Reexaminare amendă judiciară. Sentința nr. 5194/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5194/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 44140/215/2013
hotărâre care să țină loc de act autentic
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5194
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. L. și pe pârâții E. E. și F. C., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat B. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 07.04.2015 a fost depusă adresa nr._, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantului C. L. (CI ., nr._, CNP_).
Având în vedere adresa nr._ din data de 07.04.2015 emisă de Secția de Poliție Rurală nr. 3 Bucovăț, instanța dispune emiterea adreselor pentru darea în debit a numiților F. A. (CNP_8) și E. M. (CNP_).
La interpelarea instanței, avocat pentru reclamant arată că dovada procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr.17/2014 trebuie făcută de pârâte, însă acestea nu vor să înregistreze cererea, nu vor să facă cadastrul și au fost acționate și în instanță. Mai arată că legea nu este aplicabilă întrucât acțiunea a fost înregistrată anterior.
Instanța pune în discuție admisibilitatea cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile art. 649 din Legea nr. 17/2014 și Decizia Curții Constituționale nr. 755/16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 09.02.2015.
Avocat pentru reclamant depune înscrisuri, respectiv extras din Legea nr. 17/2014 și solicită respingerea excepției pentru că în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 17/2014 aceasta intră în vigoare la data de 30.05.2014, iar acțiunea a fost introdusă în decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a acestei legi. Arată că au fost administrate probe și că nu este vina reclamantului că pârâtele nu au depus cererea. Datorită refuzurilor pârâtelor reclamantul a înregistrat prezenta cerere de chemare în judecată. Astfel că solicită respingerea excepției pentru două motive, respectiv refuzul pârâtelor și data intrării în vigoare.
Instanța reține cauza spre soluționare prin prisma admisibilității cererii de chemare în judecată.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.12.2013, reclamantul C. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta E. E. si F. C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată între părțile la data de 25.11.2012 privitor la suprafața de_ ha teren extravilan situat în ., teren individualizat astfel: în T 60 P76, 1 ha cu vecinătățile N - F. A, E - A 1377, S - DE 1382/2, V - D. E si în T 61 P 69 în suprafață de 8143 m.p. cu vecinătățile N - DE 1382; E - P. I., S - PS2419; V - D. V, în titlul de proprietate nr. 1278-_/11.05.1999, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare privitor la terenul vândut cu constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, la data de 25.11.2012, între părți s-a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care reclamantul a cumpărat de la pârâte o suprafață de_ ha teren extravilan situat în . și individualizat cum a menționat anterior. Prețul convenit a fost de 4500 lei si l-a achitat integral în momentul încheierii actului privat în fața martorilor ce au semnat actul. Din acel moment a intrat în posesia terenului exploatându-l și achitând impozitele aferente: Pârâtele vânzătoare nu mai au pretenții asupra terenului vândut,însă refuză să încheie actele cadastrale și alte cerințe necesare perfectării actelor la notariat fiind nevoit să obțină prin instanță o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare privitor la terenul cumpărat. Terenul nu și-a modificat vecinătățile privitor la dimensiunile așa cum rezultă din adeverința anexată. Pârâtele dețin terenul în baza titlului de proprietate și a certificatului de moștenitor anexat.
În dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtul și martori E. M. și I. V..
În drept, invocă prevederile art. 111 C., art. 1073- 1077 Cod civil, art. 557 NCC coroborate cu art. 5 alin.2 titlul 10 al legii 247/2005.
Solicită să se stabilească taxa de timbru la valoarea de 4500 lei, valoare la care a achitat prețul și care rezultă și din adeverința anexată.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: act privat din data de 25 noiembrie 2012, TDP nr. 1278-_ din data de 11.05.1999, adeverință nr. 3082/18.12.2013, certificat de atestare fiscală nr. 3097/14.12.2013, acte de stare civilă.
A mai învederat că certificatul de sarcini eliberat de OCPI D. se va elibera pe data de 07.01.2014 și îl va depune împreună cu taxa de timbru.
A mai anexat împuternicirea avocațială nr._ din data de 30.12.2013.
La data de 03.2.2014, reclamantul C. L. a depus următoarele acte: certificat de sarcini nr._ din data de 20.12.2013 eliberat de OCPI D. si chitanța cu care a achita taxa judiciară de timbru î sumă de 320 lei.
Acțiunea este legal timbrată.
Prin încheierea de ședință din data de 29.04.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martorii E. M. și I. V., probe solicitate de reclamant și a luat act de renunțarea reclamantului la proba cu interogatoriul pârâților,iar din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie cu obiectivele stabilite la acest termen de judecată.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert I. I. și depus la data de 29.08.2014 și la data de 16.09.2014.
La data de 03.06.2014, reclamantul C. L. învederează faptul că în mod greșit în acțiunea introductivă a chemat în judecată pe pârâta F. C. în realitate prenumele pârâtei fiind C. și solicită ca pârâta să fie conceptată cu prenumele C. cum este corect menționat și în actele de stare civilă si înțelege să cheme în judecată pe F. C. alături de sora sa pârâta E. E..
Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2014, s-a dispus rectificarea în programul Ecris a numelui pârâtei F. C. ca fiind F. C. .
Din oficiu instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a se comunica motivul pentru care s-a emis procesul verbal de recepție nr. 680/10.09.2014 cu mențiunea admis pentru suprafața de 8143 m.p. din T 61 P 69 . în care există suprapunere cu terenul având nr cadastral_/2005 aflat în T 60 P 67 ( suprafața de 444 m.p.) și cu mențiunea de a se înainta documentația cadastrală și extras de carte funciară pentru suprafața de teren cu care există suprapunere, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 5008 din data de 27.10.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014 instanța a luat act că reclamantul înțelege să renunțe la audierea martorului E. M..
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Serviciul Public Local de Evidență a Persoanelor Comune V. pentru a se comunica codul numeric personal al martorilor E. M. si I. V., cu ultimul domiciliu în .,relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 3666 din data de 08.10.2014.
La data de 26.1.2014, instanța a dispus audierea martorului I. V..
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Poliția comunei V. prin care a solicitat să se comunice numele și codul personal al șefului postului de poliție al comunei V., relațiile fiind comunicate la data de_ din data de 11.11.2014.
La data de 19.11.2014 instanța a dispus amendarea martorilor Erim M. și I. V. și a conducătorului Poliției V., persoane ce au formulat cereri de reexaminare, cererea formulată de martorul I. V. împotriva încheierii din data de 16.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă și anulează amenda judiciară în cuantum de 300 lei Ron ce a fost aplicată acestuia și a respins cererea de reexaminare formulată de conducătorul postului de poliție al comunei V. împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2014 pronunțată în dosarul mai sus menționat și menține amenda judiciară în cuantum de 300 lei aplicată acestuia.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către IPJ D. pentru a comunica cine este șef post poliție . de 16.09.2014 și respectiv la data de 18.06.2014 (când s-a primit spre executare mandatul de aducere pentru martorul E. M.) sau cine îl înlocuia și avea atribuții pentru executarea mandatului, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 03.04.2015.
Prin încheierea de ședință din data de 03.04.2015 instanța a dispus admiterea excepției netimbrării cererii de reexaminare, invocată de instanță din oficiu și a anulat cererea de reexaminare formulată de martorul E. M..
La termenul de judecată din data de 21.04.2015, instanța a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma admisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu,instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 25.11.2012, între pârâtele F. C. și E. E., pe de o parte în calitate de promitente vânzătoare și reclamantul C. L., pe de alta parte, în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat, sub forma unui înscris sub semnătură privată, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voință cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea suprafeței de 1,8143 ha situate în extravilanul comunei V., compusă din suprafața de 1 ha aflată în tarlaua 60 . de 0,8143 ha aflată în tarlaua 61 . titlul de proprietate nr. 1278-_ eliberat la data de 11.05.1999.
Părțile s-au înțeles să încheie în viitor la notarul public contractul de vânzare cumpărare pentru transmiterea valabilă a dreptului de proprietate și, întrucât nu s-a realizat această transmisiune, prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.12.2013, reclamantul în calitate de promitent cumpărător a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenuri agricole situate în extravilan, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară, iar conform art. 3 din legea 17/2014 înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale, iar potrivit dispozițiilor art. 20 din legea 17/2014 prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.
De asemenea, instanța mai arată că prin decizia nr. 755/ 16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 09 februarie 2015 Curtea Constituțională admite excepția de neconstituționalitate și constată că prevederile art. 20 alin. (1) referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia sunt neconstituționale.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a deciziei Curții Constituționale nr. 755/ 16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 09 februarie 2015 instanța arată următoarele:
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept", iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", prevederi care se regăsesc în textul art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, consecințele declarării caracterului neconstituțional sunt similare celor produse de abrogare, în sensul că actul normativ încetează să mai aibă existență juridică și deci să mai constituie temei al pretențiilor în justiție, iar din motive de securitate și de stabilitate a circuitului juridic, Constituția României prevede că efectele declarării neconstituționale a actului (legi, ordonanțe, regulamente) se produc doar ex nunc.
În privința obligativității deciziilor Curții Constituționale, instanța amintește că acest efect îl au și considerentele avute în vedere pentru pronunțarea deciziei, iar nu doar dispozitivul acesteia. Ceea ce obligă autoritățile și instanțele de judecată nu este doar soluția adoptată de Curtea Constituțională, ci și motivele avute în vedere pentru pronunțarea acesteia, motive care în prezenta cauză sunt incidente pentru analiza admisibilității acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, atunci când antecontractul este încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, iar acțiunea este promovată tot anterior, însă instanța este chemată să analizeze condițiile transmiterii dreptului de proprietate prin pronunțarea unei astfel de hotărâri, ulterior intrării în vigoare a legii și ulterior pronunțării deciziei Curții Constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție decizia Curții Constituționale este general obligatorie, atât pentru autoritățile și instituțiile publice, cât și pentru particulari, și produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut.
Cum este vorba de o normă imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric.
Împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.
Prin urmare, nu se poate spune că, fiind promovată acțiunea la un moment la care nu era în vigoare legea 17/2014, înseamnă că efectele acestui act normativ se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu avem de-a face cu un act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum.
Nu este vorba, în această situație, despre raporturi juridice determinate de părți, cu drepturi și obligații precis stabilite, pentru a se aprecia asupra legii incidente la momentul la care acestea au luat naștere (lege care să rămână aplicabilă ulterior efectelor unor asemenea raporturi întrucât aceasta a fost voința părților).
Din punctul de vedere al aplicării legii în timp, respectiv al supraviețuirii sau nu a legii vechi, trebuie făcută distincție între situații juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere.
Astfel, prin derogare de la regimul de drept comun intertemporal, al aplicării imediate a legii noi, efectele viitoare ale situațiilor juridice voluntare rămân, în principiu, cârmuite în continuare de legea contemporană cu formarea lor (în sensul că atât drepturile patrimoniale, cât și obligațiile corelative ale părților, configurate prin acordul lor de voință, își păstrează întinderea, durata, modalitățile de exercitare și de executare stabilite la data perfectării actului juridic).
Așadar, în cazul situațiilor juridice subiective - care se nasc din actele juridice ale părților și cuprind efectele voite de acestea - principiul este că acestea rămân supuse legii în vigoare la momentul constituirii lor, chiar și după . legii noi, dar numai dacă aceste situații sunt supuse unor norme supletive, permisive, iar nu unor norme de ordine publică, de interes general.
Unor situații juridice voluntare nu le poate fi asimilată însă situația acțiunilor în justiție, aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014.
Dimpotrivă, acestea sunt asimilabile unor situații juridice legale, în desfășurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor și de aceea intrând sub incidența noului act normativ.
Or, la momentul la care instanța este chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, există o norma juridică care impune o anumită procedură prealabilă și obligatorie pentru a opera transmiterea proprietății asupra unor terenuri extravilane.
Este vorba de aplicarea imediată a legii noi la situații juridice legale, iar nu de o retroactivitate a acesteia.
În mod asemănător, în legătură cu obligativitatea efectelor deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele de judecată s-a pronunțat de altfel instanța supremă, printr-o decizie în interesul legii, de dată recentă (a se vedea Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011), prin care s-a statuat că "deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează"; că "dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre . și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată" și prin urmare "instanțele (...) erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale".
De aceea, din punctul de vedere al dreptului intern, se concluzionează că soluționarea prezentei cauze trebuie să respecte legea nr. 17/2014 astfel cum a fost interpretată și prin considerentele deciziei Curții Constituționale intervenite în cursul procesului.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că decizia Curții Constituționale nr. 755/ 16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 09 februarie 2015 este aplicabilă în speță.
Prin urmare, având în vedere prevederile legale incidente în cauză, respectiv art. 5 alin. 1 din legea 17/2014 rezultă că, pentru a se putea pronunța o hotărâre care să tină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la o suprafață de teren situată în extravilan, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții legale, respectiv:
- antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009
- imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară
- urmarea unei proceduri administrative prealabile privind respectarea dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.
Astfel, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța constată că terenul în suprafață totală de 1,8143 ha, situat în extravilanul comunei V., compus din suprafața de 1 ha aflată în tarlaua 60 . de 0,8143 ha aflată în tarlaua 61 . titlul de proprietate nr. 1278-_ eliberat la data de 11.05.1999, nu este înscris în cartea funciară, așa cum rezultă din certificatul nr._/20.12.2013 ( fila 24) precum și că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în sensul parcurgerii procedurii prevăzute de art. 6 și următoarele din legea 17/2014.
În ceea ce privește motivul invocat de către reclamant, conform cărora prevederile Legii nr. 17/2014 nu se aplică cauzei de față, întrucât ar fi un caz de retroactivitate a legii, promisiunea de vânzare cumpărare fiind încheiată anterior intrării în vigoare a legii 17/2014, instanța arată că acesta nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
Astfel, având în vedere promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare instanța constată că reclamantul este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate întrucât transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentică sau neautentică, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat.
În acest sens, instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la înscrierea la rolul fiscal și în cartea funciară a suprafeței de teren ce face obiectul antecontractului, precum exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Așadar, îndeplinirea condițiilor legale în vigoare, printre care și prevederile Legii 17/2014 pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
Din acest punct de vedere, contrar susținerilor reclamantului, aplicarea prevederilor legii 17/2014, respectiv a celor referitoare înscrierea imobilului ce face obiectul antecontractului este la rolul fiscal și în cartea funciară precum și la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).
Pe cale de consecință, având în vedere că terenul ce face obiectul acțiunii nu este înscris în cartea funciară, precum și că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în conformitate cu prevederile art. 3, 4, 9 din legea 17/2014 va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge cererea formulată de reclamant având ca obiect hotărâre care să tină loc de act autentic, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. L., cu domiciliul în C., .. 32, ., în contradictoriu cu pârâții E. E., cu domiciliul în . și F. C., cu domiciliul în ., ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
C.-M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
15.06.2015, 5 ex.
ROMÂNIA (INSTANȚA) .JUDECĂTORIA CRAIOVA | |
Dată emitere: 15.06.2014 | Dosar nr._ |
Către:
DIRECȚIA GENERALA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D.
În temeiul art. 187 NCPC precum și al dispozițiilor OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, vă transmitem spre executare titlul executoriu în extras, privind pe debitorul F. A. (CNP_8), domiciliat în C., ., ., ., căruia i s-a aplicat sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 300lei.
Vă rugăm a da în debit și a încasa suma de 300 lei de la numitul F. A. (CNP_8), domiciliat în C., ., ., ., întrucât această judecătorie prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014 a dispus sancționarea acesteia cu amendă judiciară în cuantum de 300 lei.
Conform OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală republicată, vă solicităm să ne confirmați primirea titlului executoriu în termen de 30 de zile de la primirea prezentei.
Anexăm prezentei adrese copia încheierii din data de 16.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul sus-menționat.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. B. S. A. G.
ROMÂNIA (INSTANȚA) .JUDECĂTORIA CRAIOVA | |
Dată emitere: 15.06.2014 | Dosar nr._ |
Către:
DIRECȚIA GENERALA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D.
În temeiul art. 187 NCPC precum și al dispozițiilor OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, vă transmitem spre executare titlul executoriu în extras, privind pe debitorul E. M. (CNP_), domiciliat în comuna V., ., căruia i s-a aplicat sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 300lei.
Vă rugăm a da în debit și a încasa suma de 300 lei de la numitul E. M.(CNP_), domiciliat în comuna V., ., întrucât această judecătorie prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014 a dispus sancționarea acesteia cu amendă judiciară în cuantum de 300 lei.
Conform OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală republicată, vă solicităm să ne confirmați primirea titlului executoriu în termen de 30 de zile de la primirea prezentei.
Anexăm prezentei adrese copia încheierii din data de 16.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul sus-menționat.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. B. S. A. G.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5201/2015.... | Grăniţuire. Sentința nr. 4924/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
