Plângere contravenţională. Sentința nr. 8462/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8462/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 43669/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8462/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul D. M. în contradictoriu cu intimatul I. P. JUDETENE D. POSTUL DE POLITIE, având ca obiect plângere contravențională PA NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. L., pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, după identificarea martorilor conf. disp. art. 318 Cp nou, a procedat la audierea martorilor G. I. D. și V. M. C. sub prestare de jurământ, în conf. cu disp. art. 319 și urm. Noul Cod Procedură Civilă, ale căror declarații au fost consemnate si atașate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, apărătorul petentului a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 392 NCpc instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. L. pentru petent a solicitat admiterea plângerii, exonerarea de la plata amenzii, petentul nu se face vinovat de cele reținute în procesul verbal, este netemeinic procesul verbal în ceea ce privește relatarea, în subsidiar solicită înlocuirea cu avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
In conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă nou, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 11.12.2014 petentul D. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Postul de Poliție Sadova, anularea procesului verbal . nr._ din data de 23.11.2015 ca fiind nelegal și netemeinic, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 1500 lei și în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
In fapt, in data de 23.11.2014 s-a încheiat procesul-verbal menționat mai sus, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1500 lei, în baza art. 2 pct. 1 și art. 2 pct. 31 Legea 61/1991, arătându-se că la data de 21.11.2014 ora 13,45 ar fi adresat injurii și expresii jignitoare agentului de poliție, pe de o parte, iar pe de altă parte nu ar fi prezentat cartea de identitate.
Faptele descrise în procesul-verbal, nu corespund realității.Petentul nu a adresat polițistului aflat la cercetarea unui accident de circulație nici o expresie jignitoare, cu atât mai mult injurii.S-a întâmplat să ajungă la locul unui accident de circulație pe raza loc. Piscu S., după ce se epuizase orice act al acestui accident, în sensul că nu a văzut nimic din ce se petrecuse acolo, iar agentul de poliție i-a cerut să fie martor.Petentul a refuzat politicos, explicându-i că a doua zi urma să plece la muncă în Italia, în caz că era nevoie să dea și alte declarații și nici nu a văzut nimic, nu avea ce să mărturisească.Pentru asta agentul constatator s-a enervat, l-a amenințat, i-a cerut cartea de identitate, dar chiar nu o avea la sine și nu a putut să o prezinte.S-a oferit să meargă acasă, să ia buletinul și să-l aducă, dar nu a mai fost interesat pentru că între timp găsise alt martor pentru accident.De atunci i-a spus petentului că o să vadă acesta ce pățește, că are el grijă, dar petentul a plecat la data de 23.11.2014 în Italia și nu a mai știut nimic despre acest incident până în momentul în care, la data de 28.11.2014 a aflat de la părinții săi că a primit procesul-verbal de contravenție.
În probațiune, înțelege să se folosească de următoarele mijloace de probă: înscrisuri și proba testimonială cu martorii G. I. D. și V. M. C..
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției, în original și în copie, împuternicire avocațială, taxă judiciară timbru 20 lei.
Acțiunea este legal timbrată.
La data de 09.01.2015 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat, a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform preved. art. 109 alin. 1 OUG 195/2002 cu modificările ulterioare.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurările credibile.
CEDO a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.În special art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limitele rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestora de la prezumția că el reflectă adevărul.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv dovada de comunicare a procesului-verbal de contravenție și audierea martorului asistent T. N., semnatar al actului sancționator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.P.CIV., solicită judecarea cauzei în lipsă.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Intimatul a depus la dosar dovada de comunicare a actului sancționator.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat audierea martorilor G. I. D. și V. M. C. pentru petent și a martorului T. N. pentru intimat.
Martorul G. I. D. a declarat că este vecin cu petentul.
În noiembrie 2014 într-o zi pe la ora 12 – 13 era la bar în centrul satului și a auzit că s-a întâmplat un accident la 100 m distanță și a mers să vadă ce s-a întâmplat.
Martorul a rămas pe partea opusă a șoselei, iar petentul s-a dus să se uite la mașină de la 2 m distanță.
Polițistul i-a spus să se îndepărteze că curge benzina și sunt cheile în contact, iar petentul i-a spus că doar se uită, iar polițistul i s-a adresat cu expresia: Băi, pleacă dracului de acolo, iar petentul i-a spus să nu facă abuz în hainele statului că ar trebui să se comporte ca orice cetățean.
Polițistul i-a cerut actul de identitate, petentul i-a spus că nu îl are.
Petentul s-a comportat normal, nu a adresat injurii sau cuvinte jignitoare agentului de poliție.
După trei zile, știe că petentul a plecat din țară.
Martorul V. M. C. a declarat că în noiembrie 2014 a fost un accident la Piscu S. și se afla acolo și petentul a venit cu G. I. au venit la bar să se uite.
Prima dată au stat cu martorul peste stradă de accident și apoi petentul s-a dus să se uite la 1 m de mașină.
Polițistul i-a spus petentului să se îndepărteze că sunt cheile în contact, curge benzină și poate să explodeze.
Petentul a spus că doar se uită și nu atinge nimic, nu a jignit, nu a vorbit urât.
Apoi polițistul i-a zis să te dai dracului de acolo, ești cumva de la Criminalistică și petentul i-a spus să vorbească frumos, să nu facă abuz de hainele Poliției și apoi polițistul a venit la el și l-a luat de mânecă să-l tragă de acolo.
I-a cerut actul de identitate și petentul a spus că nu îl are și polițistul nu l-a crezut.
Petentul a venit de acasă cu actul și până în accident, a observat că nu mai era mașina Poliției și s-au întors înapoi.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 23.11.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 1 Legea 61/1991 rep.
S-a reținut că petentul, în data de 21.11.2014, aflându-se în satul Piscul S., în dreptul imobilului cu nr. 540, în momentul efectuării cercetării la fața locului a unui accident rutier a adresat injurii și expresii jignitoare agentului de poliție și a refuzat să dea relații cu privire la stabilirea identității sale. Petentul a contestat procesul verbal în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție prin depoziția martorului propus, procesul verbal de contravenție se bucură, în continuare, de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de Legea nr. 61/1991republicată.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că se justifica înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei si situația in care se găsește petentul.
În aceste condiții, va admite în parte plângerea și va înlocui amenda contravențională în cuantum de 1500 lei aplicată petentului în baza procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 23.11.2014 de IPJ D.-Post de Poliție Sadova, cu sancțiunea avertisment.
Va menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul D. M., domiciliat în ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. P. JUDETENE D. POSTUL DE POLITIE, cu sediul în ..
Dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 1500 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 23.11.2014 de IPJ D.-Post de Poliție Sadova, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B
4 exe. R.B. 11 Iulie 2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 9317/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
