Plângere contravenţională. Sentința nr. 7921/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7921/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 7921/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 7921
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. L.
și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se constată că, la dosarul cauzei s-a depus prin serv. registratură copia de pe cazierul contravențional al petentului.
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și întrucât petentul este acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Petent solicită admiterea în parte a plângerii, aplic. disp. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,conform art.394 Cod pr.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondul cauzei .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 13.05.2014, sub numărul de dosar_, petentul S. L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/28.04.2014, prin care a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 170 lei, 2 puncte penalizare și reținerea permisului de conducere.
A solicitat anularea procesului-verbal contestat, exonerarea de la plata amenzii aplicate prin acesta, anularea punctelor de penalizare precum și restituirea permisului de conducere, învederând instanței că procesul-verbal contestat este nelegal.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din O.G.2/2001, precum și pe prevederile NML 021-05/23.11.2005.
În dovedirea acțiunii, petentul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și de proba testimonială cu un martor.
Au fost anexate: copia procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/28.04.2014 și copia cărții de identitate.
Examinând cererea de chemare în judecată, s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 din Codul de procedură civilă, republicat.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 200 alin. 2 din Codul de procedură civilă, republicat, instanța a dispus comunicare petentului a lipsurilor cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, sub sancțiunea anulării cererii, trebuie să facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, modificările sau completările necesare.
Urmare a rezoluției din data de 03.09.2014, în termen legal, petentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Acțiunea a fost legal timbrată, potrivit art.19 din OUG 80/2013.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului duplicatul plângerii și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În termen legal, intimatul a trimis prin serviciul poștal întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S.. În motivarea excepției invocate, intimatul a precizat că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza municipiului C., județul D. și, în conformitate cu prevederile art.32 alin.2 din OG 2/2001, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei C..
Cu privire la procesul-verbal, a considerat că instanța de judecata trebuie sa-i recunoascăvaloare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de unagent al stalului aflat in exercițiul funcțiunii.
Intimatul a învederat instanței faptul că sancționarea petentului este temeinică și legală întrucât abaterea săvârșită de acesta a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și în acest sens a depus, în copie, planșă foto și buletin de verificare metrologică.
A solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 195/2002 rep., regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep. Și OUG 2/2001.
În conformitate cu prevederile art.411 alin.1 și2 C.proc.civ, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin rezoluția din data de 24.09.2014, instanța a dispus comunicarea către petent a duplicatului întâmpinării și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea de a formula răspuns, în termen de 10 zile de la comunicare. Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța a fixat primul termen de judecată la data de 20.11.2014, cu citarea părților.
Prin sentința civilă nr. 3654 din 20.11.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S., invocată de intimată, prin întâmpinare.
A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S. L., și pe intimatul I.P.J. D., având ca obiect plângere contravențională, în favoarea Judecătoriei C., județul D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2014, sub același număr.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, emiterea unei adrese către I.P.J. D. pentru înaintarea cazierului, și proba cu martorul M. A..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data 28.04.2014 de I.P.J D., petentul a fost sancționat contravențional în conformitate cu prevederile art. 102 alin.3 lit.e și art.99 alin.2 din OUG 195/2002, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.121 alin.1, din Reg.de aplic. OUG 195/2002, respectiv art.36 alin.1 din OUG 195/2002 cu amenda contraventionala in suma de 170 lei si retinerea permisului de conducere pentru 90 de zile
In fapt, s-a retinut ca in data de 28.04.2014, ora 22,30 a condus autoturismul Ford cu nr._, pe . C. cu viteza de 108 km/h, unde limita legale de viteza era de 50km/h, fiind inregistrat de apartul radar montat pe auto MAI_. Nu a purtat centura de siguranta.
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat existența mai multor cauze ce ar putea atrage anularea procesului-verbal, respectiv faptul că agentul de poliție avea obligația de a încheia un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa 1D, ori în cazul de față a încheiat procesul verbal potrivit unui altui model.
În ceea ce privește acest motiv de nelegalitate invocat de petent, instanța arată că potrivit art. 181 din H.G. 1391/2006 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Astfel, deși agentul constatator nu a încheiat un proces verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, instanța mai arată că nerespectarea dispozițiilor art. 181 din H.G. 1391/2006 atrage sancțiunea nulității relative motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă instanța mai constată că nu s-a făcut dovada vătămării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 105 alin. 2 teza I Cod proc.civ.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea reglementării legale în vigoare la acel moment, fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În cauza de față, cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt dovedite prin planșele fotografice depuse la dosar (fila 34 ) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 28.04.2014, a condus autoturismul Ford cu nr._, cu viteza de 108 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, planșele foto fiind realizate într-un interval de timp de doar 4 secunde, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de min. 85 pana la 108 km/h, în ultima planșă foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului -_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 108 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare -_, ce aparține petentului S. L..
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 , cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar, montat pe autoturismul MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 28.04.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._, valabil până la 20.03.2015 (fila 35). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
Cu privire la declarația martorului Marzan A. potrivit căreia petentul se grăbea către domiciliu deoarece cineva ar fi încercat sa intre in domiciliul mamei sale, va fi înlăturată de către instanță aceasta necoroborandu-se cu nici un alt mijloc de proba.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că nu s-a avut în vedere marja de eroare de +- 3 km /h, aceasta nu poate fi reținută de instanța întrucât pleacă de la două premise neprobate în cauză și anume: 1. că eroarea de măsurătoare a aparatului radar s-ar fi situat la nivelul de – 3km/h și că eroarea de măsurătoare s-ar fi manifestat exclusiv în sens pozitiv, deși este admis că această eroare poate fi atât negativă cât și pozitivă.
Prin urmare, având în vedere că aparatul radar montat pe autoturismul MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 28.04.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._, valabil până la 20.03.2015, instanța constată că valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedită prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, urmările acesteia, faptul că petenului i s-a aplicat minimul sancțiunii prevăzute de lege pentru fapta constată și că nu a făcut dovada unor împrejurări care să îi circumscrie favorabil, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru ca scopul preventiv educativ să fie îndeplinit și că numai amenda aplicată este în măsură să ducă la atingerea scopului legii și la avertizarea petentului ca pe viitor să nu mai comită astfel de fapte.
Pentru aceste considerente și având în vedere și dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal . CP nr._ întocmit la data 28.04.2014 de I.P.J D.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. L., CNP_, domiciliat în municipiul C., .. M18A, ., ., în contradictoriu cu I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Redactat: R.M.T./Tehnoredactat
LV.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8361/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7822/2015.... → |
|---|
