Plângere contravenţională. Sentința nr. 5573/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5573/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 5573/2015
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5573
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 28.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta P. G.-C., în contradictoriu cu intimata Poliția M. C. – Biroul Rutier, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenta personal, consilier juridic O. A., pentru intimată, care depune la dosar delegație și martorul P. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul P. V., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Petenta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic O. A., pentru intimată, arată, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, petenta și reprezentantul intimatului învederează că sunt de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act de solicitarea petentei și reprezentantului intimatului și, în temeiul art. 389-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
Consilier juridic O. A., pentru intimată, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție. În temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct. 3 N.c.p.c., solicită înlăturarea declarației martorului audiat la termenul de astăzi, având în vedere că aceasta este lovită de subiectivism, martorul fiind o cunoștință a petentei. Pe de altă parte, martorul nu a putut preciza data încheierii procesului verbal de contravenție, declarând că este vorba despre o dată în urmă cu aproximativ 2 luni, în realitate procesul verbal fiind încheiat în luna noiembrie 2014.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.11.2014 sub nr._, petenta P. G.-C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Poliția M. C. – Biroul Rutier, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/06.11.2014.
În motivarea plângerii petenta a arătat că în mod cu totul neîntemeiat s-a reținut în sarcina sa că nu a acordat prioritate la trecerea pietonală.
Petenta a mai arătat că agentul constatator a completat la rubrica "alte mențiuni" că poate face contestație, lovind astfel procesul verbal de nulitate absolută.
Pe de altă parte, petenta consideră că procesul verbal de contravenție este întocmit în mod abuziv de către agentul constatator deoarece permisul de conducere nu poate fi reținut de către un agent al Poliției Municipale.
Totodată, petenta a arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută deoarece agentul constatator nu i-a pus în vedere să formuleze obiecțiuni conform art. 16 pct. 76 și art. 19 din O.G. 2/2001 iar procesul verbal de contravenție nu are regim de tipărire special, așa cum arată legislația în vigoare.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, carte de identitate petentă și dovada . nr._/06.11.2014.
La data de 20.11.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentaui, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentaui și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petenta a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentaui, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimata a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de către agentul de poliție.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu martorul P. V., în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că probele solicitate de părți sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, le-a încuviințat ca atare și a dispus administrarea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.11.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petenta a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc marcat și semnalizat cu indicator și marcaj pietonal pe sensul său de mers, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța retine ca plângerea contravențională a fost formulată de către petentă în termenul prevăzut de lege.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din același act normativ, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire,fapt ce s-a si intamplat in cauza prin consemnarea de catre agentul constatator in cuprinsul actului a obiectiunilor petentei, obiectiuni pe care aceasta le-a semnat. Nu rezulta de niciunde faptul ca obiectiunile trebuiau scrise personal de contravenienta atat timp cat aceasta le-a insusit prin semnatura.
Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 al. 7 din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Ori petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
Instanta retine ca procesul-verbal de contraventie a fost incheiat de un agent de politie din cadrul biroului rutier, acesta fiind abilitat de lege sa constate si sa sanctioneze contraventiile prevazute de O.U.G. 195/2002 .
Referitor la critica petentei privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular decât cel prevăzut de lege, instanța apreciază că dreptul petentei la apărare nu este vătămat prin neutilizarea acestui formular.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art.249 Cod proc.civ., se reține că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Instanța, analizând descrierea făcută faptei în procesul-verbal și declarația martorului audiat în cauză, constata că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, declarația martorului audiat la propunerea petentei nefiind relevantă și nereușind să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal.
Astfel, martorul P. V. a declarat că cele relatate s-au petrecut in urma cu doua luni, in timp ca instanta retine ca actul sanctionator a fost incheiat in luna noiembrie 2014, pentru fapta din data de 06.11.2014.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Mai mult, instanța, în temeiul art. 5 din OG nr. 2/2001, constată că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, neacordând prioritate de trecere, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta P. G.-C., având C.N.P._, cu domiciliul în ., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata Poliția M. C. – Biroul Rutier, cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.11.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 28.04.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/04.06.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5802/2015.... → |
|---|
