Plângere contravenţională. Sentința nr. 5496/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5496/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1497/215/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5496
Ședința publică de la 27 Aprilie_
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petenta P. L. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta și martora P. D.-C., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională".
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cpciv., instanța procedează la legitimarea petentei P. L., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petentă prin cererea de chemare în judecată și de către intimat prin întâmpinare, respectiv proba cu înscrisuri.
Petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora P. D.-C.. Arată că lasă la aprecierea instanței proba cu înscrisuri solicitată de către intimat.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora P. D.-C., iar pentru intimat încuviințează proba cu înscrisurile depuse, apreciind că aceste probe sunt admisibile, putând duce la soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martora prezentă, P. D.-C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Petenta învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordă cuvântul asupra fondului.
Petenta, având cuvântul, a solicitat anularea procesului-verbal contestat.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. data de 26.01.2015 sub nr._ petenta P. L. a formulat în contradictoriu cu intimatul I. D. plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.01.2015 întocmit, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, exonerarea de plata amenzii, anularea măsurii complementare și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât, în timp ce conducea autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe . Municipiul C., la intersecția cu . efectuat virajul la dreapta, continuând să cricule către Liceul "C. I", pe marcajul de trecere pentru pietoni neaflându-se în traversarea străzii niciun pieton.
Petenta a mai precizat că, în momentul în care era deja cu autoturismul pe marcajul de trecere pentru pietoni, din partea stângă, a coborât de pe trotuar un pieton și, practic, a făcut doar un pas.
Totodată, petenta a mai arătat că . intersecția cu . lățimea totală de circa 21 m, fiind cu sens unic dinspre Liecul "Frații Buzești", iar ea circula pe banda din dreapta.
În drept, petenta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OG nr. 2/2001 R, OUG nr. 195/2002 R și regulamentul de Aplicare.
La dosarul cauzei, petenta a depus, în scop probator, fotocopia cărții de identitate, procesul-verbal contestat, dovada . nr._/19.01.2015.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 05.02.2015 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
În cazul în care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art. 315 alin. 1 NCPC, intimatul arată că se opune la ascultarea acesteia.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Mai arată că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 13.03.2015, petenta a arătat că persoana propusă de către aceasta pentru audiere nu face parte din categoriile enumerate la art. 315 alin. 1 Cpciv., iar faptele constatate, în mod direct, de către agentul constatator nu sunt suficiente pentru a da naștere prezumției că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel cum menționează intimatul, întrucât se încalcă principiul prezumției de nevinovăție.
Totodată, petenta a mai precizat că în cererea de chemare în judecată s-a consemnat în mod eronat că ar fi circulat pe . că a efectuat virajul la dreapta pe . realitate petenta circulând pe . Piața V. și efectuând virajul la dreapta pe . unic și 4 benzi de circulație la intersecție.
Instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora P. D.-C., iar pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
În cauză, s-a administrat proba testimonială, fiind audiată martora P. D.-C., propusă de către petentă.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 19.01.2015, petentei P. L. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 390 lei și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 alin. 1, lit. hdin Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și art. 36, alin. 1 din OUG 195/2002.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 19.01.2015, ora 12.45, petenta a condus autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii și nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului.
Procesul-verbal i-a fost comunicat petentei la data încheierii, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 26.01.2015 (fila 2), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petenta a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât în momentul în care a traversat trecerea de pietoni, pe trecere nu se afla angajat în traversare niciun pieton și a purtat centura de siguranță, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Cu privire la declarația martorei P. D.-C., aceasta nu poate fi avută în vedere de instanță fiind părtinitoare( martora este prietenă cu petenta) și lipsită de credibilitate întrucât susținerile martorei contrazic chiar susținerile petentei, astfel că declarația acestuia nu este luată în considerare la stabilirea împrejurărilor săvârșirii contravențiilor.
Astfel, instanța reține că martora P. D.-C. a precizat că în momentul în care petenta a traversat cu mașina trecerea de pietoni, pe trecere nu afla niciun pieton, iar în timpul traversării niciun pieton nu a pus piciorul pe trecere, în timp ce petenta în cuprinsul plângerii contravenționale a arătat că în momentul în care se afla cu autoturismul pe trecerea de pietoni, un pieton a coborât de pe trotuar și a făcut un pas pe trecere fila 12).
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că faptele au fost descrise în mod corect de către agentul constatator, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei P. L. încălcarea prevederilor art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002.
Astfel, pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și avertisment, sancțiuni ce corespund gradului de pericol social al faptelor și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, întrucât nerespectarea regulilor prevăzute de Codul rutier creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
Pentru aceste considerente având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 19.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta P. L. (CNP:_), domiciliată în C., .. 24, ., . în contradictoriu cu intimatul I.P.J., cu sediul în C., ., jud. D., D. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5052/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4679/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
