Plângere contravenţională. Sentința nr. 5829/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5829/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 5829/2015
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5829
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 05.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul M. V. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Biroul Rutier, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal și martorul L. M.-G., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul L. M.-G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, petentul, învederează instanței că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că petentul este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.11.2014 sub nr._, petentul M. V. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Biroul Rutier, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.11.2014 și, pe cale de consecință, înlăturarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 360 lei, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 30 de zile și înlăturarea sancțiunii complementare a 4 puncte amendă.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, la data de 10.11.2014 se deplasa cu autoturismul marca Hyundai având numărul de înmatriculare_ pe .-se către Calea București.
Petentul a mai arătat că cele consemnate în procesul verbal nu sunt în concordanță cu realitatea, deoarece, când s-a apropiat de trecerea de pietoni și a trecut-o existau într-adevăr persoane angajate în trecere, însă acestea parcurseseră mai mult de 95 % - 98 % din lungimea ei și nu mai aveau un pas până a pune piciorul pe trotuar sau doar ce urcaseră pe trotuar (pod, în zonă lucrându-se la liniile de tramvai).
În aceste condiții, petentul nu consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100, alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002, întrucât petentul a acordat fără de tăgadă "prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public".
Mai mult decât atât, petentul a arătat că, fiind după ora 16,00, se circula extrem de greu cu viteze ce nu puteau depășii 20-30 km/h, zona fiind aglomerată fiindcă se lucrează, condiții în care era mult mai avantajos să acorzi prioritate la pietoni pentru a putea permite crearea unor spații față de mașinile din fața ta în scopul descongestionării traficului.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002, art. 24 din Constituția României și art. 6 din CEDO.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat.
La data de 15.12.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai arătat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu martorul L. M.-G., în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și proba testimonială cu un martor sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, le-a încuviințat ca atare și a dispus administrarea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.11.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002 și art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ pe . la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc marcat și semnalizat cu indicato și marcaj pietonal pe sensul său de mers. De asemenea, nu a purtat centura de siguranță, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, avertisment, 2 puncte penalizare și reținerea permisului de conducere.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța retine ca plângerea contravențională a fost formulată de către petent în termenul prevăzut de lege.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art.249 C.P.Civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Instanța, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorului audiat în cauză, susținerea petentului din plângerea formulată conform căreia nu neagă că nu purta centura desiguranță, constata că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, declarația martorului audiat la propunerea petentului nefiind relevantă și nereușind să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, contrazicându-se cu cele susținute de către petent în plângerea contravențională.
Astfel, martorul L. M.-G. a declarat că petentul a oprit la trecerea de pietoni, a acordat prioritate unor pietoni angajați în traversare pe trecerea de pietoni, după care și-a continuat deplasarea, în timp ce petentul a declarat că existau, într-adevăr, persoane angajate în trecere, însă acestea parcurseseră mai mul de 95 % - 98 % din lungimea ei și nu mai aveau un pas până a pune piciorul pe trotuar sau doar ce urcaseră pe trotuar (pod, în zonă lucrându-se la liniile de tramvai).
Cu privire la sancțiuni, instanța reține că acestea s-au aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
În plus, instanța în temeiul art. 5 din OG nr. 2/2001, constată că fapta prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002 reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, prin neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. V. I., având C.N.P._, cu domiciliul în C., ., .. 1, . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat N. R. din C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Biroul Poliției Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.11.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/03.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5827/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 5820/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
