de consecința încuviințarea de a păstra legături personale cu minorii conform solicitării, in condițiile in care cei doi copii sunt egal atașați de ambii părinți, astfel încât, durata totala a zilelor pe care aceștia ar urma sa le petreacă cu tatăl lor nu este excesiva, nu le afectează programul obișnuit si nu le creează un sentiment de neapartenenta, respectiv, nu le afectează sentimentul de siguranța si stabilitate.
A precizat totodată, faptul ca nu se afla in posesia certificatelor de naștere ale copiilor, întrucât in urma divergentelor existente intre părți, parata refuza orice colaborare in vederea obținerii unor copii de pe aceste documente, motiv pentru care se solicita obligarea acesteia la prezentarea înscrisurilor deținute, in conformitate cu dispozițiile art.293 C..
In drept, au fost invocate dispozițiile art.194 C., art.453 C., art.996 si următoarele C.p.c. . "
S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul paratei, proba testimoniala si orice alte e pe care instanța le va considera ca fiind utile, pertinente si concludente soluționării prezentei cauze.
La dosar s-a depus sentința civila nr.8815 din 13.06.2007, declarație extrajudiciara G. L. declarație extrajudiciara H. L. M..
La data de 16.01.2015 pârâta a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de către reclamant ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată invocând armatoarele excepții: excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, in sensul că, aceasta reprezintă capacitatea unei persoane de a angaja și conduce personal procesul, îndeplinind obligațiile și realizând drepturile procesuale, cu alte cuvinte, capacitatea de a sta în judecată.
Reclamantul prezintă în fața instanței un permis de ședere în România valabil până la 21.11.2010, prin prisma existenței căsătoriei cu un cetățean român iar in în ce privește actele încheiate în străinătate este adevărat că străinii și apatrizii pot sta în judecată având aceleași drepturi și obligații cu cetățenii români, dar cele prezentate în instanță nu sunt acte de stare civilă ci declarații pe propria răspundere, iar certificatul de stare civilă eliberat la 11.11.2014 a fost întocmit în fals atât în ceea ce privește căsătoria, ce nu figurează ca fiind desfăcută, cât și în ceea ce privește numele reclamantului, oricum acesta nu reprezintă un act de identitate valabil.
Pârâta a solicitat ca reclamantul să depună la dosar un act de identitate neexpirat din care să rezulte CNP-ul conform C., pentru a putea dovedi în primul rând și posibilitatea de a-și proteja în orice formă copiii și a putea fi identificat pe teritoriul țării noastre si nu pot fi luate măsuri cu privire la minori în raport de un reprezentant legal ce nu mai are permis de ședere în România..
Pârâta a arătat ca prin sentința civilă nr. 8815 din 13.06.2007 a fost desfăcută" căsătoria părților încheiată în data de 01.07.2001, iar cei doi copii rezultați din căsătorie K. B. L. M. născută la data de 29.09.2004, în prezent în vârstă de 10 ani și K. B. Savvas născut la data de 27.06.2002, locuiesc de atunci împreună cu pârâta în locuința acesteia situată în C., ., ..
S-a mai arătat că pe baza acordului părților am convenit la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 300 de euro pentru fiecare copil, în aceleași condiții în care se află și astăzi, adică pe baza veniturilor pe care tatăl lor le avea de la familia sa.
S-a mai arătat că inițial s-a formulat cererea de divorț din vina exclusivă a pârâtului motivând-o prin consumul excesiv de băuturi alcoolice, violența fizică și verbală atât față de pârâta cât și față de copii, scandaluri etc, insă ulterior au fost de acord cu nemotivarea hotărârii, pentru a proteja mai târziu copiii, care au fost crescuți exclusiv de către pârâta, cu mare eforturi, având în vedere și profesia acesteia de medic, și faptul că tatăl lor, pe fondul consumului frecvent de substanțe halucinogene nu putea fi un element stabil în viața lor.
A mai precizat pârâta că deși, în toți acești ani a încercat să le asigure un climat de normalitate, stabilitate, insuflându-le încredere și respect față de tatăl lor, în ciuda scandalurilor, amenințărilor și distrugerilor pe care acesta le-a provocat în repetate rânduri la locuința pârâtei sau chiar pe stradă, a fost de acord ca ambii copii să mențină legătura personală cu tatăl până în toamna anului 2014 când a aflat, cu stupoare, de la fiul sau în vârstă de 12 ani un episod scandalos întâmplat în lipsa pârâtei, în locuința tatălui lor din C., ., . în prezent este pe numele fetiței.
S-a precizat că cu această ocazie a aflat că în timpul vizitelor la tatăl lor, în condițiile în care acesta nu se ocupa efectiv de dezvoltarea unei relații cu proprii copii, fiica pârâtei se expunea într-un mod extrem de dubios pe un videochat, cu mai multe persoane, tatăl său fiind de față, distrându-se și probabil ajutând-o să se conecteze în asemenea activități, copilul fiind destul de mic și neavând discernământ.
Pârâta a precizat ca atitudinea părintelui într-o atare situație, fiind și de față este absolut nejustificată, revoltătoare, iresponsabilă inducându-i destule dubii în ceea ce privește securitatea copiilor în prezența tatălui și în lipsa sa. considerând că, având în vedere interesul superior al copilului, instanța trebuie să depună toate demersurile necesare, inclusiv prin desfășurarea unei anchete ( sociale amănunțite, expertiză psihiatrică pentru determinarea discernământului permanent sau expertiză toxicologică având în vedere că reclamantul a fost și în atenția Agenției Naționale Antidrog.
S-a mai precizat că în acest sens a depus adeverința nr._ eliberată de medic specialist I. A. C. din care rezultă că la un simplu test calitativ de urină s-au determinat a fi pozitive următoarele substanțe: amphetamină, cocaină, aziodi, metadonă, metamphetamină, phencyclidine, oxycodone, antidepresive, triciclice, marijuana.
Pentru a dovedi insecuritatea copiilor în prezența tatălui lor arăt că acesta a condus în repetate rânduri sub influența băuturilor alcoolice și nu numai, a depus în acest sens dovada . nr._ din 23.02.2011 emisă de Poliția C. din care rezultă o alcoolemie de 0,41 mg/l alcool în aerul expirat, întocmindu-se dosar de cercetare penală.
A mai arătat reclamanta că în ce privește atitudinea față de ea, dar și față de copii, pârâtul a avut un comportament violent, in repetate rânduri a amenințat-o având diverse ieșiri violente, nejustificate, nu numai în cadru privat, dar și în public.
Referitor la exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, potrivit art. 398 alin. (1) C. civ. dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți iar în art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 republicată în 2014 se dispune că „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești"
Reclamanta a mai arătat că in speța, unde reclamantul, tatăl copiilor, consumă în mod frecvent substanțe halucinogene și expune o fetiță de 10 ani pe chat-uri dubioase, poate chiar în vederea realizării unor câștiguri, consideră că regăsește o astfel de situație excepționala în care se impune ca judecătorul să aplice aceste texte de lege pe care legiuitorul le-a reglementat tocmai pentru garantarea interesului superior al minorului.
Referitor la primul capăt de cerere evidențiat în acțiune și anume exercitarea în comun, în mod egal a autorității părintești consider că subzistă motivele arătate mai sus pentru admiterea cererii reconvenționale și respingerea prezentei cereri sau, în subsidiar, respingerea unei noi acțiuni în condițiile în care nu s-au schimbat împrejurările pe care instanța le-a avut în vedere cu ocazia pronunțării divorțului. Schimbarea cadrului legislativ nu justifică modificarea măsurilor cu privire la minori, legiuitorul referindu-se doar la împrejurări de fapt care să se fi modificat în timp față de cele avute în vedere inițial de către instanță.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere - reducerea pensiei de întreținere s-a arăt că reclamantul nu deținea un loc de muncă nici cu ocazia pronunțării divorțului, iar stabilirea pensiei s-a fixat pe criteriile prevăzute de art. 529 C.civ. în raport de veniturile pe care acesta le primea de la familia sa, din G.. De altfel, bunicii paterni sunt persoane extrem de respectabile, foarte înstăriți care preferă să îl întrețină pe fiul lor în România chiar dacă acesta nu muncește, pentru a evita deteriorarea imaginii familiei în condițiile în care acesta a provocat și acolo mai multe scandaluri și este dependent de droguri si că niciodată pârâta nu a expus copiilor săi aspectele invocate mai sus în legătură cu tatăl lor, dar la vârsta pe care o au își pot da seama deja despre realitate.
In legătură cu cel de al treilea capăt de cerere - programul de vizită al minorilor, este adevărat că niciunui părinte nu îi poate fi negat acest drept și nu si-a dori ca dintr-o dată, cei doi copii să nu îl mai vadă pe tatăl lor, dar, consideră că cel puțin temporar, până când acesta își va rezolva problemele pe care le are și va aduce dovezi în acest sens, programul de vizită ar trebui să se desfășoare și în prezența pârâtei.
Pârâta a precizat că in prezent copii au rezultate foarte bune la școală, sunt bine îngrijiți și desfășoară o . activități extrașcolare, Savvas a trecut la faza județeană a olimpiadei de fizică, iar fetița este un copil extrem de cuminte și reținut pe care nu il poate închipui în fața unui videochat, iar in prezent reclamantul are o relație cu numita Hotniceanu L. M., mult mai în vârstă decât el, care îl domină, îi numește pe copii bastarzi și de a cărei declarație se folosește reclamantul în dovedirea acțiunii sale, care conține fraze desprinse din acțiunea acestuia, la fel si despre declarația numitei G. L. care este femeia ce îi face curat în casă, plătită la negru de reclamant, și care are tot interesul să preia aceleași susțineri din acțiune ale reclamantului.
In ce privește inadmisibilitatea invocata de pârâta aceasta a precizat că nu sânt îndeplinite condițiile art. 996 C.p.c. pentru următoarele motive aparența de drept, consideră că în principiu lăsarea celor doi copii în prezența tatălui lor le poate aduce prejudicii în ce privește dezvoltarea lor psihică și morală pe viitor, astfel încât nu se justifică admiterea cererii reclamantului până la soluționarea pe fond a cauzei, cu administrarea de probatorii complexe; urgența - ar fi încălcat caracterul urgent al ordonanței președințiale prin administrarea obligatorie a anchetei sociale și audierea martorilor, a minorilor, prezenta cerere transformându-se în acest fel într-o soluționare pe fond a cauzei ori, pe rolul Judecătoriei a fost depusă și o cerere în acest sens ce formează obiectul dosarului nr._/215/2014, CMF5; neprejudecarea fondului - se justifică prin cele arătate anterior, mai ales că ordonanța este executorie.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 alin. 1, art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 republicată în 2014, art. 531 C.civ., art. 996 C..
în vederea susținerii cererii reconvenționale și a întâmpinării înțeleg s-a solicitat proba cu înscrisuri, ancheta socială, expertiză toxicologică și martorii:
G. M. si T. R..
La data de 4 februarie 2015 reclamantul a depus un răspuns la întimpinare prin care a solicitat respingerea excepției privind lipsa capacității procesuale de exercițiu, precum si înlăturarea apărărilor invocate de către parata, iar pe cale de consecința, admiterea ordonanței președințiale având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorilor K. Savvas si K.-B. L. M., cu cheltuieli de judecata.
In ceea ce privește excepția invocata de către parata, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, întrucât capacitatea procesuala de exercițiu reprezintă capacitatea unei persoane, care are folosința dreptului, de a angaja si conduce personal procesul, îndeplinind obligațiile si realizând drepturile procesuale, pentru a valorifica in justiție dreptul litigios, fiind cunoscut faptul ca, capacitatea de exercițiu încetează prin deces, punere sub interdicție, anularea căsătoriei înainte ca minorul de rea credința la încheierea căsătoriei sa fi împlinit vârsta de 18 ani, astfel că rezulta fără putința de tăgada faptul ca nu este incident nici unul dintre cazurile menționate anterior, pe cale de consecința solicitând respingerea excepției.
In ceea ce privește actul de identitate al reclamantului, s-a precizat că, acesta i-a fost sustras de către parata, atașând in acest sens documentul justificativ eliberat de către Secția 3 Politie C., iar cu privire la susținerile paratei din cuprinsul întâmpinării, mai exact cele referitoare la exercitarea in comun a autorității părintești, respectiv reducerea pensiei de întreținere, arata ca acestea nu formează obiectul prezentei ordonanței președințiale, motiv pentru care reclamantul a formulat o acțiune de drept comun pe rolul Judecătoriei C., materializata in dosarul nr._/215/2014.
S-a mai precizat că așa cum s-a arătat si in cererea introductiva, in urma divergentelor existente intre tatăl reclamant si parata K.-B. R. D., pârâta i-a interzis acestuia sa aibă legături personale cu cei doi copii fără a avea o justificare probatorie, opoziția acesteia fiind de natura a periclita interesul superior al minorilor, interes ce prevalează in raport de neînțelegerile foștilor soți, apreciind ca susținerile paratei din cuprinsul întâmpinării sunt denaturate, fiind făcute cu rea credința, încercând sa inducă instanței ideea ca reclamantul este un tata iresponsabil, drept pentru care se solicita a nu se acorda relevanta acestora si, deși are probleme financiare, întrucât acesta nu deține un loc de munca, drept urmare nu realizează venituri, si-a îndeplinit in mod constant obligațiile de creștere si educare, a manifestat interes cu privire la activitățile acestora, depunând eforturi susținute in scopul creării unui climat optim specific dezvoltării minorilor.
Reclamantul a mai precizat că, in ce privește presupusa activitate infracționala a reclamantului ce ar face obiectul rigorilor ilicitului penal, in cele doua cauze referitoare la cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere sub influenta băuturilor alcoolice, respectiv amenințare, organele de urmărire penala instrumentând cauza au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale, respectiv scoatere de sub urmărire penala, intervenind cauze ce au înlăturat caracterul penal al faptelor, astfel incit aprecierile paratei devin lipsite de orice fundament logic, si mai mult decât atât, referitor la afirmațiile paratei privitoare la expunerea minorei K.-B. L. M. pe chat-uri dubioase, acestea sunt făcute cu rea credința, nefiind dovedite. In acest context, mama, ar fi avut la indemna mijloacele necesare prin care s-ar fi putut adresa organelor abilitate in scopul de a-si proteja copiii.
De asemenea, aceste susțineri apar ca fiind in mod cert nereale, in condițiile in care tatăl reclamant a depus toate diligentele necesare in vederea asigurării unui climat specific creșterii si dezvoltării armonioase a celor doi copii, legăturile afective dintre cei doi minori si tatăl lor fiind deosebit de puternice, dincolo de orice echivoc, la fel si afirmațiile cu privire la consumul de droguri, halucinogene, etnobotanice, acestea fiind făcute cu aceeași rea credința, pe fondul relației tensionate existente intre reclamant si parata, in scopul împiedicării tatălui de a recupera normalitatea relației.
Reclamantul a mai arata că pârâta are un comportament violent, constând in supunerea minorilor la violente atât fizice cat si verbale, aceasta agresându-i in mod repetat, chiar si in spațiul public, fapte despre care le cunoaște personal cat si prin prisma relatărilor făcute de cei doi copii.
Pârâtul a precizat că, împotriva susținerilor paratei din cuprinsul întâmpinării, cererea îndeplinește cumulativ condițiile strict si limitativ prevăzute de art.996 C., respectiv: urgenta, caracterul vremelnic al măsurii, precum si neprejudecarea fondului in analiza aparentei de drept pe care instanța o realizează in procedura de urgenta pentru soluționarea unei astfel de cereri, astfel, apreciind in sensul ca prezenta cerere impune soluționarea in regim de urgenta, întrucât parata îngrădește cu știința dreptul legitim al reclamantului de a avea o relație apropiata cu copiii, de a-i vedea, aspecte de natura a periclita buna creștere a acestora si de a-i îndepărta de mine, reclamantul, afectând astfel interesul superior al celor doi, învederam de asemenea, jurisprudenta constanta a instanțelor judecătorești privitoare la admiterea ordonanței președințiale in raporturile de familie, constatând îndeplinirea cumulativa a condițiilor de admisibilitate a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța asupra excepțiilor invocate de pârâta, instanța retine următoarele:
In ce privește excepția lipsei calității procesuale de exercițiu, instanța retine ca, potrivit art. 38 Cod civil, capacitatea de exercițiu incluzând-o pe cea procesuala de exercițiu începe la data când persoana devine majora, respectiv la împlinirea vârstei de 18 ani, si, cum arata dispozițiile art. 39 alin. 1 C.civ. atunci când minorul se căsătorește.
Încetarea capacitații de exercițiu are loc prin deces, punerea sub interdicție sau când căsătoria minorului, cu rea credință, este anulata.
Așadar, împrejurarea că pârâtul are un act de identitate cu termenul de valabilitate expirat, sau ca nu are permis de ședere in România nu este de natura sa conducă la pierderea capacitații procesuale de exercițiu a pârâtului.
Se va respinge aceasta excepție, ca neîntemeiata.
In ce privește excepția inadmisibilității, instanța retine următoarele:
Prin cererea formulata, reclamantul a solicitat, ca pe cale de ordonanța președințiala,instanța să dispună stabilirea unui program de vizitare a minorilor K. Sawas, născut Ia data de 27.06.2002 si Katramado-B. L. M., născuta Ia data de 29.09.2004, fiii reclamantului, după cum urmează: in primul si al treilea weekend din luna începând de vineri orele 19° pana duminica orele 1300, in a doua si a patra săptămâna a lunii in zilele de luni si marți de la orele 1900 pana la orele 2100, cu permisiunea de a lua minorii la domiciliul reclamantului.
A arătat, in esența, ca prin sentința civila nr. 8815/13.06.2007, pronunțata de Judecătoria C., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiata intre părți, minorii fiind încredințați mamei.
A mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra dreptului sau de a avea legături personale cu minorii si că, având in vedere că pârâta nu i-a permis aceste legături, a formulat o cerere de exercitare a autorității părintești in comun, ce face obiectul dosarului nr._/215/2014.
Reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 996 C.p.c.
Potrivit testului de lege indicat "instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. "
Din analiza textului expus, rezulta ca, pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanța președințiala, se cer întrunite cumulativ, anumite condiții, respectiv urgenta măsurii, vremelnicia, aparenta de drept.
In ce privește cererea de fata, instanța retine ca aceasta nu îndeplinește condiția "urgentei", cerută de textul de lege.
Astfel, așa cum reclamantul arata in cuprinsul cererii, prin sentința civila nr. 8815/13.06.2007 pronunțata de Judecătoria C., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate intre părți si încredințarea minorilor, rezultați din căsătorie, spre creștere si educare mamei.
Instanța nu s-a pronunțat asupra legăturii personale a tatălui cu minorii deoarece, așa cum rezulta din cuprinsul sentinței, reclamantul din cauza de față nu a avut o cerere in acest sens.
Nici ulterior, până in anul 2014, reclamantul nu a formulat vreo cerere in acest sens, ci abia la 7 ani de la desfacerea căsătoriei, acesta a considerat că este "urgent" să aibă un program de legătura personala cu copiii săi.
F. de cele mai sus arătate, instanța retine că cererea reclamantului nu îndeplinește condiția "urgentei" prevăzuta de art. 996 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția inadmisibilității formulata de pârâtă prin întimpinare si va respinge cererea ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei capacitații de exercițiu.
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul K. M., cu domiciliul ales în C., ., ., ., județul D., împotriva pârâtei K. B. R. D., domiciliata în C., Calea București, ., ., ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare .
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2015.
Președinte Grefier
V.V. F. Ș. T.
Red.V.F.F/4 ex.
20.02.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5555/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4017/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
