Plângere contravenţională. Sentința nr. 8230/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8230/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 40523/215/2014
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8230
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 16.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul B. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Serviciul Rutier C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat V. E., pentru petent, lipsind intimatul și martorul S. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat V. E., pentru petent, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta și martorul S. G..
Instanța încuviințează solicitarea apărătorului petentului și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta și martorul S. G..
La a doua strigare a cauzei a răspuns avocat V. E., pentru petent, lipsind intimatul și martorul S. G..
Avocat V. E., pentru petent, solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a se prezenta și martorul S. G., care se află pe drum spre instanță împreună cu petentul, martorul având domiciliul în județul V..
Instanța încuviințează solicitarea apărătorului petentului și dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a se prezenta și martorul S. G..
La a treia strigare a cauzei au răspuns petentul personal și asistat de avocat V. E. și martorul propus de către petent, lipsind intimatul.
Martorul propus de către petent învederează instanței că se numește M. R.-G..
Avocat V. E., pentru petent, arată că a fost o eroare comunicarea numelui de familie al martorului ca fiind "S.", în loc de "M.", acesta fiind numele sub care îl cunoaște petentul, însă solicită instanței să observe că domiciliul martorului indicat în cartea de identitate a acestuia este identic cu cel indicat de petent.
Instanța, verificând adresa martorului din cartea de identitate, coroborat cu procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere, din care rezultă că la adresa indicată de petent nu locuiește nici o persoană cu acel nume, dispune audierea martorului M. R.-G..
Martorul învederează instanței că religia nu îi permite să jure pe biblie, motiv pentru care instanța îi pune în vedere să depună jurământul prevăzut de art. 319 alin. 5 N.c.p.c.
Se audiază, sub prestare de jurământ, în conformitate cu prevederile art. 319 alin. 5 N.c.p.c., martorul M. R.-G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat V. E., pentru petent, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, apărătorul petentului învederează instanței că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că apărătorul petentului este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat V. E., pentru petent, solicită admiterea plângerii, anularea în parte a procesului verbal de contravenție contestat și restituirea permisului de conducere, exonerarea în parte de la plata amenzii contravenționale, precum și anularea în parte a punctelor de penalizare, cu reținerea numai a sancțiunii privind nepurtarea centurii de siguranță, faptă recunoscută, de altfel, de către petent, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.10.2014 sub nr._, petentul B. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Serviciul Rutier C., anularea în parte a procesului verbal de contravenție . nr._/17.10.2014 și restituirea permisului de conducere, exonerarea în parte de la plata amenzii contravenționale, precum și anularea în parte a punctelor de penalizare, cu reținerea numai a sancțiunii privind nepurtarea centurii de siguranță (faptă recunoscută).
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, la data de 17.10.2014, în jurul orelor 15,00, a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ în C., pe . Brazda lui N. către . trecerea de pietoni din dreptul Poliției Municipiului C. ar fi circulat pe sensul opus de circulație, nu ar fi purtat centura de siguranță și ar fi oprit neregulamentar pe trecerea de pietoni.
Starea de fapt reținută de către organul constatator este greșită, petentul circulând într-adevăr pe . că nu purta centura de siguranță și făcându-i-se semn de către agent să oprească pentru control, indicându-i staționarea în dreptul său, pe sensul opus de mers.
Petentul a mai arătat că a oprit în dreptul agentului, pe sensul său de mers deși zona era restricționată întrucât sunt două treceri de pietoni, a prezentat actele și a recunoscut că nu purta centura de siguranță.
Ulterior, i s-a întocmit procesul verbal de contravenție, aducându-i-se la cunoștință numai că a fost sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranță, motiv pentru care s-a trecut în rubrica specială "nu are obiecțiuni".
Odată cu înmânarea procesului verbal și a actelor de către agentul de poliție, acesta i-a comunicat petentului că i-a fost reținut permisul de conducere întrucât a oprit pe trecerea de pietoni.
Ori, petentul avea obligația de a opri la semnalul agentului de circulație, chiar în locul indicat, potrivit dispozițiilor art. 118 din O.U.G. 195/2002 și, având în vedere specificul zonei, o altă oprire în deplină siguranță putea fi efectuată după intersecția cu . aproximativ 200 metri.
Ajuns la domiciliu, petentul a constatat că în plus s-a mai reținut greșit în sarcina sa că ar fi oprit pe sensul opus de mers, deși petentul se afla în mers și a oprit numai la semnul agentului constatator și în locul indicat de acesta, în nici un caz pe sensul opus de mers.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, carte de identitate petent și dovada . nr._/17.10.2014.
La data de 15.12.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. - Serviciul Rutier C. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai arătat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu martorul M. R.-G., în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și proba testimonială cu un martor sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, le-a încuviințat ca atare și a dispus administrarea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/17.10.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d) și art. 36 pct. 1 din O.U.G. 195/2002 și art. 142 din H.G. 1391/2006, constând în aceea că petentul a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, pe . Brazda lui N. către . trecerea de pietoni din dreptul Poliției Municipiului C. a circulat pe sensul opus de circulație, nu a purtat centura de siguranță și a oprit neregulamentar pe trecerea de pietoni, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei, cu avertisment, avertisment și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere și suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța retine ca plângerea contravențională a fost formulată de către petent în termenul prevăzut de lege.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozitiile art.249 C.P.Civ, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Instanța, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorului audiat în cauză, constata că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, declarația martorului audiat la propunerea petentului neputând fi reținută de către instanță întrucât este în totală contradicție cu plângerea contravențională, nereușind, prin urmare, să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal.
Astfel, martorul M. R.-G. a declarat că, împreună cu petentul, erau staționați pe partea dreaptă a carosabilului în zona Poliției Județene, în dreptul unei firme de înmatriculări auto, în timp ce petentul a precizat în plângerea formulată că se afla în mers în momentul în care agentul constatator i-a făcut semn să oprească.
Totodată martorul a arătat că în zona în care s-a constatat contravenția nu era nicio trecere de pietoni, în timp ce petentul precizează că în zonă sunt două treceri de pietoni si ca nu poate descrie manevra efectuata de petent intrucat se afla inauntrul firmei .
Instanta are in vedere si imprejurarea ca petentul a semnat procesul verbal cu mentiunea ca nu are obiectiuni cu privire la starea de fapt retinuta.
Cu privire la sancțiuni, instanța reține că acestea s-au aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
În plus, instanța în temeiul art. 5 din OG nr. 2/2001, constată că fapta prevăzuta de dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002, reținută în sarcina petentului, prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând pe sens opus, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. D., domiciliat în Rm. V., ., ., județul V., CNP._, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. –Serviciul Politie Rutieră C., cu sediul in C., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/24.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8700/2015. Judecătoria CRAIOVA | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 14/2015.... → |
|---|
