Plângere contravenţională. Sentința nr. 2774/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2774/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2968/184/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2774/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul A. M. C., cu domiciliul în . in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. L. pentru petent și martorii A. G. și P. M., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorilor A. G. și P. M., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarațiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. L., pentru petent, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal, restituirea permisului de conducere, să se aibă în vedere că manevrele celor două mașini nu ar fi dus la situația în care petentul să fie amendat; în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulata la data de 17.07.2014 pe rolul Judecatoriei Bals si inregistrata sub nr._ petentul A. M. C. a formulat plangere contraventionala in contradictoriu cu intimata I. D. prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 15.07.2014 si anularea procesului verbal ca nelegal si netemeinic.
In motivarea cererii, se arata ca in fapt la data de 15.07.2014 a fost sanctionat contraventional motivat de imprejurarea ca in timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr de inmatriculare WI-AM120 din directia C.- Pielesti a depasit neregulamentar in zona de actiune a indicatorului incalcand totodata marcajul longitudinal continuu un autobuz. Cele mentionate in procesul verbal nu sunt reale. Precizeaza faptul ca in zona Qfort autobuzul care se afla in fata sa a semnalizat dreapta si s-a incadrat pe marginea din dreapta pentru a intra in parcarea de la fabrica respectiva. A semnalizat regulamentar stanga intrucat autobuzul nu parasise in totalitate carosabilul dar fara a trece peste marcajul longitudinal care in zona in care a fost oprit de agentul constatator era discontinuu.
F. de aceasta situatie solicita admiterea plangerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere.
In drept cererea este intemeiata pe disp OG 2/2001.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorul A. G..
In dovedire a depus procesul verbal de contraventie.
La data de 25.08.2014 instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata, care la data de 10.09.2014 a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
In principal intimata a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Bals, solicitand declinarea competentei catre Judecatoria C..
In motivarea intampinarii se arata ca procesul verbal de contraventie este incheiat cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de OG 2/2001.
Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A mentionat ca nu detine material probator, abaterea savarsita fiind constata in mod direct de catre agentul de politie.
Totodata a solicitat proba cu martorul asistent P. M..
De asemenea solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicita aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile intimatei si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 16.09.2014 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care nu a depus raspuns la intampinare.
Instanta a acordat primul termen de judecata la data de 20.10.2014 pentru cand a dispus citarea partilor.
La acest termen instanta a dispus declinarea competentei in favoarea Judecatoriei C., ca urmare pronuntarii sentintei civile nr.2273 din 20.10.2014.
La termenul din data de 9.12.2014 instanta a incuviintat proba cu martorul A. G. pentru petent si cu martorul asistent P. M..
La termenul din data de 3.03.2015 instanta a audiat cei doi martori.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
In fapt, la data de 15.07.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I. D. procesul-verbal . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul A. M. C. a contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, constatând că, în data respectiva, a condus auto cu nr. WI-AM120 din directia C.- Pielesti si a efectuat depasirea neregulamentara unui autobuz incalcand marcajul longitudinal continuu. A fost sanctionat cu o amenda in cuantum de 450 lei.
Potrivit art.100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contraventie nerespectarea regulilor privind depășirea.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 450 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, desi îi revenea această obligatie potrivit disp art. 249 Cod procedura civila.
Din declaratia martorului A. G. nu a rezultat o alta situatie de fapt decat cea retinuta in procesul verbal acesta aratand ca nu a fost atent la drum si nu poate spune daca petentul a incalcat sau nu linia continua.
De cealalta parte, martorul asistent P. M. a declarat ca era conducatorul auto al autobuzului depasit de masina petentului, iar manevra de depasire a petentului a fost finalizata cu incalcarea liniei continue, acest aspect fiind perceput in mod direct de martor. De asemenea, a aratat ca masina politiei se afla la 15 m de locul efectuarii depasirii, iar agentul constatator avea o buna vizibilitate. A mai aratat ca in zona exista si indicator "depasirea interzisa".
In aceste conditii, instanta apreciaza ca prin proba administrata de petent nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt, facandu-se vinovat de contraventia retinuta in sarcina sa prin procesul verbal de contraventie.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de către agentul constatator.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit e constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte – amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare contravenționale a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.
Se constată astfel că petentul a fost sancționat cu o amenda in limitele legale, neimpunandu-se inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment avand in vedere pericolul social ridicat al faptei dar si atitudinea procesuala a petentului care nu a recunoscut savarsirea contraventiei.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicarii acestei prezumtii fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere, ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic, inclusiv sancțiunea contravențională complementară dispusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petentul A. M. C., CNP_, cu domiciliul în . in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în sedință publică, azi, 3.03.2015.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 ex. / 03 Aprilie 2015
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3868/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
