Plângere contravenţională. Sentința nr. 7029/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7029/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1985/215/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7029/2015
Ședința publică de la 26.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. - M. D.
Grefier: C. - E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. I. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.01.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal, intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus la dosar, întâmpinare în procedura de regularizare a cererii, după care;
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 Cod procedură civilă și art. 118 din OUG nr. 195/2002, este competentă general, material și teritorialul în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de trei luni.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul B. C., soția sa.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri solicitată de petent, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă, o încuviințează.
Având în vedere că martorul propus de petent, Bălasa C., este soția acestuia, precum și faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că se opune încuviințării probei testimoniale cu persoanele prevăzute al art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă respinge proba testimonială cu martorul B. C., soția petentului.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea sa de plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
In temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 30.01.2015, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petentul B. I. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 28.01.2015, restituirea permisului de conducere și a contravalorii amenzii.
În motivarea plângerii petentul a susținut că la data de 28.01.2015, în jurul orei 08:25, se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe ., din municipiul C., dinspre Colegiul Național C. I către Teatrul Național M. S., iar la intersecția străzii A. I. C. cu Romul, dorind să efectueze viraj la stânga, a semnalizat corespunzător schimbarea direcției de mers și a oprit pentru a acorda prioritate autoturismelor ce se deplasau pe sensul opus, moment în care a auzit semnalul acustic specific unui echipaj de poliție, fapt pentru care a virat stânga și a oprit pe partea dreaptă a carosabilului, pentru a permite autospecialei să-și continue misiunea.
Petentul a arătat că a oprit pe marcajul pietonal, deoarece după acesta pe partea dreaptă urma o parcare, care era ocupată în momentul respectiv, iar . o singură bandă pe sens, circulația desfășurându-se pe un singur sens, dinspre Primăria municipiului C. către Calea București. Astfel, marcajul destinat trecerii pietonilor fiind singurul loc în care putea opri, în așa fel încât să permită trecerea autospecialei de poliție.
A mai arătat că în momentul în care a oprit pe partea dreaptă a carosabilului, pe trotuar dinspre Primăria Municipiului C. se afla un pieton care încă nu se angajase în traversarea străzii.
A menționat că a staționat câteva momente așteptând ca autospeciala de poliție să îl depășească, fapt ce nu s-a întâmplat, aspect care l-a determinat să-și reia deplasarea pe . în care era oprit, în direcția Calea București.
În apropriere de intersecția dintre Romul și Calea București a observat din nou în spatele său autospeciala de poliție care avea semnalele acustice și luminoase puse în funcțiune, însă deoarece locul în care se afla nu-i permitea să oprească fără a bloca sensul de mers, a continuat deplasarea și a efectuat virajul la dreapta pe Calea București, oprind după intersecție, pe partea dreaptă, pentru a permite echipajului de poliție să-și continue deplasarea.
A precizat că autospeciala a oprit în spatele său, agentul de poliție solicitându-i actele în control, fiind sancționat contravențional cu amendă și reținerea permisului de conducere întrucât nu a acordat prioritate de trecere pietonului de la intersecția străzii A.I. C. cu .> A arătat că, în replică agentul constatator i-a comunicat că nu se afla în misiune, semnalele acustice și luminoase fiind puse temporar în funcțiune pentru a avertiza alt participant la trafic cu privire la efectuarea unui viraj la stânga, încălcând astfel marcajul dublu continuu care despart sensurile de deplasare pe ..
A arătat că, potrivit art. 31 lit. b din OUG nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să respecte semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor aparținând poliției.
În articolul 32 alin. 1 lit. a și b din OUG nr. 195/2002 se specifică faptul că semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitivele de iluminare montate pe autovehicule și au următoarele semnificații: a) lumina roșie obligă participanții să oprească în direcția de mers cât mai aproape de marginea drumului; b) lumina albastră obligă participanții la trafic să acorde prioritate de trecere.
Conform art. 32 alin. 2 lit. b din OUG nr. 195/2002 autovehiculele destinate poliției pot folosi semnalul de avertizare luminoasă atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență. Or, în cazul de față semnalele luminoase montate pe autospeciala poliției din dotare nu au fost folosite conform legii.
De asemenea, a mai arătat că, agentul de poliție a refuzat să insereze la rubrica alte mențiuni, obiecțiunile sale pe larg, comunicându-i-se ca pentru acest aspect există calea contestației.
A învederat că deși a solicitat semnarea procesului verbal de un martor, agentul constatator i-a specificat că nu este necesara prezenta unui martor în cazul de față.
A mai arătat că a fost nevoit să efectueze o manevră forțată deoarece echipajul de poliție nu a folosit în mod corespunzător semnalele luminoase montate pe autospeciala din dotare, nerespectând prevederile art. 32 alin. 2 lit. b din OUG nr. 195/2002, conform căruia autovehiculele destinate poliției pot folosi semnalul de avertizare luminoasă atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență.
În acest sens a solicitat emiterea uneia drese către Biroul Rutier C., pentru a prezenta dovezi care să ateste cele menționate în procesul verbal, împreună cu ordinul de misiune în baza căruia echipajul de poliție a pus în acțiune semnalele acustice și luminoase.
În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 republicată.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în copie următoarele documente: proces-verbal . nr._ încheiat la data de 28.01.2015, dovada . nr._/28.01.2015, dovada de plată online amendă circulație auto, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru și a solicitat proba testimonială cu martora B. C..
La data de 12.02.2015, intimatul I. Județean de Poliție D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul B. I. A., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 28.01.2015, pe care o consideră neîntemeiată, solicitând ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct. (2) Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției lor.
La data de 02.04.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat, susținând cele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.01.2015 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul B. I. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din RA OUG nr. 195/2002, republicată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 390 lei.
Prin același proces verbal s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 28.01.2015, în jurul orei 08:30, se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe ., iar la efectuarea virajului la stânga pe . acordat prioritate pietonului angajat în traversarea regulamentară prin loc marcat și semnalizat corespunzător pe sensul său de deplasare.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din RA OUG nr. 195/2002, republicată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată, constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului” cu sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, iar la rubrica "Alte mențiuni" apare înscris faptul că " în timp ce era oprit să acorde prioritate mașinilor ce se deplasau din față, a fost indus în eroare de semnalul luminos și acustic al autospecialei de poliție"
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat ca motiv de nelegalitate faptul că procesul verbal în cauză nu a fost semnat de nici un martor asistent.
Astfel, instanța constată că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Așadar, din analiza procesului verbal de constatare atașat la dosar se reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
Cu privire la susținerea petentului potrivit căreia a fost indus în eroare de semnalele luminoase și acustice ale autospecialei de poliție, instanța constată că nu se poate reține acest aspect, întrucât potrivit actelor normative în vigoare petentul are obligația de a respecta dispozițiile art. 31 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată, însă fără a stânjeni sau pune în pericol ceilalți participanți la trafic.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din RA OUG nr. 195/2002, republicată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul B. I. A., cu domiciliul în municipiul C., .. 22, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.01.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Biroul Rutier, cu sediul în municipiul C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
Președinte, Grefier,
R. - M. D. C. - E. C.
Red. R.M.D./ Teh. T.L.
Ex. 4/30.06.2015
Cod operator 2995
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6167/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7022/2015. Judecătoria... → |
|---|
