Plângere contravenţională. Sentința nr. 8701/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8701/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8701/2015
- plângere contravențională-
Dosar nr._ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8701
Ședința publică de la data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. S. I., intimații I. D., U. I. I. și asigurătorul . având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, intimatul U. I. I. personal și asistat de avocat V. V. și martorii G. I. și G. D. P., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Martorul G. D. P. depune dovada imposibilității de prezentare la termenul anterior, respectiv bilet de trimitere pentru investigații paraclinice.
Instanța dispune ca martorii să părăsească sala de judecată.
Instanța procedează la luarea interogatoriului petentului P. S. I. (CI ., nr._, CNP_).
Instanța procedează la luarea interogatoriului intimatului U. I. I. ( CI ., nr._, CNP_).
Instanța procedează la audierea separată a martorului G. D. P. (CI ., nr._, CNP_) a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța procedează la audierea separată a martorului G. I. ( CI ., nr._, CNP_) a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
În timpul audierii martorului G. I. avocat V. V. pentru intimatul U. I. I. părăsește sala pentru a vorbi la telefon.
Avocat pentru intimatul U. I. I. solicită instanței să i se încuviințeze depunerea de înscrisuri la dosar, respectiv planșă foto.
Instanța învederează părții că a fost depășită etapa propunerii probelor și încuviințării acestora și că în temeiul art. 254 NCPC probele se propun prin acțiune și prin întâmpinare sub sancțiunea decăderii.
La interpelarea instanței avocat pentru intimatul U. I. I. arată că nu are 2 exemplare din planșa foto și nici intimatului nu i s-a înmânat un exemplar din planșele foto depuse de petent.
Avocat pentru intimatul U. I. I. arată că prin încheierea de ședință din data de 10.02.2015 instanța a pus în vedere petentului și intimatului să depună planșe foto.
Instanța arată că nu a fost încuviințată o probă cu înscrisuri noi și că termenul din data de 28.04.2015 a fost termen de încuviințare probe. S-a pus doar în vedere petentului să depună planșe foto.
Avocat pentru intimatul U. I. I. arată că în practică actele se depun până la . că se pune problema din punctul de vedere al clientului său și că trebuie să existe o egalitate de probe atâta timp cât planșele foto ale petentului au fost primite. Și intimatul are dreptul de a depune planșele foto.
Instanța arată că nu există temei juridic pentru suplimentarea probatoriului, dar planșa va fi atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul arată că la momentul în care au fost confruntate mașinile au fost obiecțiuni și că a solicitat o . probe de care nu s-a ținut cont solicită anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere și anularea sancțiunii complementare. Arată că la data respectivă nu a produs accidentul de care este acuzat. Arată că nu a condus mașina în jurul orei respective, iar declarațiile martorilor și ale intimatului se contrazic cu privire la poziția mașinii, data declarării accidentului și condițiile meteo.
Avocat pentru intimatul U. I. I. solicită instanței să observe că prin încheierea din data de 13.02.2015 intimatului i s-a pus în vedere să depună întâmpinare și planșe foto privind autoturismul său. Solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal pentru că din probe rezultă că petentul e vinovat de producerea accidentului. Motivul invocat este neîntemeiat. Arată că un martor a văzut un Cielo alb și pe mașina petentului sunt urme de vopsea de la mașina intimatului. În declarație petentul a menționat că programul său de lucru este de la 8.00-16.30 și că nu are pauză de masă, aspect neadevărat întrucât din fișa de pontaj se arată că programul său este de 8 ore. Ceea ce demonstrează că petentul să face vinovat de producerea accidentului sunt urmele de pe autoturism. Nu există dovada că urmele de pe mașină ar fi fost făcute în altă parte. Solicită respingerea plângerii. Solicită cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 06.10.2014, petentul P. S. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/24.09.2014 emis de I. D.- Serviciul Rutier, exonerarea de la plata amenzii aplicate, revocarea măsurii reținerii permisului de conducere și anularea punctelor de penalizare.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 24.09.2014 a fost invitat la sediul Biroului Rutier C., iar agentul constatator menționat în procesul verbal l-a sancționat cu avertisment puls amendă 360 lei și i-a reținut permisul de conducere pentru motivul că la data de 06.08.2014 ora 11.40 în timp ce conducea autoturismul marca Cielo cu număr de înmatriculare_ nu s-a asigurat corespunzător la manevra de mers înapoi și a avariat autoturismul cu nr._ și nu s-a prezentat la poliție pentru întocmirea documentelor de constatare.
Arată petentul că cele reținute în procesul verbal de contravenției nu sunt conforme cu realitatea întrucât la data și ora menționată de agentul constatator că ar fi săvârșit presupusele contravenții, el se afla în timpul serviciului având program între orele 08.00-16.30. Arată petentul că este angajat la CFR Călători în funcția de dispecer circulație și nu poate părăsi sub nici o formă locul de muncă în timpul programului.
În dovedirea plângerii propune proba cu înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La dosar au fost depuse: proces verbal de contravenție în original(fila 4), fotocopie act identitate petent, dovadă, adeverință emisă de CFR Călăori, foaie colectivă de prezență, dovada de achitare a taxei de timbru.
La data de 23.12.2014, prin serviciul Registratură, intimatul I. D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
A învederat instanței că abaterea săvârșită de petent a fost constatată în baza declarațiilor celor doi conducători auto imediat după producerea evenimentului rutier, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmarea a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permit acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale de le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor verbale ce constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât de contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora lipsind-o de consecințele pe are legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv declarațiile implicate în evenimentul rutier.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită aceasta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările sale si probele propuse raportându-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La solicitarea instanței, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind depunerea actelor ce au stat la baza emiterii procesului verbal, intimatul a depus, prin serviciul Registratură declarații (filele15-16).
La data de 05.12.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în ceea ce privește constatarea aceasta nu a fost făcută imediat după producerea accidentului așa cum menționează intimatul ci la circa 50 de zile de la producerea presupusului accident, în declarația tip consemnată la data de 06.08.2014 celălalt conducător auto menționează că nu a văzut numărul de înmatriculare iar la întocmirea schiței a poziționat doar autoturismul său î locul unde a fost parcat și nu a menționat posibila poziție a autoturismului său. Arată că prin declarația consemnată la data de 24.09.2014 a solicitata o . probe dar agentul constatator nu a luat în seamă cele solicitate.
La termenul de judecată din data de 10.02.2015 instanța în temeiul art. 119 din OUG 195/2002 a dispus citarea în calitate de intimat a numitului U. I. I. celălalt conducător auto.
La data de 04.03.2015 intimatul U. I. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii petentului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Arată intimatul că la data de 06.08.2014 a parcat mașina pe partea dreaptă pe . unui magazin, pentru a cumpăra niște alimente și în timp ce se afla în interiorul magazinului a observat ca una autoturism marca Cielo, de culoare albă, ieșea cu spatele din parcare către partea stângă a autoturismului său și s-a apropiat cam mult, după care a plecat. Când a ieșit din magazin a observat că ușa din stânga față era vopsea albă și ușa era lovită. Atunci a realizat că fusese lovit de Cielo care tocmai plecase însă nu observase numărul de înmatriculare al acestuia. Mai arată intimatul că a mers imediat la poliție să anunțe accidentul și să constate avariile, eliberându-i-se autorizația de reparații sreia CA, nr._/06.08.2014. Arată intimatul că după cca 10 zile a depistat autoturismul care l- a lovit și care avea bara din spate dreapta lovită și se vedeau urmele de vopsea verde, de pe mașina sa. A mers la poliție și a anunțat acest fapt iar pe data de 24.09.2014 au fost convocați la poliție unde s-a constatat starea de fapt.
La dosar a depus autorizație de reparații ., nr._, factura ARD F_, chitanță.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale în care să fie audiați martorii G. I. și G. D. P..
Prin încheierea de ședință de la 31.03.2015, în temeiul art. 119 din OUG 195/2002, instanța a dispus citarea în calitate de asigurator a ..
La termenul de judecată de azi instanța a administrat proba cu interogatoriul petentului și intimatului U. I. I., proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială în care au fost audiați martorii G. I. și G. D. P..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.09.2014 emis de I. D., petentul P. S. I. a fost sancționat cu avertisment, amendă contravențională în cuantum de 360 lei, puncte de penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, întrucât la data de 06.08.2014 ora 11.30, pe . a avariilor existente, a rezultat că petentul a condus auto cu nr._, iar la manevra de mers înapoi a lovit auto cu nr._ care se afla parcat. De asemenea nu s-a prezentat la poliție în 24 ore pentru întocmirea documentelor.
Petentul a semnat procesul verbal notând că nu este de acord, nu a produs tamponarea.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că nu se poate reține, fără putință de tăgadă, că petentul ar fi lovit autoturismul intimatului U. I. I., având în vedere că fapta nu a fost constatată în mod direct de agentul constatator, ci a fost stabilită doar în baza declarației intimatului care și-a găsit autoturismul lovit în locul în care îl lăsase parcat, astfel încât nu se poate naște prezumția că situația de fapt reținută de agentul de poliție corespunde adevărului.
Simpla susținere că pe autoturismul intimatului U. I. I. ar fi fost vopsea de culoare alb, iar pe autoturismul petentului vopsea de culoare verde, iar autoturismul intimatului are culoarea verde și cel al petentului este alb, nu este un argument suficient că petentul a săvârșit fapta imputată, fiind necesar ca acest aspect să fie susținut de dovezi și completat cu alte probe. Intimatul nu făcut dovada faptului pretins întrucât fotografiile depuse de acesta nu oferă nicio informație în acest sens deoarece înfățișează părți de caroserie dezmembrate dintr-un autoturism fără a se putea stabili că acestea sunt din autoturismul său cu nr._ . De asemenea, nici din fotografiile depuse de petent în care este înfățișat autoturismul său nu se poate stabili cu certitudine că zgârieturile aflate pe bară spate, pe colțul din dreapta, ar fi de culoare verde închis metalizat și ar reprezenta vopseaua de pe autoturismul intimatului.
De altfel, din aceste fotografii culoarea zgârieturilor apare ca fiind mai mult negru, iar petentul a oferit un argument plauzibil al prezenței acestor zgârieturi, respectiv faptul că a apropiat-o prea mult de poarta de la locuința sa.
Totodată, petentul a dovedit și faptul că nu a lovit mașina intimatului, prin dovedirea unui fapt pozitiv contrar și anume că, la data și ora accidentului, se afla la serviciu, iar funcția sa impune prezența obligatorie și nu-i permite părăsirea locației, astfel cum rezultă din adeverința nr. C.V.1.8/NC/333/2014 emisă de angajatorul CFR Călători-Serviciul Dispecerat C. și foaia colectivă de prezență pentru luna august 2014 (f. 7,8).
Agentul de poliție nu a luat declarații vreunui martor, nu a efectuat fotografii cu avariile autoturismelor și cu poziționarea alăturată a acestora pentru reproducerea accidentului, ci s-a bazat doar pe declarația intimatului care a susținut că a văzut de la distanță un autoturism Cielo alb, fără a-i vedea și numărul de înmatriculare, iar ulterior a vizitat periodic zona pentru a identifica în parcări autoturismul ce susține că l-ar fi lovit.
De altfel, instanța constată existența mai multor contradicții între susținerile intimatului și declarațiile martorilor propuși de acesta.
În cuprinsul declarației date la poliție (f.16), intimatul U. I. I. a susținut doar că în ziua de 06.08.2014 ora 11.40, fiind pe timp de ploaie, a parcat autoturismul său pe . Gării, cu avariile pornite și a găsit-o lovită pe partea stângă în ușa din față stânga de un autoturism marca Cielo alb care a părăsit locul, fără ca intimatul să vadă numărul de înmatriculare. Intimatul a realizat schița înfățișând autoturismul său ca fiind parcat pe partea dreaptă a sensului de mers către piață, lângă bordură, aproape de intersecția cu o altă stradă.
În întâmpinare, intimatul U. I. I. a susținut că a parcat mașina sa pe partea dreaptă pe . timp ce se afla în magazin a observat un autoturism Cielo alb care ieșea cu spatele din parcare către partea stângă a autoturismului său și s-a apropiat cam mult, după care a plecat, fără a-i vedea numărul de înmatriculare.
Abia cu ocazia administrării interogatoriului, intimatul a susținut că a parcat mașina sa paralel cu axul drumului, dar nu lângă marginea drumului, ci în spatele unei remorci parcate perpendicular pe marginea drumului și legată de un pom, remorca având 1 m lungime.
Intimatul și-a schimbat, deci, declarația inițială, urmărind să justifice pretinsa apropiere a mașinii petentului de mașina sa, prin aceea că mașina sa era mai aproape de axul drumului. Însă, fiind un drum cu două benzi pe sens, ar fi fost imposibil ca prin manevra de mers cu spatele un autoturism să poată să ajungă de pe un sens până pe prima bandă de pe sensul celălalt, unde arătase inițial intimatul că își parcase mașina..
De altfel, martorul G. I. propus de intimat, a susținut că autoturismul intimatului era parcat lângă marginea drumului, paralel cu aceasta la o distanță de 50-60 cm de bordură, fără a menționa existența vreunei remorci parcate perpendicular pe marginea drumului și în spatele căreia să fi parcat intimatul autoturismul său.
Această declarație a martorului G. I. se coroborează cu susținerile inițiale ale intimatului, realizate în cuprinsul declarației date la poliție și cu schița pe care tot intimatul a întocmit-o cu aceeași ocazie și în care mașina intimatului este desenată ca fiind oprită lângă bordură.
Revenirea intimatului asupra descrierii locului în care a oprit nu poate avea altă justificare decât aceea că a urmărit să facă credibil faptul pretins, respectiv că autoturismul care l-ar fi lovit pe al său ar fi cel al petentului, deși în momentul pretinsului impact nu a putut vedea numărul de înmatriculare.
Și susținerile intimatului U. I. I. privind poziționarea mașinii petentului, poziționare pe care nu a indicat-o cu ocazia sesizării accidentului la poliție, nici în descrierea din declarație și nici în schița realizată, fac greu de crezut faptul pretins.
Intimatul a susținut la interogatoriul administrat că autoturismul Cielo alb era parcat pe celălalt sens, dar nu cu fața către direcția de mers, ci cu spatele, fiind în unghi înclinat față de marginea drumului și cu fața către această margine, că acesta a efectuat manevra de mers cu spatele, a ajuns cu mașina sa aproape de cea a intimatului, apoi și-a continuat drumul către piață, adică exact în direcția în care circulase intimatul.
Este însă greu de crezut că petentul ar fi avut mașina parcată pe diagonală, dar cu față către sensul opus, cât timp locurile de parcare în zonă sunt delimitate în linie înclinată, dar în direcția de mers, iar nu în direcția opusă. O astfel de modalitate de parcare ar fi fost greu de realizat întrucât ar fi presupus pe lângă ocuparea mai multor locuri de parcare și . pe ., . de realizat, pentru a ajunge cu fața lângă bordură, dar îndreptată în unghi către sensul opus de mers (formând un "X" cu celelalte locuri de parcare).
Instanța remarcă și o altă contradicție între susținerea intimatului și cea a martorului în ceea ce privește condițiile meteorologice, intimatul susținând de la început că în acea zi a plouat, iar martorul G. I. declarând exact contrariul și anume că era cer senin și soare.
Toate aceste contradicții pot fi explicate prin faptul că în realitate martorul nu a fost la fața locului în ziua pretinsului accident.
În privința declarației martorului G. D. P., instanța constată că nu se coroborează cu declarația dată de intimat la poliție în ziua accidentului întrucât martorul susține că a fost căutat de intimat ulterior accidentului, ocazie cu care l-a sfătuit să meargă la poliție, iar intimatul i-a spus că a identificat deja mașina care îl lovise. Or, declarația este dată la poliție în ziua de 06.08.2015, când s-ar fi produs accidentul, iar intimatul nu cunoștea încă numărul autoturismului care îl lovise pe al său. Ca atare era imposibil ca în ziua în care intimatul s-a dus prima dată la poliție pentru a declara accidentul, martorul G. D. P. să îl fi însoțit, după ce în prealabil merseseră pe . observa mașina Cielo alb cu nr._ și observaseră că aceasta avea vopsea verde pe bara din spate.
Și aceste necorelări între declarația martorului G. D. P. și susținerile intimatului nu dovedesc decât netemeinicia acuzației aduse petentului și faptul că intimatul a urmărit să dovedească prin declarații mincinoase că avariile mașinii sale se datorează faptei petentului, pentru a-și putea repara autoturismul avariat probabil în cu totul alte împrejurări.
Instanța nu poate considera reală nici susținerea intimatului conform căreia agentul de poliție ar fi poziționat autoturismele pe asfalt pentru a reconstitui împrejurările faptei, ocazie cu care avariile de la autoturismul petentului de pe colțul din dreapta spate s-ar fi potrivit cu cele de la mașina sa, cât timp agentul constatator nu a efectuat și fotografii.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că petentul a dovedit susținerile sale, respectiv că se afla la serviciu în ziua și la ora pretinsului accident, simplul fapt că în general își parchează mașina în apropierea sediului STFC C. de pe . dovadă că la data de 06.08.2014 ora 11.40 ar fi condus autoturismul proprietatea sa cu nr._ și ar fi avariat pe cel al intimatului oprit pe sensul opus.
Constată instanța că agentul de poliție a stabilit vinovăția petentului doar pe baza declarației intimatului care în momentul pretinsului accident nici nu a văzut numărul mașinii, ci doar marca și culoarea acesteia. În lipsa observării numărului de înmatriculare, instanța apreciază că orice autoturism Cielo alb aflat în circulație pe . accidentul, iar nu cel al petentului, neexistând nicio dovadă concretă cu privire la acest aspect.
Prin urmare, petentul a dovedit contrariul celor reținute în procesul verbal de contravenție, respectiv că nu a lovit autoturismul intimatului, motiv pentru care instanța apreciază că nu a săvârșit nici cealaltă contravenție reținuta în sarcina sa și care ar fi consecința primei. Neavariind autoturismul intimatului, petentul nu se poate face vinovat de săvârșirea contravenției de a nu se prezenta în termenul legal la poliție.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal este netemeinic întocmit, iar prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu a fost înlăturată prin probele administrate în cauză, motiv pentru care urmează a admite plângerea și a dispune anularea procesului verbal . nr._/24.09.2014 emis de I. D., exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, a înlătura punctele de penalizare și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. S. I. cu domiciliul în C., .. 10, județul D., intimații I. D. cu sediul în C., ., județul D., U. I. I. cu domiciliul în comuna Vulpeni, ., județul D. și asigurătorul . cu sediul în Sibiu, .. 5, județul Sibiu.
Anulează procesul verbal . nr._/24.09.2014 emis de I. D., dispune exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, înlătură punctele de penalizare și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
18.09.2015, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8772/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8795/2015.... → |
|---|
