Plângere contravenţională. Sentința nr. 8816/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8816/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 45180/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 8816/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE NICOLETA POPESCU
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petentul G. D. C. și pe I. D.- Serviciul Rutier, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. G. pentru petent, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Instanța din oficiu ridică excepția necompetenței teritoriale a Judecatoriei C. invocate prin întâmpinarea depusă de către intimată.
Avocat A. G. pentru petent, arată că este de acord cu excepția invocată.
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 30.12.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub dosar nr._, de petentul G. D. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 24.12.2014 de I. D., solicitând anularea procesului verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic .
In motivarea plângerii, petentul a aratat că la data de 24.12.2014 în timp ce se afla pe DN 56 a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a reproșat că a circulat cu viteza de 102 km/h, lucru neadevărat întrucât nu circula cu o viteză mai mare de 80 km/h, fapt pe care îl contestă.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii, a depus la dosar copia procesului verbal atacat, taxa de timbru, împuternicire avocațială, dovada din 24.12.2014, copia CI .
La data de 04.03.2015, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
A invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., arătând în motivare că, având în vedere că fapta a fost comisă pe raza localității L., jud. D., competența revine Judecătoriei C..
Pe fondul cauzei, a solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, a susținut că instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, s-a dovedit vinovăția petentului și s-a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Că, fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din O.G. nr.2/2001, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept a invocat OUG nr.195/2002 rep.și OG nr.2/2001.
A atașat buletin de verificare metrologică, planșe foto.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru (fila 16).
La termenul de judecată din data de 24.06.2015, instanța a luat în discuție excepția necompetenței teritoriale invocate prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.248 alin.1 C.proc.civ., asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr.2/2001, „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. Acest text de lege reglementează o competență absolută, de la care nu se poate deroga.
Din analiza procesului verbal, se poate constata că fapta a fost săvârșită în localitatea Galicea M. din judetul D., localitate care se află în raza de competenta a Judecătoriei Băilești.
Având în vedere aceste aspecte, în baza în baza art. 130 alin. 2 și art. 132 C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cauze și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești pentru competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E;
Admite excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de către petentul G. D. C., domiciliat în C., ..97, ..1, . și pe I. D.- Serviciul Rutier, cu sediul în C., ., județul D., în favoarea Judecătoriei Băilești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24. 06. 2015.
Președinte Grefier
N. P. G. D.
RedNP/TehnGD
Ex4*/30.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8172/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
