Plângere contravenţională. Sentința nr. 8264/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8264/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8264/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8264/2015
Ședința publică de la 17.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe petent R. C. V. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE D. - SERVIVIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic D. E. La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
În data de 16.05.2014, reclamantul R. C. V. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu IPJ D., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 06.05.2014, solicitând anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii stabilite, precum și a sancțiunii complementare stabilite.
În motivare se arată că în fapt la data de 06.05.2014 s-a deplasat cu mașina de serviciu, Dacia L. cu nr._ pe DN6 pe direcția de mers către C., când a fost depistat de către agentul constatator la KM 508, cu viteza de 131 km/h, fiindu-i aplicată o amendă contravențională de 765 lei precum și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile. Consideră că cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității întrucât pe sectorul de drum respectiv limitarea vitezei la 70 km/h este valabilă doar pe timpul iernii. Arată că măsurătoarea vitezei nu este concludentă având în vedere că autoturismul pe care era montat dispozitivul radar era în mers.
La cererea a fost anexat, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 06.05.2014.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.06.2014, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei A., invocând prevederile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În motivare, a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul - verbal a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
A învederat că abaterea săvârșită a fost filmată cu aparatul radar.
Așadar, a considerat că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
A învederat ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În scop probatoriu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 9 fotografii, buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar și atestatul de operator radar al agentului de poliție.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 2859/25.09.2014, instanța a admis excepția necompetentei teritoriale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei C..
În ședința publică din data de 21.01.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu audierea unui martor și a dispus emiterea unei adrese către CNADNR pentru a comunicat dacă pe DN6 km 208 există limită de viteză și indicator.
La data de 03.02.2015 s-a depus răspunsul la adresă de către CNADNR.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contravenție . nr._ încheiat la data de 06.05.2014, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 131 km/h pe DN 6 KM208, viteză înregistrată cu aparatul radar.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Conform dispozițiilor art. 121 alin 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit alin 2 nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 102 alin. 3 litera e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Din fotografiile înaintate la dosar de către I.P.J. D. rezultă că petentul a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 113 km/h.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea privind pe petentul R. C. V. cu domiciliul în A., ..450, ., jud.Teleorman, în contradictoriu cu intimata IPJ D. cu sediul în C., ., jud.D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.06.2015.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh. JA 4ex/16.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7324/2015. Judecătoria CRAIOVA | Evacuare. Sentința nr. 8378/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
