Plângere contravenţională. Sentința nr. 2808/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2808/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2808/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2808/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte R.-M. D.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul D. O. M. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 03.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și asistat de avocat D. C. și martorii T. M. și M. G. C., intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 Cod procedură civilă, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul M. G. C., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
La interpelarea instanței martora T. M. arată că este mama petentei.
Instanța, având în vedere că martorul T. M. este mama petentei, fiind rudă de gradul I, precum și faptul că intimata a arătat prin întâmpinare că se opune audierii martorilor aflați în grad prohibit de rudenie cu petenta, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, înlătură de la audiere martorul T. M..
Avocat D. C. pentru petentă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. C. pentru petentă solicită admiterea în parte a plângerii, în sensul anulării procesului verbal de contravenție în ceea ce privește sancțiunea amenzii și a măsurii complementare de reținere a permisului de conducere; învederează că petenta face vinovată doar pentru săvârșirea contravenției privind centura de siguranță; arată că din probele administrate în cauză, petenta a demonstrat o stare de faptă contrară celei reținute în procesul verbal de contravenție, respectiv martorul audiat în cauza a arătat că pe trecerea de pietoni nu era angajat în traversare nici un pieton și, de asemenea, nici pe trotuar nu se afla vreo persoană care intenționa să traverseze . judecată.
In temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 10.10.2014, petentul D. O. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D., admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal . nr._ din data de 03.10.2014, exonerarea de la plata amenzii și obligarea agentului constatator să îi restituie permisul de conducere nr. D00247122J.
In fapt, la data de 03.10.2014, în timp ce circula pe . intersecția cu . trecut de sensul giratoriu și a fost oprit la trecerea de pietoni.
Au trecut două rânduri de pietoni, după care, pe partea dreaptă a mai rămas o singură persoană, căreia i-a făcut semn să treacă.
Acesta le-a făcut semn ( erau trei mașini oprite la trecerea de pietoni), să treacă pentru că nu intenționează să treacă, probabil așteptând ceva sau pe cineva.
A plecat și după circa 50-100 m, a fost oprit de un echipaj al poliției Rutiere, care i-a spus că o să îl sancționeze pentru că a acordat prioritate unui pieton la trecerea de pieton și că nu purta centura de siguranță.
Deși i-a relatat cele întâmplate, precizându-i că domnul respectiv era tot pe trotuar și că poate să-l întrebe personal, agentul constatator nu și-a dat seama l-a luat în seamă și i-a întocmit procesul verbal pe care îl contestă, reținându-i permisul de conducere .
Solicită să se constate că, pe fond, starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție nu concordă cu realitatea, realitate pe care urmează să o dovedească cu un martor și cu planșele foto făcute de agentul constatator.
Așa cum deja a arătat, tocmai trecuse prin sensul giratoriu și a oprit la trecerea de pietoni, petentul și alte două mașini.
A așteptat să treacă două rânduri de pietoni și a plecat, abia după ce, un pieton rămas pe trotuar le-a făcut semn să treacă pentru că, nu intenționează să traverseze.
Echipajul de poliție era la cca. 50-100 de metri mai în față, acesta a refuzat să-îi arate înregistrarea așa-zisei contravenții reținute în sarcina sa, pentru a putea dovedi că persoana respectivă nu a pus piciorul pe marcajul pietonal și nici nu a dorit să-l interpeleze personal pe domnul cu pricina, care era în continuare pe trotuar.
In dovedirea plângerii, solicită să fie obligată intimata să depună la instanță planșele foto care să dovedească legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
A arăta că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în plângerile contravenționale, atât contravenientul cât și agentul constatator au poziții procesuale egale, fiecare trebuind să-și dovedească temeinicia susținerilor sale.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii, anularea punctelor de penalizare aplicate și obligarea agentului constatator să îi restituie permisul de conducere.
A depus plângerea cu duplicat pentru comunicare, copie de pe CI, copie de pe certificatul de înmatriculare al mașinii, procesul verbal de contravenție, copie dovada.
În dovedirea motivelor de netemeinicie a solicitat proba cu martorii: T. M. și M. G. C..
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 actualizată și OG nr. 2/2001.
S-au depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei, copie CI a martorilor, dovada de reținere a permisului de conducere, certificat de înmatriculare al autoturismului, proces verbal de constatare, în original, copie Ci a petentului.
La data de 24.10.2014, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul D. O. M. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 03.10.2014 pe care o consideră ca neîntemeiată, solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de către agentul constatator.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct. (2) Cod Procedură civilă a solicitat judecarea în lipsa reprezentantului instituției intimate.
La data de 18.12.2014, petentul D. O. M. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare și a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, anularea punctelor de penalizare aplicate și obligarea agentului constatator să îi restituie permisul de conducere .
În argumentarea răspunsului a arătat că, prin întâmpinare se solicită să fie înlăturate probele solicitate de petent, respectiv proba cu martori, mergând pe ideea că, procesului verbal de contravenție i se reține o prezumție absolută de legalitate și temeinicie, dat fiind faptul că este întocmit de un agent constatator care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Este un aspect total eronat, cât timp s-a stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție că în cadrul plângerii contravenționale, atât contravenientul cât și agentul constatator sunt părți în proces, au poziții de egalitate și fiecare trebuie să-și dovedească temeinicia sau netemeinicia procesului-verbal de contravenție.
Pentru că, dacă ar fi existat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, nu ar mai fi fost deschisă calea cenzurii de către instanță.
Fapta constatată personal de către agentul constatator se bucură de prezumția de temeinicie doar până la proba contrară, probă ce poate fi făcută prin orice mijloc de probă admis, deci și cu martori.
În plus, mențiunea că agentul constatator nu deține material probator, nu-i creează acestuia o situație favorabilă, în sensul că ar completa probatoriul, pentru că probele le-a cerut prin plângerea contravențională.
Astfel, a solicitat proba cu doi martori, pe care i-a nominalizat și le-a precizat adresele, iar la capitolul „ Motive de Netemeinicie”, a precizat că starea de fapt este eronată și o să dovedească acest lucru cu martori și cu planșele foto făcute de agentul constatator, planșe care, după cum se precizează în întâmpinare, nu există.
Pentru motivele arătate, a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare iar în consecință, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii, anularea punctelor de penalizare aplicate si obligarea agentului constatator să-i restituie permisul de conducere.
La termenul de judecată din data de 20.01.2015, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul M. G. C., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei și proba cu înscrisuri, pentru intimat.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 03.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D., petenta D. O. M., a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 360 lei și sancțiunea avertismentului.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petenta, la data de 03.10.2014 ora 10.23 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator rutier.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 rep. constând „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului” cu sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei și de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 constând in "nerespectarea obligației de a purta, in timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță" cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "nu este de acord".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, chiar din momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, petentul a susținut că nu este de acord cu cele menționate, consemnând această obiecțiune chiar în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Susținerile petentului sunt confirmate de martorul audiat în cauză, respectiv numitul M. G. C., din declarația căruia rezultă că nu erau pietoni angajați în traversarea străzii.
Acesta a mai precizat, că la data consemnată în procesul verbal de contravenție, se afla în mașina condusă de petentă, alături de mama acesteia, astfel încât a putut observa nemijlocit modul de derulare a evenimentelor. A mai arătat că a fost atent la trafic în zonă întrucât a observat echipajul de poliție care oprea, pentru control, autovehiculele.
În același sens, a arătat că, petenta care era angajată în trafic, pe . intersecția cu . trecut prin sensul giratoriu, apoi a oprit la trecerea de pietoni, cărora le-a acordat prioritate. A mai arătat că, după ce au trecut două rânduri de pietoni, pe carosabil a mai rămas o persoană, căreia petenta a invitat-o să treacă, dar care nu s-a angajat în traversarea străzii.
Ca atare, instanța apreciază că petentul a reușit, prin proba testimonială administrată în cauză, să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în ceea ce privește fapta prevăzută de dispozițiile art. 100 alin 3 lit. b) din OUG 195/2002 republicata.
Cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 constând in "nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță", instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, cu atât mai mult, cu cât chiar din declarația martorului audiat în cauză rezultă că petentul nu a purtat centura de siguranță.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus-menționate, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesul verbal de contravenție, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și restituirea permisului de conducere.
În raport de manifestarea de voință a petentei care a învederat că nu solicită cheltuieli de judecată, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, va lua act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională, formulată de petenta D. O. M., cu domiciliul în C., .. 1 C, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează în parte procesul verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 03.10.2014 de intimată, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei.
Înlătură măsura tehnico-administrativă privind reținerea permisului de conducere.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Ia act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile, de la comunicare, apel ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte, Grefier,
R. M. D. C. E. C.
Red. RMD
Teh. CCE/4ex/04.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2739/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2816/2015.... → |
|---|
