Plângere contravenţională. Sentința nr. 7025/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7025/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 44865/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7025/2015
Ședința publică de la 26.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. - M. D.
Grefier: C. - E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta C. Națională Poșta Română SA București, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.11.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reluând cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței se constata lipsa părților .
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 Cod procedură civilă și art. 118 din OUG nr. 195/2002, este competentă general, material și teritorialul în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de trei luni.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți, este admisibile, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă, o încuviințează.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 22.12.2014, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petenta C. Națională Poșta Română SA București a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 28.11.2014, motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei imputată societății petente și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Petenta a invocat excepția lipsei calității Companiei Naționale Poșta Română SA București de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, prin raportare la prevederile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001.
Astfel, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, valorilor și protecția persoanelor prevede: "În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. 1, cu sprijinul de specialitate al poliției pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei."
Articolul 4 din același act normativ prevede: ,,Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1).”
Conform art. 26, alin. 5 ,,Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor și valorilor, inclusiv a celor cu caracter special, se stabilesc de comun acord, de către conducătorul unității care asigură efectivele de pază și cel al unității beneficiare, prin planul de pază și prin contract".
Or, contravenientul a fost identificat de agentul constatator ca fiind C. Națională Poșta Română S.A. și nu conducătorul unității astfel cum est prevăzut în Legea nr. 333/2003.
Chiar în cuprinsul art. 52 este prevăzut faptul că: "Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații: b) răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu; e) încheie contracte de prestări servicii în domeniul pazei".
În concluzie în mod clar și incontestabil, persoana responsabilă de luarea măsurilor de protecție și pază astfel cum este stabilită prin lege este conducătorul unității.
Petenta a invocat și excepția anulării procesului verbal . nr._ prin prisma prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, pentru lipsa mențiunilor prevăzute de respectivul act normativ, respectiv art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001 prevede: "în situația în care contravenientul este persoană juridică, în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la: denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă." Prin urmare în cuprinsul procesului verbal nu este înscrisă adresa corectă a companiei și nu este menționat codul fiscal.
Totodată, a fost invocată de către petentă și excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 01.02.2015 acordat prin HG nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 conform prevederilor art. 7 alin. 1, modificat prin Hotărârea nr. 361/30.04.2014, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității precum și raportat la termenul de 1.01.2016 prevăzut prin HG nr. 877/15.10.2014 privind prorogarea termenului prevăzut la art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012.
Articolul 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361 din 30.04.2014 prevede: „(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre."
În continuare, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 303/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor valorilor, are următorul conținut: Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate sa asigure paza acestora.
Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 1 ianuarie 2015 prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.
Astfel, HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361 /30.04.2014 a intrat în vigoare data de 16 iunie 2012, legiuitorul acordând termen până la data de 1 ianuarie 2015 pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate, termen prorogat la data de 1 ianuarie 2016 potrivit H.G. nr. 877/2014: "termenul prevăzut la art. 7 alin. (1) din H.G. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 (...) se proroga la data de 1 ianuarie 2016."
Pe fond, petenta a arătat că la data de 28.11.2014, agentul de poliție a reținut, în mod eronat, în sarcina Companiei Naționale Poșta Română SA București ca abatere contravențională, faptele prevăzute la art. 58 lit. f din Legea nr. 333/2003.
Organul de poliție, în urma controlului efectuat la Oficiul Poștal nr. 3 C., pendinte de Oficiul Județean de Poștă D., a stabilit că unitatea nu a luat măsuri în vederea introducerii unui sistem de alarmă împotriva efracției fără să precizeze valoarea monetară, potrivit legislației în vigoare, aceste măsuri de pază a obiectivelor se iau în funcție, de valorile monetare manipulate zilnic prin oficiu.
Articolul 3 alin. 3 din Legea 333/2003, prevede că: "la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora: obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor"".
Prin urmare, considerând că și în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, a solicitat a se observa că nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic prin oficiu și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, atâta timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoare.
Pe cale de consecință, având în vedere susținerile anterior menționate, petenta a susținut că fapta nu există, Oficiul Poștal 3 este o subunitate poștală dotată cu sistem de alarmă și video funcțional fără monitorizare și intervenție; fapta a fost aplicată prematur fără respectarea termenului acordat de legiuitor; fapta nu a fost individualizată în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 333/2003, HG nr. 301/2012, OG nr. 2/2001, Legea nr. 180/2002 și dispozițiile Codului de procedură civilă.
În temeiul art. 223 coroborat cu art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă petenta a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea acțiunii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în copie la dosar următoarele acte: proces-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.11.2014, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În apărare, la data de 10.02.2015 intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă ca neîntemeiată și, pe cale de consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentei, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct. (2) Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției lor.
În susținerea celor invocate a solicitat proba cu înscrisurile ce au stat la baza încheierii actului sancționator, în acest sens fiind atașat la dosar procesul-verbal întocmit de agentul constatator.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.11.2014 în original.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și a probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.11.2014 de intimatul I. Județean de Poliție D., petenta C. Națională Poșta Română SA București a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 50 lit. e și art. 58 lit. f și sancționate de art. 59 lit. b din Legea nr. 333/2003 modificată și completată, cu amendă în cuantum de 2000 lei.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut că în urma controlului efectuat de agenții de poliție la Oficiul de Poștă C. nr. 3 cu punct de lucru, s-a constatat că, petenta C. Naționale Poșta Română S.A. nu a luat măsuri în vederea introducerii unui sistem de alarmă de monitorizare și supraveghere împotriva efracției și nu a încheiat contract de service pentru acestea.
Instanța mai reține, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 50 lit. e din Legea nr. 333/2003 constând în obligația petentei de "a asigura executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de paza, precum si introducerea, întreținerea si menținerea in stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătura, de paza si de alarma împotriva efracției" și art. 58 lit. f din acest act normativ constând în "neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 50
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica "Alte mențiuni" apare înscris faptul că acesta a fost încheiat în lipsă, fiind comunicat ulterior.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta a invocat excepția lipsei calității de contravenient.
Referitor la apărarea potrivit căreia nu petenta este persoana ce trebuie sancționată, ci conducătorul unității în calitate de persoană fizică, se constată că textul de principiu care desemnează persoana responsabilă de neluarea măsurilor corespunzătoare este constituit de art. 4 din Legea nr. 333/2003, potrivit căruia răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. 1.
În plus, dispozițiile art. 61 alin. 2 din aceeași lege (art. 59 alin. 2 după republicare) prevăd că sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice, dispoziție care conduce la ideea că subiectul contravenției poate fi atât conducătorul unității, în calitate de persoană fizică, în baza art. 4, cât și persoana juridică, situație în care critica formulată apare ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
Ori, în condițiile în care C. Națională Poșta Română SA se regăsește printre instituțiile individualizate la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 aceasta era obligată să asigure paza bunurilor ori valorilor deținute cu orice titlu.
Cu privire la al doilea motiv invocat, respectiv faptul că procesul verbal de contravenție nu cuprinde mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul fiscal și codul fiscal ale acestuia, precum și datele de identificare ale persoanei care o reprezintă, instanța constată că nu se poate reține acest aspect, întrucât procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art. 16 alin. 6 din același act normativ "în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. "
Așadar, din analiza procesului verbal de constatare atașat la dosar se reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 333/2003 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind luarea măsurilor pentru asigurarea pazei și protecției, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța constată că nu poate fi avută în vedere susținerea petentei privind incidența unui termen legal suspensiv până la care unitățile trebuie să îndeplinească cerințele de securitate, termen instituit prin art. 7 din HG nr. 301/2012, reținându-se că termenul la care face referire petenta a fost stabilit pentru îndeplinirea de către unitățile prevăzute în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 a cerințelor stabilite prin H.G. nr. 301 din 11.04.2012 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
În acest sens, se va avea în vedere că prin art. 50 lit. e din Legea nr. 333/2003 constând în obligația petentei de "a asigura executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de paza, precum si introducerea, întreținerea si menținerea in stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătura, de paza si de alarma împotriva efracției" și art. 58 lit. f din acest act normativ constând în "neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 50", au fost stabilite și contravenții specifice pentru încălcarea prevederilor din normele metodologice.
Or, petenta nu a fost sancționată pentru săvârșirea unor contravenții prevăzute de H.G. nr. 301/2012, ci pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 50 lit. e și art. 58 lit. f din Legea nr. 333/2003.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului, întrucât având în vedere starea de fapt expusă, petentei îi revenea obligația de a lua măsuri în vederea introducerii unui sistem de alarmă de monitorizare și supraveghere împotriva efracției și de a încheia contract de service pentru acestea, astfel, pentru neîndeplinirea dispozițiilor legale stabilite în sarcina sa, agentul constatator a acționat în consecință, aplicând petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei.
Din cuprinsul procesului verbal aflat la fila nr. 17 din dosar, s-a reținut că la data de 29.12.2014, la sediul Oficiului Poștal nr. 3 a fost efectuat un control inopinat, în prezenta doamnei C. G., având calitatea de diriginte, unde s-a constatat că sistemul de alarmă la efracție nu este monitorizat de nicio firmă de specialitate de pază și intervenție și nu există contract de service pentru acesta, fapt constatat și la controlul efectuat în data de 28.11.2014 și care nu a fost remediat până în prezent, astfel petenta neaflându-se la prima abatere de acest gen.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 50 lit. e și art. 58 lit. f din Legea nr. 333/2003.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petenta C. Națională Poșta Română SA București, cu sediul în municipiul București, ., sector 2, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.11.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., cu sediul în municipiul C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
Președinte, Grefier,
R. - M. D. C. - E. C.
Red. R.M.D./ Teh. T.L.
Ex. 4/07.07.2015
Cod operator 2995
| ← Fond funciar. Sentința nr. 6711/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 6167/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
