Plângere contravenţională. Sentința nr. 714/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 714/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 714/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 714/2015
Ședința publică din data de 22 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul NICUȚI I.-A. în contradictoriu cu intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. D. pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
. dosar împuternicire avocațială nr. OT/_/2014, învederând că Judecătoria C. este competentă în soluționarea cauzei, durata estimativă pentru cercetarea procesului fiind de 6 luni.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., constatând că potrivit art. 94 NCPC, art. 32 OG 2/2001modif., este competenta material, general si teritorial să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe:
. cu înscrisuri în cadrul căreia intenționează să depună și Regulamentul de Ordine interioară al societății unde petentul este angajat, proba testimonială cu un martorul C. I., pentru dovedirea stării de fapt, lăsând la aprecierea instanței probele solicitate de intimat.
Instanța, având în vedere disp. art. 254, 255, 258 NCPC, încuviințează părților proba cu înscrisuri și respinge ca neutilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată de petent, având în vedere teza probatorie invocată si obiectul pricinii. De asemenea, constată că petentul avea posibilitatea, și obligația totodată, să depună o dată cu plângerea și înscrisurile reprezentând Regulamentul de Ordine Interioara al societății unde este angajat, pentru a-și susținere apărările pe starea de fapt.
. unui nou termen de judecată pentru a depune Regulamentul de ordine interioară al societății unde este angajată partea.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul petentului, reținând ca partea a beneficiat de timp suficient pentru a depune orice înscrisuri prin care înțelege să-și dovedească susținerile din plângere, conform art. 194 și 254 NCPC.
. ca nu mai are cereri de formulat în cauză.
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 3 luni durata necesara pentru cercetarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, potrivit art. 392 NCPC, instanța declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
. plângerii așa cum a fost formulată si anularea procesului-verbal contestat, exonerarea de la plata amenzii contravenționale. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent, fiind lovit de nulitate, iar amenda este prea mare, fiind dată personal petentului. De asemenea, vehiculul nu a fost imobilizat, nu era necesară utilizarea cartelei tahograf, deoarece cursa este de doar 36 km iar petentul și-a continuat ulterior deplasarea.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.08.2014, sub nr._, petentul NICUȚI I.-A. a chemat in judecată pe intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar in teză subsidiară, in temeiul art. 7 din OG 2/2001, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment, dat fiind pericolul social extrem de redus.
In motivare, petentul a arătat ca prin procesul verbal de contravenție anterior menționat a fost sancționat cu 8000 lei amendă contravenționala, apreciind nelegală si netemeinică sancțiunea aplicată deoarece cele reținute in sarcina sa nu corespund adevărului.
A arătat că din data de 06.07.2014 este angajatul societății VIITORUL SRL conform contractului de muncă înregistrat sub nr. 205/06.07.2014, având funcția de șofer, societatea având ca obiect transportul de persoane prin servicii regulate special, petentul desfășurându-și activitatea conducând microbuzul marca Wolkswagen Crafter înmatriculat pentru prima data la data de 24.06.2014, fiind o mașina noua care are toate condițiile si confortul necesar călătorilor.
Conform graficului de circulație al licenței de transport, petentul arată ca efectuează curse regulate pe traseul Stoina – Melinesti – Vârteju, traseu care are in total 36 km si 13 stații, distanta parcursa fiind sub distanta de 50 km.
De asemenea, petentul a mai susținut ca la data de 16.07.2014 a fost oprit in localitatea Melinești de către un agent constatator din cadrul ISCTR București, care i-a solicitat actele la control, iar după verificări, petentul și-a continuat cursa spre Stoina.
Petentul a mai menționat că după două zile a primit procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu 8000 lei si că ar fi avut imobilizat microbuzul, procesul verbal nefiind încheiat la data controlului cum era firesc, iar ceea ce s-a consemnat in cuprinsul acestuia nu corespunde realității.
Petentul a mai precizat ca potrivit Regulamentului CE nr. 561/2006 publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene care privește utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor si perioadei de odihna ale șoferilor, folosirea cartelei tahograf nu este obligatorie pentru conducătorii auto care conduc vehicule destinate transporturilor de persoane prin servicii regulate al căror traseu nu depășește 50 km, traseul parcurs fiind de 36 km, iar România este parte a Comunității Europe si a aderat la tratatele si convențiile existente intre state.
In teza subsidiară, petentul a rugat instanța să aibă în vedere pericolul social extrem de redus, faptul ca a fost angajat de circa 10 zile si ca efectiv nu s-au produs consecințe neplăcute, solicitând înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001, pe Regulamentul CE nr. 561/2006 cu modificările ulterioare si OG 37/2007.
Plângerea a fost legal timbrată.
În probațiune, petentul a depus procesul verbal de contravenție . nr._, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, licență de traseu, contract individual de muncă încheiat si înregistrat sub nr. 205/06.07.2014, aviz psihologic, și alte înscrisuri.
Intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR BUCUREȘTI, legal citat, a formular întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivare, intimatul a arătat ca la data de 16.07.2014 ora 16:31 pe DJ 605 a, km 30, localitatea Melinești, județul D., a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către . in baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de numitul Nicuți I. A. în timp ce efectua transport rutier de persoane in trafic național, reieșind faptul ca, conducătorul auto Nicuți A. in zilele 13/14/15/16.07.2014 nu a folosit cartela tahografică in aparatul tahograf din dotarea vehiculului, totodată a fost aplicat imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficientelor constatate astfel încât sa fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului.
Intimatul a mai menționat ca a fost întocmit Formularul de control in trafic . nr._ pe care conducătorul auto a refuzat sa îl semneze, fapta săvârșită constituind contravenție prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 15 din OG 37/2007, modificată si completată cu OG 21/2009 si este sancționată conform prevederilor art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ, cu amendă de la 4000 lei la 8000 lei, aplicabilă conducătorului auto.
Cât privește legalitatea procesului verbal de contravenție, intimatul a rugat instanța sa constate ca acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prev. de art. 17 din OG 2/2001, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator.
Referitor la motivul lipsei martorului, intimatul precizează ca agentul constatator a fost foarte elocvent menționând ca nu s-a identificat nici un martor decât alt agent constatator care potrivit OG 2/2001 nu poate semna in calitate de martor. Nici un text de lege nu obliga o persoana sa semneze in calitate de martor un proces verbal, o asemenea obligație fiind chiar absurda in condițiile in care chiar contravenientul are dreptul sa refuze semnarea existând si posibilitatea sa nu fie de față.
Cât privește temeinicia, intimatul apreciază ca procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție simpla de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Normele metodologice cuprinse in Ordinul M.T.I. nr. 980/2001 stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor OG 27/2001 privind transporturile rutiere si reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si activităților conexe ale acestora.
Transportul rutier se poate efectua numai in condițiile respectării prevederilor prezentelor norme, ale reglementarilor naționale si ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum si alte acordurilor si convențiilor internaționale la care România este parte.
La momentul controlului conducătorul auto Nicuti I. A. conducea un vehicul dotat cu aparat tahograf fără a utiliza cartela tahografică încălcând astfel prevederile OG 37/2007.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 si urm. din NCPC, precum si pe cele invocate in cuprinsul acesteia.
În probațiune, intimatul a depus înscrisurile în temeiul cărora a fost întocmit procesului verbal de contravenție contestat de petent.
La data de 23.10.2014, petentul a depus la dosar lista cu martorul propus pentru a fi audiat, solicitând instanței citarea numitului C. I..
La data de 10.11.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/18.07.2014 petentul Nicuți I. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei conform art. 8 alin. 1 pct. 15 corob. cu art. 9 alin. 1, lit. c din OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, deoarece în urma controlului efectuat în trafic în data de 16.07.2014, ora 16.31 în loc. Melinești, DJ 605A km 30, s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, utilizat de VIITORUL SRL, condus de Nicuți I. A., care efectua transport rutier de persoane în trafic național în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, nu respectă prevederile legale, în sensul că în zilele de 13.07._14 conducătorul auto nu a folosit cartelele tahograf.
Petentul nu a semnat procesul-verbal, fiind întocmit în lipsa sa și comunicat ulterior, conform dovezii de la fila 26.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identitate ale persoanei fizice sanctionate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Motivele invocate de petent în plângerea formulată în privința nelegalității actului contestat nu sunt întemeiate, urmând a nu fi luate în seamă la soluția pe fond, pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, așa cum s-a reținut în paragraful de mai sus, strict în raport de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001R, actul sancționator este valabil întocmit nefiind incident nici un motiv de nulitate absolută.
În aceste condiții, așa cum au fost formulate criticile ridicate de petent, cel mult instanța le poate analiza ca și posibile motive de nulitate relativă a actului sancționator, pe care însă le va înlătura ca nefondate, menționându-se în cuprinsul actului că la momentul întocmirii procesului-verbal nu au fost identificate alte persoane, cu excepția agenților constatatori, care să semneze în calitate de martori asistenți.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1, lit. c din OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare la data de 16.07.2014), contravenția prev. la art. 8 alin. 1 pct. 15 din același act normativ se sancționează cu amendă de la 4000 lei până la 8000 lei, aplicabilă conducătorului auto.
Concluzionând, în privința motivelor de nelegalitate a procesului-verbal, instanța constată că actul atacat este legal întocmit și cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, atât absolute cât și relative, fiind comunicat în termenul legal de 30 de zile de la data întocmirii.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că, deși actul de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de temeinicie, relativitatea acesteia permite rasturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Astfel, dovezile administrate de petent în argumentarea temeiniciei plângerii pot releva o situatie de fapt contrară celei reținute prin actul atacat.
Cum însă petentul nu a produs astfel de probe, prin care sa reliefeze netemeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată ca actul atacat este temeinic sub aspectul mențiunilor cuprinse și a faptelor relatate.
În acest sens, cât privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG nr. 37/2007 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier, precum și a celor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto denumite tahografe, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore pentru instituirea unui climat de securitate economico-socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor dispoziții legale este de o importanță deosebita.
În același timp însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Deși în fața instanței de judecată petentul a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, nefiind dovedită o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei – formular de control în trafic, foaie de parcurs, planșe foto, dovada de verificare a tahografului . nr._ – si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, reținând și că textul de lege ce sancționează contravenția nu face nicio distincție în raport de distanța traseului rutier parcurs, fiind sancționată conducerea unui vehicul dotat cu tahograf fără a utiliza diagrame tahograf și/sau cartela tahografică, constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Se mai reține și că nu au relevanță în cauză, în ceea ce privește vinovăția petentului și legalitatea sancțiunii aplicate, nici activitatea sa anterioară, nici data angajării în funcție și nici eventuale dispoziții contrare ale Regulamentului de Ordine Interioara al societății unde este angajat.
De altfel, petentul, prin susținerile din cuprinsul plângerii formulate, recunoaște expres săvârșirea faptei contravenționale, în opinia sa însă vinovăția fiind înlăturată deoarece traseul rutier parcurs are mai puțin de 50 km, împrejurare irelevantă, astfel că, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a stării de fapt și a încadrării în drept.
Sub aspect sancționatoriu, se reține că art. 34 din O.G. nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului. În aceste condiții, instanța consideră că sancțiunea amenzii într-un cuantum redus la suma de 4000 lei, pentru fapta prev. de art. 8 alin. 1 pct. 15 din OG nr. 37/2007R (forma în vigoare la data de 16.07.2014), este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin.
Opinia instanței este întemeiată, pe de o parte pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar pe de altă parte pe criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest context, instanța apreciază că, pentru corijarea conduitei petentului, nu este îndestulătoare sancțiunea avertisment, atitudinea procesuală a părții demonstrând că petentul nu a conștientizat consecințele faptelor sale, tratând superficial evenimentele din 16.07.2014, însă, în același timp, instanța apreciază că, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, nu se impune nici individualizarea amenzii în cuantumul maxim prevăzut de legiuitor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul-verbal . nr._/18.07.2014 întocmit de reprezentantul intimatului, în sensul celor mai sus arătate.
Va menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Va atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor OG nr. 37/2007 modif.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul NICUȚI I.-A., cu domiciliul în comuna Melinești, ., județul D. în contradictoriu cu intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales în București, ., nr. 1, corp D1, ..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției contestat . nr._/18.07.2014 în sensul că dispune reducerea amenzii contravenționale aplicate de la suma de 8000 lei la suma de 4000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor OG nr. 37/2007 modif. .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./30.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 734/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 811/2015.... → |
|---|
