Plângere contravenţională. Sentința nr. 6282/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6282/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 43425/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6282/2015
Ședința publică de la 12.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. - M. D.
Grefier: C. - E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul Ș. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.10.2014, de intimata Poliția L. Municipiul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reluând cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței se constata lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a înaintat la dosar, procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe seama martorului G. M. D., din care rezultă că acesta nu a fost găsit la domiciliul său, după care;
Instanța, având în vedere mențiunile din cuprinsul procesului verbal de îndeplinirea mandatului de aducere emis pe seama martorului G. M. D., din care rezultă că martorul nu a fost găsit la domiciliul său, constată imposibilitatea audierii martorului și în temeiul dispozițiilor art. 313 alin. 3 din Codul de procedură civilă, procedează la continuarea judecății.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 09.12.2014, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petentul Ș. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția L. Municipiul C. anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 27.10.2014 și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale.
In motivarea plângerii, a arătat că în cuprinsul procesului verbal de contravenție a fost reținută următoarea stare de fapt: la data de 27.10.2014, ora 15:55, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 600 lei, întrucât acesta fiind iritat de faptul că soția sa a fost sancționată contravențional potrivit dispozițiilor OUG nr. 195/2002, a adresat în public și în mod repetat injurii, cuvinte și expresii jignitoare de natură să lezeze demnitatea și onoarea agenților constatatori și a instituției din care aceștia fac parte, de asemenea a refuzat să se legitimeze sau să dea relații cu privire la identitatea sa.
Petentul a susținut că, într-adevăr se afla în mașină cu soția sa, Ș. A. M., la data de 27.10.2014, pe . zona Complex Unirea, când aceasta a fost sancționată contravențional de agentul constatator, însă a arătă că nu a adresat injurii, cuvinte sau expresii jignitoare de natură să lezeze onoarea și demnitatea agentului constatator, menționând că nu a intervenit în nici un fel în discuția purtată de agentul de poliție cu soția sa. De asemenea, a arătat că nu i-au fost solicitate actele de stare civilă în vederea legitimării.
A mai arătat că a primit prin poștă procesul verbal de contravenție împotriva căruia a formulat prezenta acțiune.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Legii nr. 61/1991 republicată.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar următoarele acte: proces-verbal . nr._ încheiat la data de 27.10.2014, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru, proces verbal de afișare comunicare întocmit în data de 25.11.2014, copie de pe cartea de identitate a petentului, proba testimonială cu martora Ș. A. M., precum și obligarea intimatei să depună la dosar planșele fotografice sau video cu săvârșirea presupusei contravenții.
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a formulat probe în apărare, astfel, potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă intimata este decăzută din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La termenul de judecată din data de 03.04.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de petent, a respins proba testimonială cu martorul Ș. A. M. solicitată de petent și a dispus audierea martorului asistent, semnatar al procesului verbal de contravenție, respectiv G. M. D..
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.10.2014 de intimata Poliția L. Municipiul C., petentul Ș. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 și art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o amendă în cuantum de 600 lei, reținându-se că în ziua de 27.10.2014, ora 15:55, întrucât acesta era iritat de faptul că soția sa a fost sancționată contravențional potrivit dispozițiilor OUG nr. 195/2002, a adresat în public și în mod repetat injurii, cuvinte și expresii jignitoare de natură să lezeze demnitatea și onoarea agenților constatatori și a instituției din care aceștia fac parte. De asemenea, a refuzat să se legitimeze sau să dea relații cu privire la identitatea sa.
Instanța mai retine, totodată, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, cu modificările ulterioare, constând in „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice” și art. 2. pct. 31 din același act normativ, respectiv "refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitația justificata a organelor de urmărire penala sau de menținere a ordinii publice, aflate in exercitarea atribuțiilor de serviciu".
De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. b din aceeași lege.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea „refuză să semneze”.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate.
Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei la care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 1 și art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, republicată pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul Ș. M., cu domiciliul în municipiul C., ., județul D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.10.2014, de intimata Poliția L. Municipiul C., cu sediul în municipiul C., .. 22, județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
Președinte, Grefier,
R. M. D. C. E. C.
Red. R.M.D./ Teh. T.L.
Ex. 4/19.06.2015
Cod operator 2995
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6280/2015.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 5789/2015.... → |
|---|
