Plângere contravenţională. Sentința nr. 8002/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8002/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 8002/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 8002/2015
Ședința publică din data de 11 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul V. M. I. în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. C. pentru petent si c.j D. E. pentru intimat, lipsă fiind petentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul a înaintat cazierul auto al petentului, după care,
C.j D. pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., constatând că potrivit art. 94 NCPC și art. 32 OG 2/2001, este competenta material, general si teritorial să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe:
Apărătorul petentului solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia să fie emisă o adresă către OCPI D., pentru a comunica punctul GPS din drumul național unde a fost suprins petentul, precum și proba testimonială cu martorul indicat prin plângere.
Apărătorul petentului învederează că nu mai insistă în emiterea adresei către I. D..
C.j D. pentru intimat solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, învederând că se opune la proba testimonială solicită de petent, iar cu privire la emiterea adreselor solicitate prin plângere, lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul petentului învederează că proba testimonială este utilă deoarece martorul poate spune daca exista vreun indicator pe sectorul de drum respectiv.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 254, 255, 258 NCPC, admite ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și respinge ca neutilă proba testimonială solicitată de petent, raportat la teza probatorie invocată si natura contravenției reținute în sarcina sa.
Instanța, cu privire la solicitările petentului din cuprinsul plângerii, referitoare la emiterea unor adrese către instituțiile indicate, reține că respectivele adrese nu sunt utile soluționării cauzei, fiind posibilă analiza tuturor apărărilor petentului în considerarea înscrisurilor deja aflate la dosar.
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 4 luni durata necesară pentru cercetarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție contestat, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere, învederând că agentul constatator a consemnat că nu sunt obiecțiuni, nu a fost luată in considerare marja de eroare a aparatului radar, viteza ar fi fost sub 100 km/h, respectiv 86 km/h, fără cheltuieli de judecată.
C.j D. E. pentru intimat, solicită respingerea plângerii si menținerea actului sancționator ca legal întocmit.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.02.2015, sub nr._, petentul V. M. I. a chemat in judecată pe intimatul I. D. – SERVICIUL RUTIER C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, exonerarea de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere, iar in teza subsidiară aplicarea unui avertisment.
In motivare, petentul a arătat ca la data de 20.02.2015, in jurul orelor 18:20, in timp ce se deplasa din direcția C. spre Slatina, cu mașina proprietate personală, marca Mercedes Benz, pe DN 65 a fost oprit la km 20+500 m de un echipaj de politie care rula in sens invers direcției sale de mers, reproșându-i faptul ca va fi sancționat contravențional si i se va retine permisul de conducere întrucât a depășit limita de viteza legala, si ca rula cu 104 km/h, iar viteza a fost înregistrata cu aparatul radar marca Autovision, montat pe auto cu nr. MAI34607.
A susținut că nu avea viteza menționata in procesul verbal de contravenție, circulând cu o viteza sub 100 km/h, iar când i-a spus agentului constatator acest lucru i-a învederat ca nu are ce sa conteste si ca nu mai este nevoie nici de martor si nici sa facă obiecțiuni la rubrica alte mențiuni, întrucât au credibilitate agenții constatatori si nu șoferii. Astfel ca nu a putut scrie obiecțiunile nici in procesul verbal de contravenție, întrucât agentul constatator a venit deja cu procesul verbal semnat si completat inclusiv la rubrica alte mențiuni, spunându-i doar sa semneze.
Petentul a mai precizat că însuși agentul constatator a menționat in procesul verbal faptul ca se afla in afara localității Robănești, astfel ca a fost sancționat pe nedrept, întrucât nu se afla in localitate, iar viteza cu care rula era sub 100 km/h, si cu atât mai mul cu cât in zona nu era indicator cu limita de viteză.
De asemenea, a arătat că marja de eroare a aparatului radar de 4% nu a fost luata in calcul la momentul măsurării vitezei si menționării acesteia in procesul verbal, aceasta fiind mai mare la aparatele radar care funcționează in modul in mișcare decât la cele in staționare, apreciind că trebuia să fi operat si funcția de compensare a vitezelor celor doua mașini, întrucât au fost in mișcare ambele autoturisme, situații care nu au fost in vedere in momentul sancționării petentului.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul verbal contestat in original, copie CI, împuternicire avocațiala, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La data de 23.03.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul a opinat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A învederat că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică si legală.
Intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legala admisa, există riscul producerii unor accidente de circulație, in care să fie implicate persoane nevinovate.
S-a mai susținut că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul R. de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din N.M.L nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate si de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței sa aibă in vedere disp. art. 254 NCPC potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep., și OG nr. 2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 411 alin. 1 pct. 2 din NCPC.
Anexat întâmpinării, intimatul a depus buletinul de verificare metrologică al aparatului radar si planșă foto cuprinzând 9 fotografii.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 24.04.2015, s-a dispus emiterea unei adrese către I. D., pentru a comunica cazierul auto al petentului V. M. I., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/06.05.2015.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, . nr._/20.02.2015, petentul V. M. I. a fost sancționat cu amendă contravențională și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autoturismul Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare CE355PB pe DN 65 km 20+500 m, în afara localității Robănești, cu viteza de 104 km/h, înregistrată de aparatul radar Autovision . 110, montat pe auto MAI_, pe un sector de drum cu limită de viteză maximă admisă de 50 km/h.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea – "Nu sunt obiecțiuni".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, dându-i o calificare juridică corectă - art. 102, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002R coroborat cu art. 121 alin. 1din ROUG 195/2002R - așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator și fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în aplicarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Deși petentul a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, nefiind probată o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a susținerilor petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate de planșele foto existente la dosar, f. 15, din care se poate observa că autoturismul cu numărul de înmatriculare CE355PB a circulat la data de 20.02.2015 ora 18:19:31 cu viteza de 104 km/h, pe un sector de drum cu limita maximă de viteză de 50 km/h.
Instanța constată că înregistrarea este conformă prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 187/2009, cuprinzând data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, fiind respectate reglementările legale actuale, în condițiile abrogării dispozițiilor pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, prin Ord. nr. 187/2009.
De asemenea, având în vedere limitele erorii tolerate, potrivit pct. 3.1.1. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezei, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționator, cât și în regim de deplasare, se constată că valoarea înregistrată, respectiv aceea de 104 km/h, depășește cu 54 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, de 50 km/h, potrivit art. 121 și art. 123-124 din ROUG nr.195/2002R (HG 1391/2006), marcajul rutier de limitare a vitezei pe sensul de deplasare al petentului fiind vizibil în cadrul foto nr. 5639. De altfel, este de notorietate că sectorul de drum unde a fost înregistrat petentul, respectiv DN 65 km 20+500 m, în afara localității Robănești, reprezintă o curbă deosebit de periculoasă, cu vizibilitate restrânsă, semnalizată ca atare și prevăzută cu marcaj rutier de limitare a vitezei la 50 km/h, pe ambele sensuri de mers.
De asemenea, în cauză, aparatul radar a fost identificat corespunzător în cuprinsul procesului-verbal – AUTOVISION . 110 montat pe auto MAI_ – fiind omologat și verificat metrologic.
În plus, instanța mai retine ca utilizarea formularului 1D nu este necesară, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002R, decât în situația în care procesul-verbal de contravenție se încheie ulterior săvârșirii faptei, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Or, în speță, procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, în prezența petentului, căruia i-a fost înmânat și care a semnat de primire, fără obiecțiuni. Criticile petentului privind modul de completare a acestei rubrici nu pot fi primite de instanță deoarece, din observarea procesului-verbal, rezultă că petentul personal și-a scris în clar numele și prenumele și apoi a semnat, însușindu-și astfel fără rezerve mențiunile inserate de agentul constatator.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă din fișa de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, cum prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost infirmată, nefiind probată o situație de fapt contrară celei descrise de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent și să mentină ca temeinic si legal procesul-verbal . nr._/20.02.2015 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. M. I., cu domiciliul în mun. C., .. 31, județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D. – SERVICIUL RUTIER C., cu sediul în mun. C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./13.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8003/2015. Judecătoria CRAIOVA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 8011/2015.... → |
|---|
