Plângere contravenţională. Sentința nr. 5758/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5758/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 5758/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5758
Ședința publică de la 04 Mai_
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul V. B. V. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și martora Ș. A., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională".
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cpciv., instanța procedează la legitimarea petentului V. B. V., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin cererea de chemare în judecată și de către intimat prin întâmpinare, respectiv proba cu înscrisuri.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora Ș. A.. Arată că lasă la aprecierea instanței proba cu înscrisuri solicitată de către intimat.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora Ș. A., iar pentru intimat încuviințează proba cu înscrisurile depuse, apreciind că aceste probe sunt admisibile, putând duce la soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martora prezentă, Ș. A., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Petentul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în raport de dispozițiile art. 392 deschide dezbaterile acordă cuvântul asupra fondului.
Petentul, având cuvântul, a solicitat anularea procesului-verbal contestat și a amenzii.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. data de 05.02.2015 sub nr._ petentul V. B. V. a formulat în contradictoriu cu intimatul I. D.-Biroul Rutier C. plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.01.2015 întocmit, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, exonerarea de plata amenzii, înlăturarea pedepsei complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal contestat în ceea ce privește starea de fapt nu coincid în totalitate adevărului, ceea ce corespunde adevăratei stări de fapt fiind, într-adevăr, aspectul că a intrat în intersecție cu autoturismul pe care îl conducea pe culoarea galbenă a semaforului, având în vedere că, la modificarea culorii semaforului electric din verde în galben nu ar fi putut frâna în condiții optime fără a pune în pericol ceilalți participanți la trafic.
Totodată, petentul a mai arătat că nu este real aspectul că acest fapt i-ar fi determinat pe ceilalți participanți la trafic să efectueze manevre bruște de evitare, invocând și dispozițiile art. 16 alin. 7 teza I din OG nr. 2/2001, apreciind de asemenea, că se află sub incidența dispozițiilor art. 53 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 rep.
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 rep.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal contestat,
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 18.02.2015 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
În cazul în care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art. 315 alin. 1 NCPC, intimatul arată că se opune la ascultarea acesteia.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Mai arată că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora Ș. A., iar pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
În cauză, s-a administrat proba testimonială, fiind audiată martora Ș. A., propusă de către petent.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.01.2015, petentul V. B. V. a fost sancționat pentru că, la aceiași dată, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. C., iar la intersecția semaforizată cu . respectat semnificația semaforului electric aflat în funcțiune, pătrunzând în intersecție pe culoarea roșie, determinând pe ceilalți participanți la trafic să efectueze manevre bruște de evitare.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art.52 din H.G. 1391/2006 potrivit cărora la semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului, fiind sancționată de prevederile art. 100, alin 3, lit. d din O.U.G. 195/2002.
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.01.2015, fiind semnat de către petent, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data 05.02.2015.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că, cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității, întrucât a pătruns în intersecție pe culoarea galbenă a semaforului, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă.
Declarația martorei Ș. A. audiată la solicitarea petentului nu este credibilă, întrucât situația de fapt descrisă de acesta nu corespunde nici măcar obiecțiunilor formulate de către petent la momentul întocmirii procesului-verbal atacat. În acest sens, instanța observă că petentul a declarat că a trecut pe culoarea galbenă a semaforului, pe când martora a susținut că petentul a traversat intersecția pe culoarea verde.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal . nr._/24.01.2015 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea obligațiilor referitoare la nerespectarea culorii roșii a semaforului și sancționarea sa în temeiul art. 100, alin 3, lit. d din O.U.G. 195/2002.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, sancțiune ce corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. B. V. în contradictoriu cu intimatul I.PJ. D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. B. V., domiciliat în ., având CNP:_ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5802/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 9087/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
