Plângere contravenţională. Sentința nr. 1964/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1964/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1964/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1964
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul F. C. M. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, c.j. O. A., pentru intimat și martorii Ș. V. și S. C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
C.j. O. A., pentru intimat, depune delegație.
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-au audiat martorii prezenți, Ș. V. și S. C. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Petentul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
C.j. O. A., pentru intimat, de asemenea, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul, având cuvântul, a solicitat anularea procesului-verbal.
C.j. O. A., pentru intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. data de 14.07.2014 sub nr._ petentul F. C. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului-verbal . nr._/06.07.2014 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 900 lei.
În motivarea cererii, petentul a arătat nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât nu a adresat injurii și expresii jignitoare la adresa organelor de ordine, mai mult nu este o persoană recalcitrantă și nu a fost sancționat niciodată de organele de ordine.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator procesul-verbal contestat. Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 08.10.2014 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. și OUG nr. 2/2001.
În cauză, s-a administrat proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii Ș. V. și S. C. D..
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 06.07.2014, petentului F. C. M. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 900 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991.
Din conținutul actului de constatare rezultă că, la data de 06.07.2014, ora 12.00, petentul, fiind oprit în trafic ca urmare a încălcării normelor rutiere după întocmirea procesului verbal de constare a contravenției, a proferat cuvinte și expresii jignitoare în public de natură să provoace indignarea cetățenilor și să lezeze demnitatea și onoarea acestora.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptelor descrise li s-a dat o corectă încadrare juridică, art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 prevăzând că este contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, nefiind susținute de niciun mijloc de probă.
În ceea ce privește declarația martorului Ș. V., audiat la propunerea petentului, instanța arată că aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea împrejurărilor săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului întrucât nu este credibilă având în vedere că deși se presupune că a fost de față în momentul în care petentul a fost oprit de către agenții de poliție, acesta a precizat că procesul verbal nu a fost încheiat în prezenta petentului, iar cele relatate s-au petrecut în jurul orei 09.00-10.00, însă analizând mențiunile procesului verbal se constată că procesul verbal a fost încheiat la ora 12.00, în prezenta petentului, acesta declarând că "refuză să semneze", aspecte ce nu au fost contestate de către petent.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal . nr._/06.07.2014 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art. 3, pct. 1, din legea 61/1991 referitoare la nerespectarea normelor privind tulburarea liniștii publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, se retine ca, la dozarea acesteia trebuie avute in vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar potrivit art. 16 alin. 1, din descrierea faptei săvârșite trebuie sa reiasă toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei si, implicit, la stabilirea cuantumului sancțiunii.
Ca atare, aplicarea sancțiunii nu trebuie sa fie arbitrara, ci să se facă in funcție de împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
Totodată, instanța mai reține că aplicarea unei sancțiuni către maximul special prevăzut de lege trebuie sa-si aibă fundamentul in existenta unor circumstanțe de natura a imprima faptei săvârșite un pericol social pronunțat, iar existenta acestor circumstanțe trebuie sa fie reținute, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, in descrierea faptei.
Astfel, având în vedere că din descrierea faptei cum a fost consemnata de agentul constatator nu reies insa nici un fel de circumstanțe care sa imprime faptei o gravitate sporita, si nici alte motive care sa indice motivul pentru care agentul constatator a aplicat sancțiunea spre nivelul maximului special prevăzut de lege, instanța apreciază că in lipsa unor astfel de circumstanțe agravante, aplicarea unei sancțiuni orientate către maximul special este nejustificata, motiv pentru care urmează să reindividualizeze sancțiunea si să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 900 lei cu sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei, acest cuantum fiind suficient pentru a atrage atenția petentului asupra gravității faptei sale și pentru a preveni săvârșirea unor astfel de fapte în viitor.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr.2/2001, va admite în parte plângerea formulată, va modifica procesul . nr._/06.07.2014 în sensul că va înlocuii sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 900 lei, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul F. C. M., domiciliat în C., . E, jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Modifică procesul verbal ., nr._/06.07.2014 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 900 lei cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1979/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1968/2015.... → |
|---|
