Plângere contravenţională. Sentința nr. 7406/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7406/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 30146/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr.7406
Ședința publică de la 03.06. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE NICOLETA POPESCU
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul B. I. și pe intimata P. M. C. BIROUL RUTIER IPJ D., având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, martorul T. S. P., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a procedat la luarea unei declarații martorului prezent, T. S. P., sub prestare de juramânt, declarația s-a fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecatorească, și acordă cuvântul în dezbaterii pe fondul cauzei.
Petentul prezent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere și restituirea cuantumului amenzii plătite, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2014 sub nr._, petentul B. I. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu I.P.J. D. – Poliția mun. C. – Biroul Rutier împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.07.2014 emis de I.P.J. D. Poliția mun. C. – Biroul Rutier, solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul arată că, în fapt, la 21.07.2014 se afla în trafic pe . autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la intersecția cu . trecerea pietonală, s-a asigurat că pe trecere nu existau angajați în traversare pietoni și a traversat intersecția.
Petentul a mai arătat că era angajat pe banda a III-a, așa cum arată și agentul constatator în procesul-verbal.
A fost oprit de un echipaj de Poliție Rutieră care i-a solicitat actele la control, în urma verificărilor de către acesta, i-a adus la cunoștință că nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare. Deși a încercat să-i explice agentului constatator că se afla pe banda a III-a, iar pietonul de care acesta vorbește a încercat să se angajeze în traversare pe banda I de mers, când petentul deja trecuse de trecerea pietonală.
Petentul a precizat că deși a avut obiecțiuni, nu a fost lăsat să relateze obiecțiunile în procesul-verbal, agentul constatator nu a scris decât – obiecțiuni - dar nu a arătat care sunt obiecțiunile petentului.
De asemenea, deși petentul a avut un martor în autoturism, acesta a refuzat să fie trecut în procesul-verbal, lăsând această rubrică necompletată.
A depus la dosar procesul-verbal contestat și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
Instanța a încuviințat proba cu martori, astfel că în cauză a fost audiat martorul T. S. P., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
La data de 11.11.2014 intimatul a formulat întâmpinare la plangerea contravențională solicitând să fie respinsă plângerea contravențională ca neîntemeiata și să se constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, a susținut că instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, s-a dovedit vinovăția petentului și s-a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Că, fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din O.G. nr.2/2001, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul T. S. P.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 21.07.2014 emis de I.P.J. D., petentul B. I. a fost sancționat contravențional în baza art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru faptul că în data de 21.07.2014, ora 09,50, pe . intersecția cu . C., a condus auto cu număr de înmatriculare_, și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal pe sensul său de mers, banda a III-a de circulație (fila 6).
Examinând legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța constată că acesta îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia: „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:… h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”.
Împrejurarea că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 135 lit. h) din HG nr._ rezultă din procesul-verbal de potrivit căruia petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii prin loc marcat.
Iar, susținerile petentului formulate în cauză, în sensul că aceasta nu se face vinovat de cele reținute în procesul-verbal de contravenție nu pot fi reținute deoarece nu sunt susținute din punct de vedere probator. Astfel, deși instanța a audiat, la solicitarea petentului, pe martorul T. S. P., care a declarat că s-a aflat împreună cu petentul în mașină și a putut să constate că nu se afla niciun pieton pe trecere, instanța va califica această declarație ca fiind nesinceră, urmând să o înlăture din probatoriu, având în vedere relațiile de prietenie dintre părți și subiectivismul acestora raportat și la detașarea și neatenția în circulație care caracterizează pasagerul din dreapta.
Astfel, procesul-verbal beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie întrucât acest aspect de fapt a fost constatat de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Aplicarea garanțiilor procesuale generale prevăzute de art. 6 din C.E.D.O., inclusiv prezumția de nevinovăție, atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale aceasta revenind autorității din care face parte agentul constatator. Intimata a probat cele consemnate în procesul-verbal de contravenție.
Veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, precum și în Janosevic împotriva Suediei, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, se respectă cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Aprecirea petentului că agentul constatator ar fi denaturat în mod deliberat starea de fapt nu poate fi primită. O asemenea atitudine din partea unui agent de poliție ar reprezenta o încălcare a statutului profesiei sale, or o afirmație de o asemenea gravitate trebuie susținută de probe pertinente. Pe de altă parte, Convenția, dar și dreptul intern consacră exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință. Atâta vreme cât petentul lansează acuzații cu privire la modul de întocmire a procesului verbal, la modul de constatare a faptei sale, asupra comportamentului agenților de poliție, asupra probității lor profesionale, o astfel de acuzație nu poate fi primită de instanță atâta vreme cât nu este susținută de probe pertinente, și, doar în legătură cu acest aspect, instanța apreciază că sarcina probei asupra celor de mai sus revine petentului.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța apreciază că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, amenda aplicată fiind chiar minimul prevăzut de actul normativ, iar petentul nu a depus nicio dovadă în circumstanțiere.
Nici solicitarea petentului de a înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul nu este întemeiată, fapta săvârșită prezentând un anumit grad de pericol pentru siguranța circulației, iar pentru responsabilizarea participanților la trafic, legiuitorul a considerat că se impune sancțiunea amenzii contravenționale, sancțiune care nu reprezintă un scop în sine, ci un mod de corijare a celor care încalcă dispozițiile legale obligatorii și care, în speță a fost aplicată la limita minimă prevăzută cu posibilitatea de a plăti în 48 de ore jumătate din acest minim.
Pe cale de consecință, având în vedere că procesul-verbal de contravenție atacat, este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și temeinicie, și văzând că petentul, deși și-a asumat sarcina de a dovedi nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, în vederea anulării acestuia, nu a făcut acest lucru, instanța, în baza art.34 din OG nr.2/2001, va respinge plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E ;
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul B. I., domiciliat în C., ..83, județul D. și pe intimata P. M. C. BIROUL RUTIER IPJ D., cu sediul în C., ., județul D., ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2015 la Judecătoria C..
Președinte, Grefier,
N. P. G. D.
Red PN*/DG
Ex.4/11.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8758/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9273/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
