Plângere contravenţională. Sentința nr. 8381/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8381/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8381/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8381
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. B. F. și pe intimatul I. A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei C. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată, înregistrată la data de 23.01.2015, petentul G. B. F. a chemat în judecată pe intimatul I. A., solicitând anularea procesului verbal . nr._ din data de 11.01.2015 cu consecința exonerării de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 11 ianuarie 2015, circulând pe A1 D.-Nadlac, la Km 545 Calea II, a fost oprit de un echipaj de poliție și a fost sancționat contravențional cu suma de 877,5 lei amendă și reținerea permisului pentru faptul că ar fi condus autovehiculul marca Audi, cu număr de înmatriculare_, cu o viteză de 152 Km/h.
Petentul invocă excepția nulității absolute a procesului-verbal, motivat de faptul că agentul constatator a făcut încadrarea greșită a faptei și în consecință a aplicat greșit sancțiunea în raport cu starea de fapt.
Conform art. 50 alin. 1, lit. a din OUG 195/2002 limita legală maximă admisă pe autostrăzi fiind de 130 Km/h pentru autovehiculele ce fac parte din categoriile A,B și BE a deținătorilor de permise auto.
Petentul a arătat că circula cu viteză sub 150 Km/h iar agentul constatator a susținut că aparatul radar a înregistrat 152 Km/h deși nu i-a arătat planșa foto și nu a dorit să-i spună dacă aparatul radar a înregistrat viteza autoturismului său sau a autoturismului din fața sau din spatele său.
Nu a săvârșit nicio contravenție întrucât sancționarea începe de la depășirea cu 50 Km/h a vitezei legale maxim admise, existând legal o marjă de eroare admisibilă de 3% din valoarea măsurată prevăzută în Norma Metrologică legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul 301/23.11.2005 și completată prin Ordinul nr. 187/14.07.2009. Prin urmare, chiar dacă a fost înregistrat cu viteza de 152 Km/h se încadrează în eroarea maximă tolerată de 3 %. În zona în care a fost înregistrat cu aparatul radar există amplasată aparatură ce poate influența aparatul radar.
Petentul a mai arătat că la rubrica "Alte mențiuni" din procesul-verbal a specificat faptul că nu recunoaște comiterea faptei, martorii prezenți la fața locului au confirmat cele susținute însă agentul constatator a considerat că a depășit viteza legală pe acest sector de drum.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 195/2002 și OG 2/2001R.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar xerocopii de pe cartea sa de identitate, dovada ., nr. 6210, procesul-verbal contestat în copie și în original.
La data de 25.03.2015, intimatul I. A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei C. și declinarea cauzei judecătoriei care este competentă teritorial, respectiv Judecătoria A.. Contravenția reținută de agentul constatator în sarcina petentului a fost săvârșită pe A1 D.-Nadlac, pe raza județului A., care potrivit dispozițiilor HG 337/1993 actualizată pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii se află în circumscripția judecătoriei A., competența soluționării prezentei plângeri aparținând judecătoriei A..
În motivare, intimatul a arătat că la data consemnată în procesul-verbal contestat, agentul constatator exercitându-și atribuțiile de serviciu pe autostrada A1, a depistat în traficul rutier autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare_, al cărui conducător auto a încălcat normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, acesta circulând cu viteza de 152 Km/h ,în zona unde viteza de deplasare este reglementată și semnalizată prin indicatoare rutiere la 100 Km/h, depășind viteza legală cu 52 Km/h.
Intimatul a mai arătat că toleranțele expuse de petent se referă la echipamentele radar în momentul verificării acestora la Institutul Național de Metrologie pentru eliberarea buletinului metrologic și nu abaterea înregistrată de aparatul radar în trafic. În momentul verificării metrologice, cinemometrele sunt supuse nor încercări de temperatură, umiditate, tensiune electrică, radiații electromagnetice, descărcări electrostatice. Odată eliberat buletinul de verificare metrologică, cu valabilitatea de 1 an se consideră că valorile pe care le afișează aparatul radar sunt valorile reale ale vitezei cu care se deplasează autovehiculul.
Intimatul a precizat că nu se pune problema probatoriului administrat de petent iar actele dosarului nu pot fi ignorate în raport de simpla negare a faptei de către petentul care apreciază aleatoriu că agentul de poliție nu putea observa săvârșirea contravenției. Situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiile de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, în baza art. 6 CEDO, veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că petentul nu a propus nicio probă și nu a indicat niciun indiciu în susținerea afirmațiilor sale, mai mult, nu a indicat niciun motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic pe petent în lipsa oricărui indiciu sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces-verbal total neadevărat.
Din interpretarea sistematică a preved. art. 16 și art. 34 din OG 2/2001 reiese că procesul-verbal nu numai că nu este lipsit de forță probantă dar face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petent în raport strict de fapta reținută prin procesul-verbal. Petentul nu a motivat în niciun fel în ce constă netemeinicia procesului-verbal și nu a adus dovezi în sprijinul nevinovăției afirmate, dovezi care să arate în concret ce a determinat nerespectarea de către petent a legislației care să ducă la infirmarea celor reținute prin procesul-verbal.
În susținerea cererii, intimatul a depus la dosar planșe fotografice, referatul nr._/13.03.2015, raportul din 12.03.2015, buletin de verificare metrologică nr._/24.03.2014, adresa nr._/10.12.2009.
La data de 27.04.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că măsura luată de agentul constatator este netemeinică și nelegală având în vedere că viteza reținută de acesta nu corespunde realității.
În principal a înțeles să invoce excepția nulității absolute a procesului-verbal, motivat de faptul că agentul constatator a făcut încadrarea greșită a faptei și în consecință a aplicat greșit sancțiunea în raport cu starea de fapt. Conform art. 50 alin. 1, lit. a din OUG 195/2002 limita legală maximă admisă pe autostrăzi fiind de 130 Km/h pentru autovehiculele ce fac parte din categoriile A,B și BE a deținătorilor de permise auto. Nici cele arătate în întâmpinare nu concordă realității, dar nici în referat și raport, acte întocmite de reprezentanții pârâtei și care au stat la baza întocmirii atât a procesului-verbal cât și a întâmpinării. Total neadevărate și contradictorii sunt și afirmațiile cu privire la locul săvârșirii faptei și restricția de viteză impusă, vorbindu-se ba de 100 Km/h, ba de 80 Km/h, aspect ce denotă faptul că locul nu era semnalizat corespunzător din moment ce nici agentul constatator nu cunoștea limita legală de viteză.
Petentul a arătat că nu a săvârșit nicio contravenție întrucât sancționarea începe de la depășirea cu 50 Km/h a vitezei legale maxim admise, existând legal o marjă de eroare admisibilă de 3% din valoarea măsurată prevăzută în Norma Metrologică legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul 301/23.11.2005 și completată prin Ordinul nr. 187/14.07.2009. Prin urmare, chiar dacă a fost înregistrat cu viteza de 152 Km/h se încadrează în eroarea maximă tolerată de 3 %. În zona în care a fost înregistrat cu aparatul radar există amplasată aparatură ce poate influența aparatul radar.
Petentul a mai arătat că la rubrica "Alte mențiuni" din procesul-verbal a specificat faptul că nu recunoaște comiterea faptei, martorii prezenți la fața locului au confirmat cele susținute însă agentul constatator a considerat că a depășit viteza legală pe acest sector de drum.
La termenul de judecată din data de 17.06.2015 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea plângerii contravenționale de față.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.(1) din NCpc " la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, sa verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina…".
Din formularea imperativă a normei, rezultă că verificarea din oficiu este primul act de procedură pe care instanța trebuie să-l îndeplinească la acel termen, iar rezultatul verificării se va transpune în soluția asupra excepției de necompetentă, după cum rezultă din art. 132 NCpc.
Pe calea prezentei plângeri contravenționale petentul contestă procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.01.2015, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121/1 din HG 1391/2006. Instanța reține că pretinsa faptă contravențională a fost săvârșită pe A1 D.-Nadlac, la Km 545 Calea II.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, iar potrivit alin. 2 al textului legal indicat, controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin.1.
Prin urmare, are relevanță sub aspectul competenței teritoriale locul săvârșirii faptei contravenționale reținute prin actul constatator. Astfel, determinarea instanței competente în soluționarea plângerii împotriva proceselor-verbale de contravenție se face în funcție de circumscripția judecătoriei in a cărei rază teritorială a fost săvârșită fapta sancționată.
Așa cum rezultă din cuprinsul actului sancționator contestat, reprezentat de procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.01.2015, presupusa contravenție a fost săvârșită pe A1 D.-Nadlac, la Km 545 Calea II, județul A..
În aceste condiții, instanța care este competentă de a soluționa plângerea împotriva acestuia este judecătoria A. în a cărei rază teritorială este situat locul săvârșirii faptei.
Competența teritorială instituită de art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001 în favoarea instanței în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta este o competență teritorială absolută, care, conform art. 129, alin.(2),pct. 3 N.C.pr.civ., nu poate fi înlăturată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 132 alin. (3) N.C.proc. civ., raportat la art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei C..
Declină competența soluționării plângerii contravenționale formulate de petentul G. B. F., domiciliat în C., ., .. 1,., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.01.2015, în contradictoriu cu intimatul I. A. în favoarea Judecătoriei A., județul A..
Nu este suspusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.06.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8384/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8370/2015. Judecătoria... → |
|---|
