Pretenţii. Sentința nr. 8144/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8144/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 8144/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8144/2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Aurelian-Gabriel Bădulescu
Grefier V. M.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, având ca obiect pretenții, privind . SRL în calitate de reclamant și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D. PRIN DIRECȚIA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C. în calitate de pârât .
INSTANȚA
La data de 18.11.2014 reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice D. prin Direcția Regională a Finanțelor Publice C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 28.136 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamantă în vederea promovării litigiului ce a format obiectul dos.nr._ .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, aceasta a formulat la 29.03.2011 acțiune, în baza art. 8 Legea 554/2004 înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la nr. de dosar_, prin care a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal nr. 3470/21.06.2005 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice D., iar pe cale de consecință exonerarea sa de la plata debitului de 1.076.772 lei precum și anularea în totalitate a deciziei nr. 195/29.10.2010 emisă de pârâta D.G.F.P. D. în soluționarea contestației prealabile formulată împotriva procesului-verbal anterior menționat.
Prin acest proces_verbal s-au stabilit debite suplimentare pentru perioada 09.04.06 – 06.10.2004 după cum urmează: 511.552 lei diferență impozit pe profit, 74.865 lei – dobânzi aferente diferenței de impozit pe profit, 20.152 lei – penalități de întârziere aferente diferenței de impozit pe profit, 388.780 lei – TVA suplimentar, 64.149 lei dobânzi aferente TVA, 17.274 lei – penalități de întârziere aferente TVA.
Împotriva reprezentanților societății a fost formulată, în baza procesului-verbal plângere penală pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 10 și 11 lit. c Legea 87/1994, art. 21 C.P.., art. 43 Legea 82/1991, plângere soluționată cu neînceperea urmăririi penale, soluție menținută și de instanțele de judecată.
Inițial, soluționarea contestației prealabile fusese suspendată până la definitivarea soluției penale, fiind reluată ca urmare a soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Cu toate că a fost infirmat caracterul penal al faptelor, serviciul de soluționare a contestațiilor a respins ca nefondată contestația prealabilă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 3470/21.06.2005, motiv pentru care a fost nevoită să apeleze la concursul instanței de judecată în vederea anulării lui.
Prin sentința civilă nr. 763/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost procesul-verbal nr. 3470/21.06.2005 precum și decizia nr. 195/29.10.2010.
Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea au fost solicitate atât în primă instanță cât și în instanța de recurs, precizându-se că acestea se vor valorifica pe cale separată.
Având în vedere dispozițiile art. 275 C.P.CIV., reclamanta a fost nevoită să efectueze următoarele cheltuieli: contract prestări servicii cu expertul contabil asistent G. D. prețul acestuia fiind de 4000 lei; contract asistență juridică nr._/01.06.2010 cu Cabinetul de avocat M. G., în vederea asistării în etapa penală a litigiului, onorariul fiind de 2000 lei; contract asistență juridică Cabinet de avocat C. G., onorariul achitat de 2261 lei; contract asistență juridică Cabinet de avocat I. O., onorariu achitat de 1500 lei; contract de asistență juridică cu SCA Sauleanu și Asociații asistență și reprezentare dos.nr._, onorariu de 18.600 lei.
Mai mult, în baza acestui act a fost formulată plângerea penală împotriva reprezentanților societății, iar cu toate că plângerea penală a fost infirmată prin soluția de neîncepere a urmăririi penale, organul fiscal a insistat în menținerea actului administrativ vătămător cu prilejul investirii acestuia cu contestația prealabilă.
Astfel, toate cheltuielile mai sus detaliate apar ca fiind necesare în vederea asigurării unei asistențe juridice competente pe parcursul tuturor procedurilor judiciare, finalizate cu anularea actului netemeinic emis de organul fiscal.
Pentru toate motivele mai sus invocate, reclamanta apreciază că cererea sa este admisibilă, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 274 V.C.P.CIV.
Probe: înscrisuri.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: împuternicire avocațială, contracte de asistență juridică, chitanțe de plată, facturi, ordine de plată, dec.pen.nr. 977/09.09.2010 a Curții de Apel C., încheiere din 13.10.2009 a Curții de Apel C., contractul nr. 35/03.04.2012, fișe privind situație furnizori, sent.nr. 763/10.07.2012 a Curții de Apel C..
La data de 23.12.2014 pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta a arătat că în fapt, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța obligarea pârâtei la plata sumei de 28.316 lei reprezentând onorarii avocat și expert, ocazionate cu soluționarea litigiului ce a făcut obiectul dos.nr._ al Curții de Apel C., soluționat irevocabil prin dec.nr. 2907/18.06.2014 a ICCJ.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a judecat în dosarul menționat, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. 3470/21.06.2005 cât și a dec.nr. 195/29.10.2010, ambele emise de către pârâtă.
În drept, a invocat art. 274 V.C.P.CIV.
Pârâta, pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice D.. Obiectul dosarului nr._ a fost anulare act de control. Cele două acte administrative pentru care s-a dispus anularea sunt procesul-verbal nr. 3470/21.06.2005 întocmit de D.G.F.P. D. și dec.nr. 195/29.10.2010 emisă de D.G.F.P. D..
Întrucât calitate procesuală pasivă a avut emitentul actelor administrative – D.G.F.P. D., actuala D.G.R.F.P. C., ce are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Prin urmare, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. fosta Administrație a Finanțelor Publice C., citată în cauză, nefiind organ emitent al actelor administrative contestate în dos.nr._, nu are calitate procesuală pasivă.
Intimata a mai invocat și prescripția dreptului material la acțiune, în ceea ce privește solicitarea sumelor achitate în anul 2009 și 2010.
Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege și orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, în conformitate cu disp. art. 1 alin. 1 și 3 Decretul 67/1958, iar termenul general de prescripție este de 3 ani, potrivit art. 3 din același act normativ.
În speță, pentru a se afla înlăuntrul termenului de 3 ani instituit de Decretul 167/958, reclamanta avea posibilitatea să solicite aceste cheltuieli în cadrul dosarelor pentru care a fost efectuată plata.
Pârâta a solicitat instanței că odată cu analizarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, să observe și faptul că sumele înscrise în cele trei chitanțe pentru care a invocat prescripția au fost achitate pentru servicii în cadrul altor persoane decât nr._ .
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că suma solicitată de reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată este nedovedită.
Pârâta a învederat instanței că principiul care trebuie să guverneze soluționarea oricărei cereri de acordare a cheltuielilor de judecată este acela că partea va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se stabilește realitatea lor, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.
În speță, s-au efectuat plăți disproporționat de mari pentru onorariul avocațial, nu există documente justificative privind orele prestate și nu rezultă în ce a constat activitatea avocatului pentru a lua la cunoștință de actele și probele dosarului.
În ceea ce privește onorariul de 4000 lei achitat expertului asistent PFA G. D., conform contractului nr. 35/03.0.2012, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu, pârâta apreciază că este disproporționat de mare în raport de onorariul achitat expertului desemnat în cauză de instanță.
Din considerentele expuse și având în vedere caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. 3 C.P.CIV., apreciază că nu se justifică cuantumul onorariului de avocat raportat la munca îndeplinită de avocat și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar reducerea cheltuielilor de judecată în raport de realitatea activității prestate de avocat pentru a lua la cunoștință de actele și probele dosarului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 – 208 C.P.CIV.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.763/10.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. R. ..L. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și s-a dispus anularea procesul verbal nr.3470/21.06.2005 întocmit de D. D. și a Deciziei nr.195/29.10.2010. Prin Decizia nr.2907 din 18.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins recursul declarat de DGRFP C..
La Curtea de Apel C. reclamanta a fost reprezentată de av. L.Săuleanu, care a învederat instanței că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată, iar la la Înalta Curtea de Casație și Justiție a fost reprezentată de av.C. P., fără să se solicite cheltuieli de judecată nici în această fază procesuală.
Pentru redactarea, depunerea și susținerea acțiunii mai sus menționate reclamanta a încheiat contract de asistență juridică cu S.C.A. Săuleanu și Asociații, onorariul convenit fiind de 15.000 lei fără TVA. La data încheierii contractului s-a convenit să se achite suma de 7500 lei+TVA, diferența urmând a se achita în 45 de zile. Conform ordinului de plată nr.117 din 10.05.2011 reclamanta a achitat către societatea de avocatură suma de 9300 lei (7500+TVA). Tot pentru procesul mai sus menționat reclamanta a achitat către PFA G. D. suma de 4000 de lei, onorariu expert asistent, conform contractului nr.35 din 03.04.2012 și chitanțelor nr._ din 03.04.2012 și_ din 10.05.2012.
Prin urmare, cheltuielile efectuate pentru soluționarea dosarului nr._ sunt în sumă totală de_ lei.
Contractul de asistență juridică nr._/01.06.2010 încheiat cu av.G. M. pentru un onorariu de 2000 de lei nu este încheiat cu reclamanta, ci cu numitul C. E., astfel că această sumă nu poate fi reținută ca și cheltuieli de judecată efectuate de reclamanta S.C. R. ..L.
Din aceleași considerente nici suma de 2261 de lei, care a fost achitată de reclamantă către av.G. C. nu poate fi reținută ca și cheltuieli de judecată efectuate de reclamanta S.C. R. ..L., întrucât av. G. C. a prestat activități specifice profesiei de avocat pentru numitul C. E. într-un dosar penal și nu pentru reclamantă în dosarul_
Contractul de asistență juridică nr._ din 25.05.2009 încheiat cu av.O. I. pentru un onorariu de 1500 lei, a fost încheiat cu numita C. R. în calitate de reprezentant al reclamantei, având ca obiect reprezentare dosar nr._ și dosar nr._ .
Onorariul de 1500 lei a fost achitat către av.I. O. la data de 25.05.2009.
Dosarul nr._ a fost soluționat prin decizia nr.422/05.10.2010, fiind obligată D. să soluționeze pe fond contestația privitoare la actul administrativ. Cu privire la acest dosar termenul de prescripție de 3 ani, conform art.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil în speță, a început să curgă de la data rămânerii definitive a deciziei, drept pentru care pentru onorariul de 1500 lei a intervenit prescripția dreptului la acțiune al reclamantei.
De asemenea și dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința nr.39/30.01.2009 a Curții de Apel C. și prin decizia nr.3906 din 24.09.2009 pronunțată de ICCJ prin care s-a respins recursul formulat de D. D., astfel că, pentru aceleași considerente și cu privire la acest dosar, relativ la onorariul de avocat, a intervenit prescripția dreptului la acțiune al reclamantei.
Conform art.274 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă, aplicabil în speță cu privire la temeiul cheltuielilor de judecată, întrucât dosarul nr._ a fost înregistrat la data de 29.03.2011: "Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."
Prin urmare, având în vedere că pârâta a căzut în pretențiile reclamantei în dosarul nr._, soluționat definitiv și irevocabil la data de 18.06.2014, dosar pentru susținerea căruia reclamanta a făcut dovada că a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de_ lei, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL cu sediul în C., .. 47, J. D. în contradictoriu cu pârâta A. F. PUBLICE D. PRIN DIRECTIA REGIONALA A F. PUBLICE C. - D.G.F.P. C. cu sediul în C., .. 2, J. D. având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2015.
Președinte, Grefier,
A.-G. B. V. M.
Red/Tehn.- 4 ex
AGB/VM- 09.08.2015
V.M. 29 Iunie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8137/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8142/2015.... → |
|---|
