Plângere contravenţională. Sentința nr. 9116/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9116/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 9116/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.9116/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. O. M. și pe intimat I. D. Biroul Rutier, având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă martorul S. G., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art.321 NCPC instanța procedează la audierea martorului S. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă a declarat dezbaterile închise si a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.02.2014, sub nr._, petentul C. O. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului-verbal ., nr._ din data de 11.02.2014, anularea măsurii de reținere a permisului de conducere și exonerarea de la plata amnezii de 360 lei.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că procesul-verbal este nul si sancțiunea aplicată este netemeinică, întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptei.
A arătat că la data susmenționata se deplasa cu autoturismul din direcția . . la pătrunderea în intersecția respectivă, semnalizând intenția de a schimba direcția de mers spre dreapta, asteptand sa treaca mașinile ce se deplasau pe drumul cu prioritate (petentul avea “cedeaza trecerea”), s-a încadrat pe banda unu de mers si a virat la dreapta către .>
La aproximativ 30 m dupa . observat autoturismul L. al politiei rutiere stationat pe partea dreapta in direcția sa de mers cu fata spre petent, unde agentul de circulație l-a oprit.
Acesta l-a intrebat daca stie cu ce a greșit si i-a solicitat actele, i-a înmanat acestuia actele solicitate, si i s-a comunicat ca îi se va retine permisul pentru neacordare de prioritate pietonului angajat in traversare pe respectiva trecere de pietoni.
I-a explicat agentului ca pietonul nu se afla pe trecere in momentul in care petentul a pătruns pe aceasta, si ca pietonul s-a angajat in traversare dupa trecerea sa, motiv pentru care este nevinovat.
Totodata, agentul de politie a legitimat si un pieton care a traversat pe acea trecere in același timp sau dupa ce petentul a trecut, petentul neputând spune daca se afla pe trecere la momentul respectiv, spunandu-i ca acesta este martor al evenimentului.
Dupa 15 minute de așteptare agentul de politie a venit si i-a înmânat procesul-verbal, dovada înlocuitoare a permisului si celelalte acte. Menționează, in mod expres faptul ca nu stie cum ar fi putut observa aceste aspecte agentul de circulație, care se afla la o distanta destul de mare de intersectia in care pretinde ca a comis contravenția, in condițiile in care pe acel sens si la acea ora se inregistreaza un trafic foarte intens, care obtureaza vizibilitatea intersecției de la o asemenea distanta.
Procesul verbal nu are corespondent in realitate, astfel situatia de fapt retinuta nu este reala.
Potrivit dispozițiilor CEDO procesul verbal nu se bucura de o prezumție de legaliate, in atare situații, sarcina probei cade in seama intimatului parat. solicită să se aibă în vedere și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A. contra României, în care se critică sistemul sancționator al Ordonanței 2/2001, sistem care este lipsit de prezumțiile de legalitate și temeinicie, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind încălcată.
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Cap VIII, art.118 din OUG 195/2002, si OG nr. 2/2001.
În sprijinul acțiunii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: copia dovezii de reținere a permisului de conducere, copie Ci a petentului si proces verbal de constatare si sancționare a contravenției, în original.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.,
La data de 22.09.2014, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul C. O. M., solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
A solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia lor instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția intimată se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideram ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un asent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăție contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată in mod direct de către agentul de politie
De asemenea solicită să aibă în vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările noastre si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecată.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pet (2) C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate.
Prin încheierea de ședință din data de 09.03.2015, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 33, alin.1 din O.G. nr.2/2001 instanța a dispus audierea în cauză la termenul de judecată din data de 29.06.2015 a martorului menționat în procesul-verbal de contravenție S. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._/11.02.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., petentul C. O. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei, luându-se fata de aceasta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 11.02.2014, orele 09:38 a condus autoturismul marca Citroen cu numărul de înmatriculare 9932 CWD pe . Bulevardul Ș. V. și la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea părții carosabile prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pieton aflat pe sensul său de mers. S-a menționat de asemenea, că petentul era singur în autoturism.
Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator și de către petent, acesta din urmă cu obiecțiuni în sensul că nu este de acord cu cele menționate.
Constatând ca plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, conform prevederilor art.34, alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentului, prevăzută de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată, instanța constată că deși, prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât nu se afla nici o persoană în traversarea marcajului pietonal, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
În ceea ce privește declarația martorului S. G., martor menționat în procesul-verbal de contravenție contestat, instanța arată că, deși aceasta confirmă susținerile petentului din plângerea contravențională formulată, aceasta nu va fi luată în considerare la stabilirea împrejurărilor săvârșirii contravenției, nefiind credibilă având în vedere că acesta contrazice chiar susținerile petentului din plângerea contravențională formulată.
În acest sens, instanța observă că petentul a declarat că persoana căreia i s-a solicitat de către agentul constatator să semneze procesul-verbal de contravenție era un pieton care traversa marcajul pietonal, în timp ce martorul S. G. a declarat că se afla împreună cu petentul în autoturismul condus de acesta.
Se va mai avea în vedere și împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal agentul constatator a inserat mențiunea că petentul era singur în autoturism.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art.135, lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, întrucât nerespectarea regulilor de circulație creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private, neimpunându-se astfel înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice întrucât aceasta reprezintă o măsura ce are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, nerăsturnată în cauză, măsură având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător care încalcă regulile de circulație rutieră pentru participanții la trafic, astfel că nu se impune reevaluarea acestora.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. O. M., cu domiciliul în C., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D., Biroul Rutier, cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/11.02.2014, încheiat de I. D., Biroul Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/04.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9169/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 9137/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
